Sunt anumite sentimente confuze ce nu pot fi exprimate in cuvinte si putini oameni le simt

De exemplu atunci cand ascult o melodie magnifica, parca ai mai auzit sunetul acela de undeva desi nu l-ai auzit in viata ta si nici macar un sunet asemanator (un gram urias de nostalgie), totul pare asa de psychedelic de parca zici ca a avut loc un transfer de sentimente la de la o viata anterioara inainte sa te fi nascut din nou (na ca tot am reusit sa ma exprim in cuvinte ceea ce simt atunci cand ascult o anumita melodie speciala) desigur multi cei ce citesc aceasta fraza nu vor intelege ce vreau sa zic dar poate exista un gram de speranta sa-mi explice cineva (slabe sanse pe un forum de copii totusi) si da,revenim iar la sentimente metafizice,asta e doar un exemplu din sutele/probabil miile (poate nu am specificat nici macar cu aproximatie,pot sa ma insel amarnic dar tot pe aceeasi carare sunt indiferent de valuta respectiva a sentimentelor metafizice),vreau sa gasesc un adevar, mai simte cineva ca mine? sau sunt singur si la aceasta categorie

E IMPOSIBIL SA FII SINGUR(A).dar chiar daca ai fi e cam imposibil sa stii. cum ai spus unele lucruri nu pot fi exprimate prin cuvinte si probabil nimeni nu iti poate spune cu siguranta ca se simte exact la fel. IAR VIETI ANTERIOARE. cine stie?

Si mie mie mi s-a intamplat de mai multe ori cu melodiile si alte chestii ... dupa cum ai zis tu nu se poate exprima prin cuvinte.

Ce ai scris tu se intampla majoritatii oamenilor pentru ca acea chestiune "psihedelica" e perceputa tocmai de partea imateriala din noi, acea parte pe care grecii au numit-o primii, suflet, de negasit in creier, inima, ori oricare alta parte a corpului.
Cu el insa simtim, si asta, dincolo de bucuria chimica pe care ne-o da creierul cu endorfinele sale, caci si sufletul e cumva, o structura care cunoaste bucuria...
Cu el simti asteniile, tristetea toamna, starea de nen'teles ce ne cuprinde primavara, etc.
Tot acestui "non-material", i se adreseaza si cei care incearca sa-i manipuleze intrucatva structura...
Prin literatura, prin pictura, prin muzica, cei care fac arta, se straduiesc sa ne transmita, injectand muzica de exemplu, cu dragoste, ura, tristete, bucurie, ori cazul curentului "death metal" - anarhie, ceea ce cred ei ca ar putea fi hrana pentru suflet.
Diferenta e data de opacitatea sufletului fiecaruia, de "frecventa" in care intra in rezonanta, in timp ce pe unii ii inalta si un pasaj dintr-un roman sau o opera muzicala ori o scena de film, altii raman indiferenti. De gustibus...

Si de ce nu te multumesti s-o traiesti astfel? Crezi ca o mie de cuvinte vor cara dupa ele o rezolvare?

Foarte frumos spus. Daca as avea totusi o obiectie de facut, m-as referi la ce ai scris aici: "sufletul e cumva o structura..." si "cei care incearca sa-i manipuleze intrucatva structura". Nu cred ca termenul "structura" este potrivit aici. Dar, ca sa fiu sincer, nici eu nu stiu ce altceva s-ar potrivi. Pentru ca nici nu stim sigur daca "suflet" exista. Iar daca exista nu cred ca suntem capabili sa il definim. Multe idei si credinte isi au originea in filosofia greaca. Dar filosofii greci au fost si ei oameni, supusi greselii in gandire si in fapta. Multe din ideile lor trebuie sa le trecem si noi prin filtrul nostru, al omului modern.
Nu vreau sa ma abat prea mult de la subiect. As avea o sugestie pentru autorul intrebarii. Ai dat un exemplu la inceput, cu acel sunet dintr-o melodie magnifica. Apoi ai spus ca mai sunt sute si probabil mii de altele. As zice sa mai dai cel putin un exemplu. In felul acesta poate ne-am face o idee mai clara asupra problemei la care te referi.

Adevarul l-ai aflat numai ca el de multe ori se simte nu se poate exprima.

NU! NU esti singura! (si asta ma bucura pentru ca stiu ca nu sunt o ciudata nici eu) da mi s-a intamplat chiar foarte des acest lucru cu diverse melodii si uneori ma intrebam cat de vechi sunt pentru ca ma simteam de parca le mai auzisem si-mi sunt foarte cunoscute. Da, iar acea nostalgie, e foarte ciudata, iar atnci cand sunt in masina spre exemplu parca nici n-as mai fi prezenta. Ascult melodia si parca sunt acolo numai fizic caci psihic sunt departe...adancita in ganduri

In afara de muzica, sentimentele metafizice se axeaza si pe imagini ce nu au avut loc in realitate, cu alte cuvinte nu le-ai trait ci le-ai simtit undeva in interiorul tau ca si cum ai fi fost acolo candva (sentimentul e destul de puternic, e asemanator cu a te indragostii dar intr-un mod putin diferit si simti o oarecare bucurie dar si o tristete, te intrebi oare, cum de se poate asa ceva? de unde provin aceste imagini? de ce imi arata creierul astfel de creatii etc) [nu sunt sigur daca am reusit sa exprim cat de cat ce simt la un alt exemplu care l-am putut da, am mai creat un topic asemanator si am zis ca de la 4-5 ani am avut niste imagini despre egipt,iar eu nu am vazut in viata mea desertu,nici nu stiam ce-i nisip la varsta aia, nici tv n-aveam, CIUDAT, FOARTE CIUDAT) si sunt foarte foarte foarte multe lucruri care nu le-am spus, pot sa zic ca ce m-am exprimat eu aici, e probabil doar vreo 5%, m-am facut cat de cat inteles pentru un alt exemplu? :p
Daca doresti iti mai dau un exemplu

Da, am inteles mai bine acum. Multumesc. Cel putin pentru moment nu stiu ce sa zic. Ma abtin de la comentarii, pentru ca personal nu am trecut prin asa ceva. Am vazut insa ca unii dintre cei ce au raspuns mai sus au avut experiente asemanatoare. Si comentariile lor cred ca sunt binevenite.
O seara buna!

Da desigur, sunt unele melodii pe care le ascult de n ori
si da, e cam greu de explicat (dar stii, geniile gandesc la fel asa ca am inteles)