Sunteţi de acord cu Petre Ţuţea : http://www.youtube.com/watch?v=MIbUJtLNQCo&feature=playe r_embedded#!

Sint satul de teorii despre orinduirile sociale prin care a trecut omenirea iar comunismului chiar i-am trait pe pielea mea "epoca de aur".Ma gindesc la duritatea atacului asupra lui Cioran si sint nevoit sa conchid ca Tutea, un om ramas in Romania, indoctrinatul comunismului nu este in stare sa vada libertatea ideilor scriitorului si-l ataca cautind sa domine pe plan spiritual.Mi se pare fatarnic.

In calitate de patriot? Cind stii ca diferentierile de toate genurile, au facut atitea victime? Unde este libertatea de a vedea "omul"asa cum a fost "trimis"fara nici o granita? Ne putem considera liberi cind gindim astfel? Liberi fara a accepta dorinta de libertate a celorlanti? Mi-e frica, o frica morbida ca noi sintem inchisii pe vecie fara vreo speranta ca am mai putea "vedea"vreodata.

Sire, dacă-mi permiţi, o mică contradicţie în ceea ce spui : comunismul a fost ( şi este unde mai este ) un regim totalitar, fără cea mai vagă idee de libertate individuală sau de grup ( Doamne fereşte ). Cam despre ce libertate vorbeşte domnia ta?
Şi iarăşi ca libertate de expresie au amândoi această şansă, Ţuţea aici, Cioran dincolo? ( mă refer la acea perioadă )
Despre comunism putem exemplifica pe viu cu ce s-a întâmplat în Coreea de Nord : http://www.youtube.com/watch?v=YEX0IlDn1qM&feature=related
ulterior înmormâmtării cei care nu s-au străduit îndeajuns cu plânsul au fost identificaţi şi trimişi la reeducare ( ca simplu exerciţiu de libertate ).
Nu are rost să amintesc de gulaguri sau la mormântul intelectualităţii româneşti ( canal, deltă, sau închisori de exterminare ).
Sire, această întrebare a fost strict legată de comunism şi nu de întregul concepţiilor filosofice ale acestora.

Am spus patriot, nu ura fata de cei care nu apartin patriei respective. Granitele sunt utile si nu rapesc din "libertate" atata timp cat poti trece peste ele.

Aveţi un citat al lui Emil Cioran despre Petre Ţuţea : „ Ca si tine, ii pastrez lui Petrica aceeasi admiratie. Ce om extraordinar! Cu verva sa fara pereche, daca ar fi trait la Paris, ar fi avut astazi o reputatie mondiala. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degraba, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat sa-l intalnesc in viata mea." Aceste afirmatii au fost facute in aprilie 1974.