Sunt cam plictisit, asa ca o sa pun si eu o intrebare.

Inrebarea suna cam asa: De ce?

P. S. E de interpretare, sunt curios ce o sa raspunde-ti. (accept si raspunsurile date de plictiseala).

Ce " De ce "?

De aceea, deoarece iepurele roz cu coarne de ren si stelute mov plutitoare s-a asezat pe scaunul caprioarei verzi cu dinti de magra! Si ca tot am adus sa vorbim de magari, ei nu sunt animlae proaste...de aia

De ce esti inca minor? Din simplu motiv ca, la repezeala, n-ai gasit alt nume.

De mere, maica.

De plictiseala.

De ce le dai doamne net la toti prosti?!

Orice raspuns iti trece prin minte.

Asta mi-a trecut - ai si primit raspunsul meu.

Ce esti

Pacat de Romania.

Adevarat, pacat de o tara asa frumoasa, cum un singur defect, romani. Sa nu uit..pacat si de pamantul asta ca e plin cu oameni, dar deee..greselile evolutiei sau poate greseala lui Dumnezeu.

Becouse

Pentru ca Bosonul Higgs este o particulă elementară ipotetică din familia bosonilor, care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare.
Se mai numeste si particula lui Dumnezeu.
Este ceva simplu, sper ca acum ai inteles.
Poate primesc si o funda de plictiseala.

Bună!
De ce? Mi-am pus întrebarea asta de 1000 de ori și am ajuns la o concluzie. Întrebarea aceasta este una retorică. Ne vom întreba mereu, dar nu vom știi niciodată.

De tot.

De pilda.

De ce?
de treci codrii fundelor de arama,
vei vedea raspunsuri la panarama.
eu si cu imaginatia suntem prieteni la catarama.

De ce? dati-mi voie pentru ca sa va explic! data fiind limita spatiului in care stau acum si tastez, fiind una mica, neexistand un spatiu mai elocvent in care sa respir un aer mai curat, se produce o extorsiune a unui degajament de nu ma lasa sa gandesc, deci nu am ce raspuns sa-ti dau!

Fiindca asa. Intelegi?

Jajaja

Pentru ca...imi iubesc viata! O iubesc pentru lectiile pe care mi le da zilnic, lectii ce ma modeleaza muult mai bine decat m-ar modela viata perfecta la care visez atat de mult.
Nu am avut o zi in care am muncit atat cat sa dau pe dinafara de autosatisfactie, nu a fost nici pe departe perfecta, nu am mancat ca la carte, nimic din ceea ce ma face multumita de obicei dupa ce trag linie la sfarsitul unei zile. A fost ciudat, pentru ca a inceput intr-un mod ce mi-a pus la incercare sistemul nervos destul de subred, dar s-a redresat intr-un mod inimaginabil de placut. Viata imi face multe surprize. Cum suntem noi oamenii, cautam fericirea si resursele acesteia in locuri inaccesibile, departe de realitatea noastra, fara sa realizam ca ele se afla mult mai aproape de noi decat ne inchipuim. Doamne, nu as putea fi niciodata indeajuns de recunoscatoare pentru oamenii pe care mi-i scoti uneori in drumul meu.
Vreau sa imi iubesc necazurile, neputintele si neajusurile, pentru ca stiu ca ele ma vor ajuta sa ajung cine vreau, omul acela matur, integru, si frumos sufleteste. Off. cate mai am de invatat.
Sa ai o zi placuta!

Petre Tutea: La întrebările fundamentale "de ce?" şi "în ce scop?" aporetica rurală românească răspunde: "d-aia".

De ce nu?

Ia analizeaza atent ceea ce ai spus "Sunt cam plictisit". Acum, fii atent : cine spune asta? Nu cumva exista o fiinta care observa acea stare de plictiseala? Prin urmare tu nu esti starea de plictiseala, ci cel care o observa. Exploreaza mai mult acea dimensiune din tine care observa ceea ce se intampla, mentine atentia mai mult pe tine, cel care observi plictiseala, nervozitatea, agitatia, furia. Tu nu esti conditia experimentata, ci cel care o observa. Daca tu poti observa plictiseala, esti o fiinta distincta de ea. Dar o poti simti. Traieste-o la maxim fixandu-ti atentia pe ea, pe acel sentiment de plictiseala. Va disparea. Fa asta in fiecare zi cu orice forma de plictisela, nervozitate, stres. Adu-ti aminte ca tu esti dincolo de acea stare de plictiseala, si observ-o cat de mult poti. Dupa ce a trecut, observa-ti mintea si procedeaza la fel cu gandurile care iti vin in minte fara ca tu sa le emiti.

Interesant raspuns, insa eu sunt o persoana cu o viziune limitata. Tu m-ai sfatuit ca de cate ori am o stare precum ceea de plictiseala sa ma auto exteriorizez gandindu-ma la faptul ca eu nu fac decat sa observ ca sunt plictisit. Un raspuns neasteptat, care imi place, insa cum am mai spus sunt o persoana limitata in gandire si mi se pare oarecum dificil sau chiar imposibil sa neg faptul ca am o stare din moment ce eu singur o observ la mine.

Desi o sa ma contrazic singur, admit ca ai dreptate si ca e posibil, oarecum, tu mi-ai sugerat sa imi distrag atentia asupra problemei si sa ma gandesc ca nu sufar de ea. O idee geniala, care e buna cand esti nervos si stresat.

