Stau şi mă întreb aşa. dacă lumea s-a creeat din nimic, de unde a început totul? Da, aici o să zică unii că e puterea lui Dumnezeu, dar totuşi, cum a fost începutul? Acel 'din totdeauna' nu are cum să fie din totdeauna. Pentru că orice are un început. Şi teoria big bangului la fel. Cum s-au creeat acele particule care au declanşat? După universul ăsta, care e destul de mare, ce urmează? Nu v-aţi pus întrebările astea vreodată? E teoria aia, totul are un început, dar şi un sfârşit. So..Cum a început şi unde se termina universul? Dar aia cu Dumnezeu?

Http://wallpaper4god.com/wallpapers/genesis-112_5377_1024x768.jpg

Energie. Energia nu se naste si nu moare.
Noi, suntem energie condensata, ca si tot universul asta.

) tare

Vorba lu' Cheloo
http://www.youtube.com/watch?v=pEvtHOM2_W8

1.Daca forta centrifuga a miscarilior planetare nu ar contrabalansa cu precizie fortele gravitationale, nimic nu ar putea ramane pe orbita in jurul soarelui.
2. Daca universul s-ar fi extins cu o raza de o milionime de ori mai mica, extinderea s-ar fi oprit, iar universul s-ar fi prabusit in sine inainte sa se fi format vreo stea. Daca s-ar fi extins mai repede, nu s-ar mai fi format nici o galaxie.
3.Toate legile fizicii pot fi descrise ca o functie a vitezei luminii(egala cu 299.792.458 metri pe secunda). Chiar si cea mai usoara variatie in viteza luminii ar modifica alte constante si ar impiedica astfel existenta vietii pe pamant.
4. Daca nivelurile vaporilor de apa din atmosfera ar fi mai mari decat sunt acum, un efect de sera necontrolat as provoca temeraturi prea mari pentru a permite viata umana; daca ar fi mai mici, un efect de sera insuficient as face ca pamantul sa fie prea rece pentru a sustine viata umana.
5. Daca Jupiter nu ar fi pe orbita lui curenta, pamantul ar fi bombardat cu material cosmic.Campul gravitational al lui Jupiter actioneaza ca un aspirator cosmic, atragand asteroizi si comete care ar putea lovi pamantul.
6. Daca grosimea scoartei terestre ar fi mai mare, ea ar absorbi prea mult oxigen pentru ca viata sa mai poata fi sustinuta. Daca ar fi mai subtire, activitatea vulcanica si tectonica ar face viata imposibila.
7. Daca rotatia pamantului ar dura mai mult de douazeci si patru de ore, diferentele de temperatura ar fi prea mari intre zi si noapte. Daca perioada de rotatie ar fi mai scurta, vitezele vanturilor atmosferice ar fi prea mari.
8.Inclinatia axei pamantului la 23 de grade este si ea optima. Daca aceasta ar fi usor diferita, temperaturile la suprafata terestra ar fo extreme pe pamant.
9. Daca ritmul descarcarilor atmosferice( al fulgerelor) ar fi mai mare, ar exista prea multe incendii; daca ar fi mai mic, s-ar fixa prea putin nitrogen in sol.
10. Daca ar fi mai multa activitate seismica, s-ar pierde mult mai multe vieti; daca ar fi mai putina, nutrientii de pe fundul oceanelor si din raurile curgatoare nu ar mai fi reciclati pe continente prin miscarile tectonice.
Sa fi oare o intamplare?
Astrofizicianul Hugh Ross a calculat probabilitatea ca aceste constante, dar si altele-122 in total- sa existe astazi la intamplare( adica fara un plan divin) pentru o singura planeta din univers. Presupunand ca in univers exista 10^22 planete( un numar foarte mare: 1 urmat de 22 de zerouri), raspunsul lui este socant: o sansa la 10^138- adica o sansa la 1 urmat de 138 de zerouri!
Laureatul premiului Nobel Arno Penzias, unul din cei doi descoperitori ai radiatiei cosmice de fond, a exprimat aceasta idee in felul urmator:"Astronomia ne conduce la un eveniment unic, la un univers care a fost creat din nimic si care a fost calibrat cu multa finete pentru a asigura exact conditiile necesare pentru a sustine viata. In absenta unui accident absurd de improbabil, observatiile din stiinta moderna par sa sugereze ca la baza universului sta un plan care ar putea fi considerat supranatural".
Cosmologul Ed Harrison foloseste cuvantul "dovada" atunci cand vorbeste despre implicatiile principiului antropic in discutia despre existenta lui Dumnezeu- argumetul lui Paley-adusa la zi si revizuita. Reglarea fina a universului asigura o dovada prima facie in sprijinul unui plan deistic."
Sa fie pura intamplare?

De ce să nu mă intereseze?

Dacă eu ţi-aş zice că Pământul e mov, m-ai crede?

Da, dar eu te întreb acum. Cum a apărut Dumnezeu? Nu există răspuns, ştiu. Tocmai de aia vin şi îţi spun că trebuia ca înaintea lui să mai fi fost ceva.

Dacă cineva l-ar fi pus pe Dumnezeu în ipostaza de a fi sau a nu fi, înseamnă că trebuie să fie cineva mai sus decât el, şi asta nu prea are cum.

Posibil.

Dacă Dumnezeu ar fi fost pus în situaţia de a alege, asta ar fi însemnat că era cineva mai sus decât el.

Foarte simplu.

Hăhăhăhăhă. pe de-o parte adevărat.

Nu prea. Universul e prea complex pentru asta. Din nimic? Şi înainte de nimic oare ce a fost? Adică, un spaţiu efectiv gol, negru. fără viaţă, şi deodată apare ceva care declanşează universul? E cam imposibil.Şi chestiile alea de mai sus, ţin de natură şi de cum se dezlănţuie, asta nu are cum să demonstreze în ce fel s-a creeat universul.

Universul nu s-a creat din nimic asa cum big bang nu a creat stele sau planete, de ce nu vrei sa cunosti stiinta e asa greu, daca vrei te pot ajuta ca sa intelegi

Cand eram bebe simteam ca nu exista altceva decat perfectiune, doar ca ceva ma inspaimanta din cand in cand. Am crezut eu prima oara, ca in adn am inclusa viziunea ca totul e perfect, pentru totdeauna, nu ca doar se implineau niste conditii. Apoi am continuat sa meditez, pe tema asta. Cand eram in uter, nu stiu cum era, dar e clar ca a fost perfect, liniste, caldura, mancare, dezvoltare, etc. Cand cresteam aveam "norocul" sa vad si sa aud violente in familie.Restul lumii nu prea o cunosteam, dar contiunuam sa simt ca totul e perfect. Acum realizez ca totul era perfect atat timp cat aveam cald, haine, mancare, apa, sters la fund, dus la medic. Asta cu medicul cred ca alipsit, nu ma durea nimic, era perfect. Vezi, orice se intampla in jur si incepeam sa aflu, totul era perfect atat timp cat instinctele mele primare erau satisfacute. Pana intr-o zi cand a inceput sa imi pese, sa tin cu un aliat si sa nu il pot infrunta pe celalalt. nu mai era chiar perfect, dar nefiind vorba de mine uitam repede. Insa deja paseam afara din rai. Continua tu ca e previzibil si comun, in mare. Inceputul meu era perfect. Am venit din rai.

De ce mai sus? Poate mai jos. Pe tine cand cineva sau ceva te pune in situatia de a alege e mai sus si mai jos decat tine? Poate e doar incomod sau placut modul si faptul ca se intampla.

Dacă ar fi fost mai jos, acum acela de mai sus era aşa zisul Dumnezeu, nu cel de acum.

Teoria Multiversului, explica un spatiu GOL, adica, TOTAL GOL, care nu are nici macar Materia Neagra, de care Universul e plin.
Acolo, in Multiver, exista mai multe Universe/Universuri, si, la perioade scurte de timp, se ptrec Big-Bang-uri, sau, Un univers, din cauza expasiunii se divide, formand altul mai mic care incepe sa creasca...

Daca pana acum te simteai mic, ia spune...acum cum te simti?
Si da, mi-am pus intrebarile astea, da m-am uitat pe Discovery ca sa aflu raspunsul. Sau pe Wikipedia. Sau pe descopera...you know, sunt multe site-uri d-astea de informare, "plictisitoare" cum le-ar zice unii.

Exista multiversuri, nu exista un pct fix pentru ca nu exista asa ceva, gandeste te putin e vorba de perceptie si de posibilitatile pe care le ai pentru a ti forma perceptia

Pe mine ma ajuta. Imi cunosc originea, si cunosc tainele pe care oamenii intotdeauna au cautat sa le gaseasca. Daca toti ar fi fost ca TINE n-am mai fi avut masini, pixuri, haine, culturi de cereale, televizor, telefoane, si, vai, cel mai bine TPU plin de prosti de aces fel.

Ce mai, nici n-am fi iesit din pestera daca toti oamenii si-ar fi pus intrebarea "Te ajuta sa stii?"

