Sinuciderea este un act de lasitate.Dar dorinta de a-ti tortura propria fiinta,pana ce moartea isi va face aparitia, este un act de eroism?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu... asta este mai rau! (cred) nu suntem ii stare sa raspundem ca oameni la aceasta intrebare!
Nu. Cel puțin din punctul meu de vedere. Este practic același lucru cu sinuciderea.
Cel care face asta este si mai las.Practic,inlocuieste durerea psihica cu cea fizica.
Depinde prin ce mod iti torurezi propria finta? daca nu te doare nimic si suferi din dragoste sau esti complexat din vreun motiv sau altul si te gandesti la sinucidere nu numai ca esti prost batut in cap dar si extrem de las, pentru ca viata nu se termina la o femeie, viata merge mai departe si iti rezerva lucruri frumoase indiferent daca esti gras, urat cu spume, slab de te ia vantul, totul sta in felul de a gandi si daca gandesti pozitiv vei atrage lucruri pozitive in viata ta, daca gandeti negativist vei atgrage numai belele, ghinioane si chesti negative, totul depinde doar de tine sa iti faci viata mai frumoasa nu de o gagica cu tatze mari sau alte tampenii, t-eu zice cineva care este gras si nu are pritena de 4 ani dar care nu se plange de mila si ii place viata si are o gandire pozitiva, viata e plina de suprize, cine recurge la sinucidere este un las nenorocit care nu merita nici 2 bani, ia viata in piept taica nu te mai gandi la tampeniiiii...
Nu ma refeream la nimicurile pe care mi le-ai insirat.In fine, te poti ineca daca intri prea mult in profunzime.
Eu cred ca este cel mai curajos gest pe care l-ar putea face cineva.
Ce salvari de vieti...si alte eroisme.
Aia care aleg sa se sinucida au tot respectul meu, pentru ca iti trebuie un curaj nebun sa faci asa ceva.
Arata ca sunt stapanii vietilor lor proprii si sfideaza orice lege despre care se spune ca i-ar putea condamna dupa moarte.
Dar este de ras (mai ales pentru ei) faptul ca nu reusesc sa se sinucida, chiar daca aleg cai cunoscute drept unele fara de intoarcere.
(otraveli sau aruncat de la 10)...am intalnit cazuri, fara misto.
Curajos esti cand poti infrunta viata reala, nu sa-ti pui capat suferintelor.
Si in drumul spre pamant in aruncarea de la 10, infrunti viata reala...vantul, copacii care iti stau in cale...
oricum, asta e un subiect pe care nu merita sa te contrazici cu nimeni, precum majoritatea intrebarilor de la aceasta categorie, fiecare are perceptiile si conceptiile lui despre viata sau moarte.
Se numeşte tot sinucidere, doar că ia mai mult timp. Şi nu e un act de eroism, nici una, nici alta.
Eroismul nu constă în a-ţi mutila propriul corp. În a te tortura. În schimb, eşti erou dacă torturezi corpul unui ţigan. 
Intr-un fel ai dreptate...ce-i o viata, ce-i o secunda...
Nu e vorba de prea multa profunzime ci de lipsa de detalii, ce nimicuri? zi mai pe indelete ca poate pentru tine e ceva foarte complex ca vad ca ai intrat in defensiva si ai inceput sa ataci deci inseamna ca poate am enumerat ceva sau te-am atins cu ceva, dovedeste ca gresesc si da exemplu de ceva concret, MissBlahck chiar crezi ca este un gest curajos sa fugi din calea provocarilor alegand calea de scapare in loc sa te lupti? sa inteleg ca daca cineva te face proasta tu lasi capul jos si pleci? sau incepi sa raspunzi si pui la punct persoana respectiva? eu unu nu vad nici un motiv care sa "justifice" un asemenea gest, poate doar o boala crunta si cauzatoare de multa suferinta pe care nici medici nu o pot tine sub control in rest suferinta din dragoste, sau alte nimicuri dupa spunea cioran sunt dovezi de o lasitate extrema si de prostie profunda...