Desi o idee geniala, eu raman la ideea mea (cel putin raman temporat sau permanent), deoarece un gand nu e suficen ca sa-ti treaca acel sentiment. Uite o sa iau ca si exemplu plictiseala mea.

Si acum sunt plictisit, dar nu am cum sa fac sa imi treaca. Ma gandesc ca eu o observ doar, dar degeaba eu tot o simt, de ce? Poate pentru ca pana eu nu voi face ceva, o activitate care sa ma convinga si fizic si mental ca eu nu mai sunt plictisit (de exemplu sa joc fotbal sau tenis sau sa fac orice).

Poate nu am inteles eu bine ce ai vrut sa spui.

Uite eu sunt o o persoana, un om, un copil caruia ii plac lucrurile simple si usoare.

Sa iti zic de ce am pus intrebarea:

Da, e adevarat ca eram si plictisti, insa vroiam sa aflu la ce se gandesc oameni cand sunt intrebati "De ce?", doar auzim zilnic intrebarea asta, fie in forma asta fie sub alte forme. Recunosc ca am cam fost dezamagit de raspunsuri, dar la ele ma asteptam (oarecum).

Sunt o persoana simpla, aflata in antiteza cu ea insasi, sunt genul ala de om care se contrazice simplu.

Nu stiu de ce am scris asta, dar oarecum stiu.

P. S. Sper sa intelegi ceva din toata amestecatura de idei de mai sus. Sa nu uit: ideea ta e buna, dar e mai mult o idee de meditatie care necesita antrenament, nu e usor sa te auto exteriorizezi si sa devi propriul tau privitor, chiar daca esti asta 24/24.

P. S. S. Te rog scuza-mi greselile gramaticale si de scriere.

"Si acum sunt plictisit, dar nu am cum sa fac sa imi treaca. Ma gandesc ca eu o observ doar, dar degeaba eu tot o simt, de ce?"
Pentru ca inca esti prins in fluxul gandirii incontrolabile. O simti in continuare pentru ca tu nu o observi, nu ai atentia indreptata pe sentimentul de plictiseala ci te gandesti cum ar trebui sa faci, proiectandu-te in exterior si observandu-te mental. Tu nu trebuie sa te observi mental ci direct!

"tu mi-ai sugerat sa imi distrag atentia asupra problemei si sa ma gandesc ca nu sufar de ea. "

Nu! Ceea ce trebuie sa faci este sa recunosti acest sentiment de plictiseala, nu sa gandesti ca nu suferi de ea. A recunoaste sentimentul inseamna a-ti indrepta atentia pe el si a-l trai cu toata puterea, a-l constientiza. Cand suferi, de exemplu, in interiorul tau simti durerea. Fii atent la ea, observ-o cum se manifesta, observa cum te simti, dar nu proiecta mental o situatie cum ca te privesti din exterior. Nu confunda aducerea aminte a faptului ca trebuie sa fii atent la ce se intampla in interiorul tau, nu confunda cu a te imagina privindu-te din exterior.

"Si acum sunt plictisit, dar nu am cum sa fac sa imi treaca."

Simpla constientizare este suficienta. Nu trebuie sa faci nimic in afara de asta. La un moment dat, la inceput, poate vei reusi sa mentii atentia pe interiorul tau si sentimentul de plictiseala va slabi intr-o oarecare masura. Dar curand, ganduri involuntare ce se deruleaza in mintea ta, scene ca de film, te napadesc si te rapesc din starea de constientizare, ceea ce duce la revenirea in starea de plictiseala. Daca iti vei asculta mintea in fiecare clipa, vei observa ca exista tendinta ca imagini sa iti vina in ea, intrebari, judecati, aduceri aminte etc. Daca iti vei pune intrebarea "CE SE INTAMPLA IN MINTEA MEA ACUM?" si vei fi atent sa vezi care este primul gand care iti vine in minte, vei observa ca nu vine nici un gand. Tu atunci esti constient, esti trezit (cum se spune in spiritualitate). Dar in scurt timp, cum pierzi contactul cu a fi prezent in mintea ta, incep sa-ti apara iarasi imagini mentale pe care nu tu le construiesti, deci ele sunt involuntare. In acele momente adu-ti aminte sa iti observi mintea din nou, pune-ti cat mai des intrebarea "ce se intampla in mintea mea acum?" si fii atent la gandurile care se produc. Cand esti atent la ceea ce se intampla in mintea ta, la gandurile care apar, poti depista o prezenta, ca un spectator, Observator, care isi observa mintea, activitatea mintii, gandurile. Acea prezenta esti tu cu adevarat, si nu incerca sa o intelegi mental ca sa afli cine e. Nimeni nu poate defini acea prezenta. Dar poate fi traita si simtita. Este starea de a fi, este un sentiment de liniste, pace, cand iti observi mintea, apare un sentiment viu de inviorare in interior, posibil sa izbucnesti in ras cu pofta. Este bucuria regasirii de Sine, conectarea cu Dumnezeu. Linistea este un sinonim al lui Dumnezeu. Ca sa-L simti, trebuie sa-ti opresti gandirea involuntara, astfel iti maresti perceptia.

Exersand astfel vei putea sa iti dai seama, sa faci dinstinctia dintre gandirea voita si cea involuntara. Gandirea creatoare este mereu voluntara iar cea distructiva este involuntara. Cand te plictisesti, gandesti involuntar. Unii recurg la droguri, alcool, sex in excess, pentru a scapa de plictiseala. Nu de putine ori se intampla accidente chiar mortale din cauza alcool-ului sau drogurilor. Iata distructivitatea gandirii involuntare.