Stiintele formale cauta enunturi corecte sau reguli, sisteme, structuri, date, modele, paradigme, etc.


Pe cand stiintele naturale sau empírica se ocupa cu descriptivismul naturarii ( jocul de cuvinte inductie-deductie, speculativism, descriptivism, experimental, pragmatism, fideísm, etc).

Vedem ca stiintele naturale se vor empírice insa nu vor sa stabileasca legi/principii/forme/modele ci raman la starea de speculatie. Pe cand stiintele formale sunt pragmatice, conceptuale, experimentale si stabilesc valori, arche, principii, structuri, capatai, etc.
Haos sau ordine?

Ce este adevarul pana la urma?
Unii spun ca adevarul este:

- adecvatie
- evidenta
-coerenta
-utilitate
-consens

La teoría de la verdad de Alfred Tarski de Pascual F. Martínez-Freire

https://www.edu.xunta.gal/......erdad.html

Deductivismo Versus Inductivismo de Alejandro Dorna.

Semántica de Mario Bunge

Cred că este în firea umană o dorință atavică de a ne complica viața. Ca un instinct primar, dacă vrei. Toată filosofia asta și observațiile mai mult sau mai puțin coerente sau pertinente asupra vieții și realității reprezintă doar pierdere de timp.
Totul e relativ - atât, și nimic mai mult.

Pe mine ma intereseaza adevarul universal nu anumite subiectivitati.
Daca exista binele, armonía, dreptatea sau totul este negru si suferinta.

Stoicii si Parmenide spun ca nu toata devenirea este pozitiva. Vorbesc de o fatalitate care nu are o conotatie tocmai buna (vezi fatalism in stoicism).

La Heraclit devenirea avea o conotatie buna. Cei vechi aveau doi termeni pentru devenire nu asa cum ne spune Nietzsche despre egiptism.

Idiosincrasia nu este egiptism ci este mai de folos decat un consumism fara depunere (partea somnului ca ciclu cicardian si principiul economiei a lui Mach este contra economiei deschise). Sunt mai multe cicluri si ritmuri. Aristotel vorbeste de somn-veghe. Legea lui Yerkes y Dodson de arousal-descendenta/coborare. Inainte se vorbea de lucrurile astea insa capitalistii vor sa suga toata vitalitatea (deci avem un consum care functioneaza cu energía noastra). De aceea noi suntem obositi si nu mai avem vitalitate.
Trebuie sa avem grija cat efort investim si cat beneficiu primim (lucrurile astea ne pot factura energía vitala). Necesitatile fara instinctul de fuga (mecanism de aparare) ajung elastice, nu te fac fericit. Libertarianismul fara cap nu stie unde merge ci se lasa in voia intemperiei. Merge in zig-zag nu direct spre obiectiv. De aceea Nietzsche vorbeste de eterna reintoarcere si sarpele kundalini.

De ce exista aceasta nevoie constanta a firii umane pentru a cauta adevarul? Daca il cauti atunci admiti ca nu l-ai gasit in jurul tau pe cel pe care-l vrei.Si totusi fiecare om are propria versiune de adevar ubicuu care-l inconjoara.

Eu cred ca putem sa cadem la puncte comune. Daca in dialéctica asta apar conflicte ( vizibile/categorice/big data/analiza/topografie/metoda carteziana, umbra tatălui Hamletului) includem tertiarului. Punem in joc aparitia statului (teoría política) ca sa medieze, arbitreze si transdisciplineze. Punem pe masa teoría jocurilor lui Nash, John von Neumann, etc. Walter Lippmann spune ca stereotipurile produc identitate si stabilitate in contra relativitatilor si alteritatilor.

Asa vom cadea la puncte comune ca sa nu ne manacam intre noi. Israelitii aveau o DISCIPLINA. Au institutionalizat o organízatie (tabernacolul) care le regula comportamentul (nomos/contractualism/conventionalism versus physis). Daca in relatiile sociale se produc dezechilibre si tensiuni haideti sa solutionam conflictul. Daca se produc clime tropicale haideti sa facem clime polare. Totul este automatism sau suntem oameni de decizii? Suntem determinati sau liberi cu putere de judecare si gandire crítica? Suntem Hamlet (Mel Gibson) cu putere de suspiciune atunci cand in jurul nostru este doar teatru si aparente? Culmea este ca aia i-l considerau nebun si inadaptabil la societate atunci cand Tatal lui ii vorbea ceea ce ii si ceea ce nu ii.

Iar ca sa iti explic si despre mine. Eu nu am nevoie de raspunsuri ci doar va expun/intruduc anumite mersuri. Eu folosesc metoda asta pentru ca nu mai am timp ci lucrez. Mie Dumnezeu imi da cu sacu, nu am nevoie de voi. Insa ca sa fac eu medierea asta cat mai detaliat, nu mai pot. Metoda este una pragmática si sintética ( asa pot sa fac mai multe lucruri laolalta).

Daca iti explic ca acum cateva zile am visat ca a explodat soarele si galbuiul si particulele acelea parca au intrat in mine dar nu mi-au facut nimic.

Iar dupa aceea vreo doua zile eram pe ganduri cand ma duceam la munca fiindca eu nu visez asa. Iar intr-a doua zi cand am luat curba cu motocicleta direct soarele in fata mea (era asa mare ca in vis) si cu galbuiul acela de ma orbea. Ma simteam exact ca in vis.

Si acum te intrebi eu pe tine cum este posibil ca la doua zile de la vis sa vad soarele exact asa si sa am experienta aceea de 100%? Eu am 33 de ani si tot timpul stau la soare insa nu am trait aceasta experienta in viata mea.

Mi-am dat seama ce inseamna credinta si cum Moise, Pavel s-au intalnit cu splendoarea asta in fata lor. Mi-am dat seama ca credinta vine cu REVELATIA (epifanía) iar aceasta produce unitate/legatura. Cand mai citesc pe Moise o sa ma concentrez mai bine la detaliul cu aparitia/revelatia.

Deci am gasit favoarea nu doar de la prietena de pe TPU ci si de la El. Gratia divina m-a considerat prietenul lui pentru o zi ca eu oricum sunt pacatos si fricos. Acolo timpul a devenit asincronic (s-au oprit unele elemente ca sa functioneze altele).