Cine s-a torturat pana la moarte si a fost considerat erou pentru acest fapt? poate doar gandhi cu grevele lui de foame dar ala nu a ajuns erou pentru asta ci pentru alte fapte. mai degraba e un act de nebunie
E ca şi cum ai întreba dacă eu continui să mai fumez(ştiind că are un efect fatal în cele din urmă), devin propriul meu erou 
.
Asta e o parere proprie. Unii nu sunt capabili sa parcurga toate etapele vietii,din diferiti factori negativi, asadar, recurg la sinucidere, sa-si alunge suferintele.Dar sunt si cei in stare de a infrunta viata, dar mentalitatea lor nu le permite sa mai continue...
Nu cred ca sinuciderea e un act de lasitate. Dimpotriva trebuie sa ai niste big balls ca sa-ti pui capat vietii - e un act impotriva instinctului de conservare. Think about it. Cu toate astea, sunt si persoane care se sinucid din prea multa prostie, iar asta nu necesita curaj sau tehnica.
Cred ca e un act de eroism sa mori prin infometare(vezi filmul "Hunger")
Ok, nu sunt de acord cu parerea ta insa ma abtin si voi raspunde cu "nu" la intrebarea ta.
Poti sa-ti exprimi parerea aici, daca ai chef, in cateva cuvinte.
O persoana care ajunge in acel moment al sinuciderii(nu vorbesc de cazuri patologice) este impinsa de deceptii de dezamagiri, de suferinte si inselari. In acest context ei nu aleg sa isi curme viata ci durerea si o fara sa ezite netinand cont de necunoscutul de dincolo de moarte sau de Iadul care ii asteapta daca sunt crestini. A-ti lua viata singurul lucru cert, palpabil fara nici o alternativa pozitiva dupa moarte nu cred ca este un act de lasitate. Existe replica "sa infrunte probleme vietii" poate nu pot poate nu mai vor poate sau saturat sa o faca, este foarte usor de alipit etichete decat sa patrundem straturile problemei.
Cine zice ca cine a zis ca sinuciderea e lasitate a avut dreptate? Iti trebuie mai mult curaj pentru sinucidere decat pentru viata.
Nu e eroism, asta chiar e lasitate esti prea las sa te sinucizi.
In unele culturi sunt amandoua un act de curaj. Dupa parerea mea sunt niste acte desprinse din tulburari psihice mari.
Sinuciderea nu e o lașitate, nici măcar un act de curaj. Cei care se sinucid nu au curaj ci motive; acestea sunt mai puternice decât curajul. Și nu e lașitate chiar dacă expresia a devenit clișeu; e doar o luptă intensă între motivația continuității vieții și motivele terminării ei. Nu e greu de ghicit cine câștiga lupta în cazul suicidului. Dacă nimeni, dar absolut nimeni nu a ales unde și cum să se nască, sinucigașii, au puterea de a alege unde, cum și când să moară!
Cât despre cei care în ciuda firii, suportă torturi până în clipa morții, da, pot fi catalogați drept eroi.
Hmm...sinuciderea zici...
Păi hai să zicem asa:
1. Sinuciderea nu e o formă de laşitate, pentru că dacă vrei să te sinucizi, ai nevoie de o mică doză de curaj, şi o doză mare de nebunie.
Mai degrabă sinuciderea se poate cataloga în domeniul "LABILITATE", în momentul în care renunţi la viaţă, cu toate că eşti sănătos fizic, şi poţi face tot ce fac şi ceilalţi din jurul tău, adică să traiască.
2. Cât despre "act de eroism" în nici un caz. Eroism derivă de la "erou".
Eroul este o persoană care salvează una sau mai multe persoane, excluzând propria persoană, care dă dovadă de bravură, in cazuri extreme.
3. Şi hai sa fim serioşi, ce om sănatos fizic şi mental ar avea o asemenea "dorinţa", să îşi tortureze propria fiinţă?!?!
Doar un bolnav de o boală incurabilă, care îi produce atât durere fizică, cât şi psihică, dar "trage cu dinţii" de viaţă în fiecare clipă pentru că iubeşte viaţa mai presus decât orice, şi cu toate astea suportă durerile, în ideea că vrea să mai trăiască.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