Viata ta ar fi comple diferita, daca toti ar fi la fel de PROSTI. In concluzie, DA, te ajuta.

Deci, daca acolo sus exista acea persoana divina, si, cu singuranta ca exista, probabil, nu e un atotcunoscator, sau atotstiutor. E si el un incepator, care si-a facut o lume, pentru ca a cunoscut in totalitate chimia, fizica, bioligia, si psihologia, insa a mai avut cateva lipsuri. De aia mai exista si imperfectiuni.
Ca doar nu am putut fii creati doar prin "Sa se intample aia..."
Daca ar fi fost asa, n-ar mai fi existat boli, suferinta, chin, and so on.

Dar eu îţi pun întrebarea următoare : Cum să cunoşti biologia, chimie, fizica.în general tot ce se poate ştii, fără să fie creeată o lume? Şi acea divinitate, totuşi, nu s-a format singură din praf şi fum.

Pai o cunosti. Cu ajutorul stiintei s-a format lumea, nu cu abureli. Tu cand faci o prajitura, nu cunosti dinainte ingredientele? Adica, nu poti sa faci o prajitura, fara sa cumperi ingrediente inainte, nu?

Stai asa. Ai vazut ca tot ce se strica incepe sa fie presat de forte care il refac sau cel putin incearca. Deci nu vad unde nu ar stii toata stiinta, vad ca nu are nevoie de ea. Fortele astea nu stiu, nu gandesc, doar se manifesta. Se mai vede ca manifestarea are nevoie de ceva, care nu ii e la indemana si atunci apare gratioasa stiinta sa vada ce si sa dea ceva. Sau artele, cum ar fi ultima arta, trecuta la stiinta, psihologia.Nu crezi ca e ultima arta, ultima frontiera? Le imbina pe toate celelalte.

Poate sunt eu mai proasta, da` nu inteleg nimic din ce spui.

Cum sa fi proasta? Nu esti. Ce nu intelegi? Nu intelegi ca fortele din univers se manifesta, nu stiu, adica nu sunt stiinta, sunt mai mult de atat?

Inceputul e in manifestare. Dar inainte de inceput e predispozitia la manifestare. E o ipoteza. Acum, te vei intreba ce inseamna manifestare? Sa luam un lucru mic, nu universul cel mare, tu, microuniversul tau. Era un ovul si un spermatozoid si nu se intalnisera inca, se puteau manifesta, dar nu aveau ocazia. Intr-o zi s-au manifestat unul fata de celalalt. nu stiau ce fac. Pur si simplu se manifestau. Tot manifestandu-se s-au ciocnit. De unde deduc ca manifestarea altor spermatozoizi s-a sfarsit repede. Cateva microuniversuri s-au sfarsit. Unul a continuat s-a cuplat cu al doilea si au dat o combinatie, pe al treilea. Ti se pare o prostie ce zic? Daca ceva iti pare prostesc ne mai gandim. Poate manifestare e altceva.Te simt ciudat. Te bati cu mine sa-mi distrugi ideea de inceput, pe care o am. Daca e chiar reala nu e un afect frumos. Daca nu e reala iar nu e un afect frumos. ai o rautate anume sau ai si cauti rautatea altuia, cauti sa lovesti, dar ce oare? Acum trebuie sa inteleg ca un afect alege intrebarile cu un scop. Erai dusmanoasa cand te-ai gandit ce sa faci pe TPU? Nu te supara. Aveai o predispozitie de manifestare sufleteasca si ai si ai ales o intrebare instrument? Manifestarile au nevoie de lumea informationala. Se aplica pe informatii.

Existenta a mai multe viitoruri si prezenturi in paralele... odata cu formarea unuia, celelalte se distrug. Dispar pentru totdeauna, si nimeni, niciodata nu le va putea atinge.
Nu, chiar nu mi se pare o prostie E fascinant, doar ca sunt subiecte atat de complicate, atat de intortocheate si invartite, incat, ma doare capul doar cand ma gandesc la ele.

Stai asa, nu exista viitor, e doar clipa care se transforma, nu exista nici trecut, de asta ii spune trecut, clipa isi incarca informatiile tot timpul, adica prezentul trece la prezent informatii, sentimente. se transforma, adica le tot combina, etc.Nu stiu ce e cuvantul transformare, foarte clar. La nivel de spermatozoid si ovul, nu stiu cum clipa lor comuna se transforma, isi muta informatia, etc. La nivel de afect, sunt visele, care nu intelewg, cum se tot transforma, adica isi muta informatia de la prezent la prezent.