Conteaza? Inportant e sa iti traiesti viata si atat.Sa fii credincios, sanatos, bun, iubitor si sa traiesti in pace si in prezent, nu in trecut sau in viitor.Astea sunt cele mai importante lucruri.
Pentru ca in ultimii 13.8 miliarde de ani s-au intamplat exact acele evenimente care sa faca posibila existenta mea acum.
Faptul ca te preocupa existenta indica putina inteligenta, stii chestia aia pe care noi oamenii, de vreo 2000 de ani o cam pierdem treptat.
In primul rand existenta mea nu are un "de ce" in intrebari.Acum ma preocupa mai mult "unde? cand? ce directie?"
Daca m-ar preocupa "de ce'ul", as pierde restul intrebarilor care-mi aduc satisfactii mult mai mari.In concluzie, nu vreau sa stiu pentru ca e cam deprimant raspunsul.
Accept si respect parerea ta. Dar, nu ma face prost, ca... Faptul ca te preocupa "unde/ce /cum" iti confera o stare de bine absoluta? Esti cel putin la fel de preocupat in directia asta ca mine. Deci, esti nimeni care cauta oarece raspunsuri.
P.S. Daca imi vei jigni inteligenta in continuare, vei avea sigur un raspuns, unul in plan fizic.
Cred că întrebarea esenţială e:
De ce existăm?
Atât noi cât şi existenţa însăşi.
Nu putem cunoaşte adevărul absolut.
Însăşi cunoaşterea e o iluzie.
Ne putem forma diferite opinii cu acest creier.
Excluzând slăbiciunile umane şi nevoia de a crede într-un creator personal,aş crede mai degrabă într-un creator impersonal.
Această noţiune de "dumnezeu",la rândul ei ca şi noţiunile de "infinitate"şi"etern",sunt peste puterea noastră de a înţelege.
E ca şi cum ai spera ca o bacterie să poată înţelege Universul pe care îl înţelegem noi.
Aici e magia şi frumuseţea spaţiului în care trăim,misterul.
"Dumnezeu",deşi nu l-aş numi aşa,reprezintă explicaţia.
Logica,raţiunea şi sfârşitul misterului experienţei umane.
Logica noastră nesemnificativă ne face să credem pe bună dreptate,că nu există nimic după moarte.
Creierul ne reprezintă identitatea existenţială.
Însă eu mă îndoiesc şi sunt îndeajuns de înţelept încât să fiu conştient că avem o limită.
Imaginaţia ne duce mai departe decât raţiunea.
În orice am crede, rezultatul deja există şi a existat "dintotdeauna".
Nu ştiu dacă doar mie mi se întâmplă dar de la ideile spirituale cu privire la sensul nostru, ajung să am şi momente nihilistice.
Asta probabil ţine de momentele de singurătate si tristeţe.
Pare logic nu?
Totuşi rămân la părerea că suntem mai mult decât credem.
Scopul şi misiunea noastră nu e coordonată de o divinitate.
E ilogic şi iraţional.
Scopul îl găsim în noi.
Aceste limite impuse de societate de a fi "om", odată puse la îndoială, ne arată o altă latură o omului şi al potenţialului omenirii în general.
Eu cred că am putea foarte uşor să fim mai buni şi să gândim mai mult.
Să ne punem în pielea altor persoane şi să renunţăm la egoism.
Până la urmă noi oamenii suntem făcuţi să coexistăm.
Numai să coexistăm în armonie.
Elaboreaza daca ai timp, te rog.
Vreau sa exist pana la urma din mai multe motive, dar exist pentru ca... exist. Este un,, scop in sine".
*Voce de poet*
Pentru ca am un scop elaborat planuit de dinainte sa ma fi nascut.
Asta denota frustrare, inseamna ca te consideri un om plin de lipsuri si suplinesti asta prin a ii face pe ceilalti sa se simta la fel de prost cum esti tu, cum te simti adica, ai inteles ideea ca doar nu esti asa prost pe cat pari. este foarte usor sa iti bati joc de cineva. oricine o poate face doar ca unii(majoritatea) nu o considera un scop in viata. De obicei cand esti plin de rahat, scopul este sa te speli nu sa ii murdaresti si pe altii. Nu o lua personal, este doar modul in care raspunsul meu urineaza pe raspunsul tau.
Mna...sa te miri tu ma...acum serios pui o intrebare ca asta pe un asemenea site?
Decat sa ne intrebi pe noi...nu mai bine ti-ai revizui tu viata si ti-ai vedea de basca dumitale.
Si ca sa iti raspund la intrebare...pe partea religioasa, omul traieste numai si numai pentru mantuire, pe cealalta parte, omul exista pentru a se reproduce, ca si celelalte fiinte.
Pentru ca parintii mei s-au "unit" si spermatozoidul castigator s-a unit cu ovulul mamei mele, si am inceput sa ma dezvolt.
Si daca se enerveaza si ei si te trimit la orfelinat?
Cu totii existam, corect, dar de multe ori poate ne întrebăm de ce ecistam. Eu unul stiu de ce exsist dar asta e o variabila de la o persoana la alta. Daca vrei sa stiu si tu de ce exsisti fa următorul lucru controleaza-ti mintea! Stai întins in pat si încearcă sa nu te gandesti la nimic sau sa lasi gândurile sa curga fără sa le dezvolti. Fa asta timp de 5 secunde. Fără sa inumeri sau sa te gandesti la cat timp s trecut. APOI ITI IMAGINEZI UN OM SI INCERCI SA ITI SIMTI CU MINTEA SCALPUL ADICA PIELEA CAPULUI APOI PARUL dupa asta cobori in jos pe corp ibcer când sa iti simti propria piele. Vei începe sa simti o vibratie asta pentru ca esti in plin flux alfa încearcă sa nu adormi si ramai cu ochii inchisi. Apoi vei incerca sa iti simti pulsul, tot cu mintea respiratia sa o reglezi, dupa asta o sa încerc sa iti simti energia din suflet! ACUM ESTI UN FLUX TETHA. Pune-ți întrebări despre scopul tau si o sa iti răspunzi si o sa inveti sa iti controlezi emotiile sa ai mintea hoala sa te simti fericit sau ce vrei sa simti. In ceea ce ma priveste eu exist pentru a ii ajuta pe oameni sa se salveze de ei insisi si de mafia energiei. Lucrez la creearea sau mai bine zis la recrearea unui convertor gravitational de energie electrica ceva care sa nu polueze si care sa ajute pe toata lumea. Toti existamcu un scop, Dar cobstiinta umana nu ne imdruma mereu exact pe orbita pe care dorim sa mergem câteodată trebuie sa decidem singuri ceea ce alegem sa credem!
anonim_4396 întreabă: