Strâns legată de întrebarea precedentă ar fi următoarea: Cum poate apărea ceva (adică universul) din nimic?
Victor Stenger, de care am mai vorbit, își propune să răspundă la această întrebare; el introduce un "another universe existed prior to ours that tunneled through... to become our universe". Dar, există vreo modalitate de a observa un astfel de univers anterior? Evident, nu. Și atunci, nu-l putem numi științific. În plus, Stenger pare să nu înțeleagă termenii problemei pe care el însuși i-a propus. Adică, în loc să ne spună cum ceva poate apărea din nimic, ne spune cum ceva poate apărea din altceva.
Dar, să-l lăsăm pe Stenger. Uite o afirmație, care mie mi se pare de bun simț. Aparține lui Peters Atkins: "If we are to be honest, then we have to accept that science will be able to claim complete succes only if it ashieves what many might think imposible: accounting for the emergence of everything from absolutely nothing". Cum vi se pare?
Unii fizicieni mai cochetează și cu ideea existenței, la începuturi, a unei "Sea of Indeterminate Potentiality" (quantum vacuum). Dar proprietățile unei astfel de "Sea" cine le va putea înțelege?
Ar trebui să ne recunoaștem limitele? Ce părere aveți? Sau să continuăm să sperăm că mai devreme sau mai târziu vom ajunge să cunoaștem totul, despre originea universului?
Poti afla raspunsul daca treci dincolo de unitatea de timp naturala, asta poate sa fie unitatea Planck, Stoney, etc.
Stiu ca in trecut timpul Planck, acel 10^-43 te-a speriat la un raspuns pe care l-am dat, dar nici acum nu te menajez: asta din punct de vedere al Stiintei se va putea...niciodata.
Putem doar presupune ca realitatea a fost modelata de o fluctuatie a campului cuantic preexistent, cum se crede acum mai nou, dar la asta eu vin cu intrebarea: Unde a existat campul cuantic, in care Spatiu? ...caci nimicul dinaintea epocii Planck insemna lipsa Spatiului, a Timpului si a Materiei.
Acestea fiind stabilite, ai doua erori aici:
https://www.tpu.ro/......entru-mai/
la raspunsul userului SuperCoolDude:
Universul NU este dual, "0 si 1", si
"Nimicul, este practic spațiul. vidul. planşa."
este o concluzie eronata, Spatiul luand fiinta odata cu universul, avand o energie. In rest, intr-adevar raspunsul sau e interesant...
In Spatiu, pot explica apariatia a CEVA din nimic, o face fizica prin teoria lui Hawking privind evaporarea gaurilor negre si prin Principiul Incertitudinii lui Heisenberg si imprumuturile de energie, dar dincolo de bariera Planck, toate stiintele, (deci si Fizica), nu mai functioneaza.
Am dat in trecut un raspuns cu privire la Heisenberg, il pot relua daca nu il gasesti, este unul portocaliu din cate tin minte.
Trebuie sa plec in 20 de minute, de asta am trecut condensat prin cele doua intrebari ale tale.
Cu parere de rau deci: NU stim DE CE exista, si nici CUM.
Asta in ciuda materialistilor stupizi, care evident ca la astfel de intrebari, un pic mai dificile...nu se afla pe aici.
As fi contrazis tot cu Fizica si o tampenie a userului Halogen01, ceva de genul: "Moartea este infinita", dar nu mai am timp.
La buna vedere.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Dacă totul a apărut din nimic atunci este o întrebare fără răspuns pentru că universul fiind din nimic nu există.
Răspunde
E cam imbarligat ce intrebi tu, cel putin mie asa mi se pare.
Oricum, la ce ma gandesc acum e cam asta:
Nu ai cum sa cunosti totul. Daca ai cunoaste cum a aparut universul asta nu e totul.
Omiti dimensiunea personala cand pui intrebarea. Libertatea nu e predictibila si nu se poate studia. Aici ma refer la om.
Dacă ți se pare "îmbârligat", încearcă să răspunzi la esență: Cum poate să apară ceva din nimic? Pentru că, așa cel puțin presupun eu, înainte de univers nu era nimic.
Întrebările astea le-am mai pus în urmă cu vreo patru ani, dar m-am gândit că între timp au apărut useri noi, care ar putea avea ceva de spus...sau cei vechi au găsit informații noi și interesante.
Bă frate, am scris o tonă aici și s-a șters.
Să îmi bag piciorul.
Felicitări pentru întrebări, ești unic pe aici. Îți fac mintea sã lucreze.
Nu mai stau să îmi amintesc ce am scris, dar îți propun o lectură bună 
https://youtu.be/z9Q7o2izP88
Este vorba despre o discuție între unu de pune întrebări și o entitate pe nume Ra, care posedă un medium. Sunt niște întrebări existențiale aici, care se abordează. Se numește Legea lui Unu conceptul.
Toți suntem unul și totul face parte din Dumnezeu (nu că aș fi religios).
As mai zice multe, dar s-a reîmprospătat pagina cu ditai cârnatul ce am scris si mi-a pierit cheful.
Bine că suntem si ca putem trãi această experiență fiind noi.
"As mai zice multe, dar..." - Lasă că ai zis destule pe întrebarea cealaltă; și ai zis lucruri bune (aș zice mai puțin chestia aia cu 0 și 1).
Dar dacă sunt mai multe universuri? Poate nici nu a existat un început. Asta cum ți se pare? Dacă însăși ideea de început e nedigerabilă, la fel e și absența lui. Atunci de ce un început trebuie să fie necesar? Limite mai mari existau acum 2000 de ani în cunoaștere. Cunoașterea evoluează pas cu pas. Cei care vor cunoaștere absolută din prima sunt ca niște copii care își vor jucăriile în momentul ăsta, fie din ignoranță, fie din imaturitate și/sau prea mult răsfăț. Oare știința, cu descoperirile ei incredibile, a răsfățat umanitatea prea tare? Uite, un copil sărman din Africa se bucură la o bucată de pâine, nu la ultimul Playstation. Așa și un animal, se bucură la o bucată de pâine, nu la cunoaștere nemărginită. Eu spun că acest răsfăț e nociv și nu poate duce, neapărat, la evoluție.
E interesant și punctul ăsta de vedere, să nu ne comportăm ca niște copii răsfățați, care vor să aibă toate jucăriile deodată. Mi-aduc aminte de Domnul Goe, când a întrebat 'de ce nu vine trenul?' și apoi a bătut cu piciorul în peron și a zis: -Eu vreau să vină trenul!
În cazul de față însă nu cred că am căzut în păcatul acesta, pentru că noi nu facem altceva decât niște dezbateri de idei (gimnastică pentru neuroni); nu pretindem de la nimeni să ne spună toate secretele universului. Dar da, ideea este bună: să lăsăm cunoașterea să avanseze pas cu pas.
Acelasi raspuns ca la intrebarea precedenta este valabil si aici.
"Ar trebui să ne recunoaștem limitele? Ce părere aveți? Sau să continuăm să sperăm că mai devreme sau mai târziu vom ajunge să cunoaștem totul, despre originea universului?"
Sincer, nu cred ca energia are limite pentru modul in care se poate transforma. De aici si simpla idee ca nu avem cum sa tinem pasul cu ea. Se va transforma mereu, iar noi... Speranta ar trebui anulata, cred ca acceptarea ar fi mai constructiva aici, dar asa cum vad eu lucrurile nu cum sunt intelese de marea parte a populatiei atunci cand se fac afirmatii referitoare la Speranta.
Plank a stabilit un timp, o masă și un spațiu - noțiuni care au ajuns să-i poarte numele. Dar pe lângă acestea, mai intervine în ecuație o a patra, o constantă, care și aceasta îi poartă numele. Iar noi stăm și ne întrebăm: Pot fi cele trei noțiuni explicate fără ajutorul celei de a patra? Sau, această a patra are vreun sens în lipsa primelor trei? Sau, toate astea nu sunt decât niște speculații matematice, la care noi privim plini de admirație, precum vițelul privește la poarta nouă?
Constanta Planck nu are legatura cu Unitatile Planck, ea stabileste scara minima a fenomenelor cuantice.
De altfel, aceasta e derivata din alte constante, cu totul, existand 25 sau 26 de constante fundamentale, aplicabile la diferite obiecte din univers, in timp ce doar 4 dintre ele (aici intra si C.P.) se aplica la orice, pretutindeni, toate fiind masurate, neexistand un model matematic care sa le prevada.
Long story short: sunt incercari de domesticire a realitatii, care cu fiecare descoperire ne arata imposibilitatea dezvaluirii adevaratei naturi a universului.
Am mai dat anul trecut cred, un raspuns legat de derivate si aproximari...cred ca pe aici:
https://www.tpu.ro/go-to-answer/18375514/
Interesant e ca folosind trei dintre cele patru constante fundamentale, ele dau prin manipulari matematice scara Planck, iar Planck si-a dezvoltat mai intai unitatile, apoi a ajuns la constanta care ii poarta numele.
Dar cum spuneam, asta nu inseamna ca am descoperit universul.
Pot exista unitati mult mai mici decat lungimea Planck de exemplu, asa cum se teoritizeaza in singularitatea din centrul unei gauri negre, doar ca aceste dimensiuni mai mici decat scara Planck nu au cum sa fie masurate.
Poti sa revii cu intrebarea asta si peste cateva milenii, tot in stadiul asta vom fi.
Nu cred ca vom ajunge vreodata sa stim totul, nici daca vom supravietui miliarde de ani.Subiectul asta este f sensibil, e mai bun de evitat, altfel o dam in religioase, ajunge in acelasi punct ca si religiosii.
Vina cu alte subiecte mai accesibile, nu cu basme 
Care e ste faza cu revenitu la intrebarea asta, poate ca uni useri au mai descoperit ceva intre timp? Nu stiam ca useri TPU is mari descoperitori dar mai stii de unde sare lupu.Adevarul e ca is ceva useri pe aici care se cred ca ar stii,baga cuvinte,fraze fara noima,aia de fapt e si ideea,bagi ceva fara sens, nimeni nu te poate contra deja esti f multumit, rizi in barba, gata i-am facut pe toti, i-am ciuruit
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
