Sunteti de acord cu urmatorul citat " Doar iubirea neimpartasita e iubire. Nu poti sa iti doresti ceva ce ai, e impotriva naturii."? Nu credeti ca cei ce vor spune ca sunt de acord au avut o iubire neimpartasita?
Ordonare:
Cronologică
Imi plac sincer intrebarile tale 
, cu totii am avut cel putin o iubire neimpartasita, poate mai multe, si da atunci am iubit cu adevarat, pentru ca am si vrut cu adevarat acel lucru, de ce? pentru ca nu-l aveam. Dar de aici reiese foarte clar ca a iubi inseamna a vrea, iar asta e total incorect... a iubi (pe langa multe altele) inseamna a pretui acel lucru :p, iar daca il pretuiesti, inseamna ca il ai deja :p, si daca esti in stare sa iubesti si cand ai acel lucru, nu doar cand il vrei, atunci da, aia e cu adevarat iubirea 
.
Răspunde
Si mie imi plac raspunsurile tale Da, insa nu e chinuitor sa stii ca iti doresti atat de mult ceva imposibil? Se mai spune ca poti uita ceva ce ai avut, insa nu poti uita ce nu ai avut, dar ti-ai dorit.
Raspunsul lui BlackCinnamon e simpatic si sunt de-acord cu ea...
Daca pot sa adaug si eu cateva idei.
In momentul in care te implici intr-o relatie, sunt implicate mai multe sentimente, si nu doar iubirea, iar daca-i pana acolo, sunt si necesare sentimentele respective. Absenta sau prezenta lor precum si intensitatea fiecareia ne spune ceva despre cum merge relatia, iar cu iubire si-atat nu se prea poate, nici nu e okay, desi suna bine in povesti si in filme
Toate sentimentele variaza de la o persoana care-si impartaseste iubirea pana la una care o tine ascunsa. Daca o impartasesti, deja incepi sa simti si siguranta, dar si frica, de ce se intampla pe viitor, gelozie, putina singuratate, melancolie (cateodata buna, cateodata rea) si tot asa. Cel care-si tine iubirea neimpartasita poate simti invidie, sau lipsa de optimism, calm, sau un sentiment asemanator aceluia in care simti ca protejezi pe cineva. Sentimentul e mai puternic cand esti departe datorita faptului ca poti observa mai multe in felul asta, iar cei mai experimentati stiu asta.
Ceea ce zic eu aici e doar in functie de ce am simtit, iar concluzia mea este ca... nu prea conteaza. Totul merge de la persoana la persoana. Unele persoane pot iubi cu adevarat, doar cand sunt aproape de cealalta persoana si pot s-o atinga, in mai multe feluri decat una, iar altele (cum mi s-a intamplat si mie) pot iubi doar de la distanta si atat, iar in momentul in care se apropie, totul incepe sa se strice.
Depinde, oameni sunt de multe feluri, insa sentimentele raman la fel
Am simtit si eu acest lucru! Poate coincide cu citatul " Unele persoane par de departe ceva iar de aproape nimic"
Deci intrebarile se leaga? :p, e vorba de un baiat ^^. Uite. da, e destul de imposibil, din moment ce l'ai vrut, daca nu il ai inseamna ca inca il tii minte, dar nu e imposibil sa il uiti , ba chiar vei ajunge in ceva timp sa iti amintesti ce ai vrut asa de mult, si sa zambesti.
Să înţeleg că încă nu am învăţat să preţuiesc acel "lucru"...pentru că şi eu am avut parte de iubirea neîmpărtăşită.Ai dreptate.
L-am vrut atat de mult incat a fost primul baiat de care m-am indragostit Si se mai zice ca prima dragoste nu se uita, si crede-ma ca au trecut ceva ani. Stiu, ar trebui sa revin cu picioarele pe pamant!
Sau unele persoane, de departe par nimic, iar de aproape... hm
Nu, picioarele sunt pe pamant, capul e undeva sus , nu e nimic, e ceva. aproape normal ^^ deci se mai intampla sa dureze asa mult pana sa uiti . asa e viata. aici atat pot spune .
Asa ar trebui sa gandeasca multi, sa nu se ia dupa aparente! daca la asta te-ai referit
Nimeni nu suntem in stare sa pretuim un lucru il apreciem cu adevarat dupa ce il pierdem.
La ceva in genul m-am referit, da...
La un moment dat ajungi sa inveti cum iubesti si ajungi sa inveti cum pretuiesti. Tine ochii deschisi si tine in vedere ce e important pentru tine, chiar daca acel lucru important isi schimba forma la inceput (doar e adolescenta, pana pe la 25-30 de ani ne tot putem schimba parerea).
Pastreaza-ti mintea asa, mie, personal, imi place, si a ta si cea a lui BlackCinnamon si sper sa gasesc fete ca si voi in viitor, in,, vanatoarea" mea de dragoste :p daca pot spune asa si sper sa n-o luati gresit.
Sunt de acord cu tine ca ne vom schimba parerea la acea varsta, dar nu cred ca vom mai putea trai momentele cu atata naivitate cu care le-am trait pana acum!
Sincer, eu cred ca acea mare iubire este iubirea"oarba" cum se zice, iar daca acest lucru vine din partea amandurora e perfect! Nu cred ca voi putea trai astfel de iubire la 30 de ani...
Vei avea o surpriza, de-aia sper sa ai pofta de viata si sa ajungem amandoi pe-acolo sa-ti pot spune,, I told you so!" :p.
Eventual poate putem povesti mai mult. Mie-mi place subiectul dragoste si-ti pot povesti multe. Daca ai chef, intra la mine pe profil, da click pe blog, si lasa un comentariu unde ai chef cu date de contact, sau click pe profilul meu acolo si vei vedea mail-ul, sau intra pe pagina de facebook a blogului si... sunt o gramada de feluri sa ma contactezi, iar de nu, mi-a facut mare placere discutia din seara asta. Sa aveti grija de voi!
Totul se refera la compasiune prin descoperirea iubirii ca nivel al constiintei.
"Nu poti sa iti doresti ceva ce ai, e impotriva naturii."
Chiar dacă acel ceva este fericirea? Și anume, îți poți dori opusul ei...sau, mai bine zis, lipsa (deși în dragoste nu e mereu totul roz)?
Cred că vezi iubirea un pic greșit. Iubirea adevărată nu e egoistă...sau cel puțin n-ar trebui. Când iubești, dorințele celuilalt sunt mai presus decât ale tale. Iar dacă din partea ta a existat dorința de a cuceri, dar nu și cea de a păstra, probabil nu a fost iubire, ci mai mult o ambiție, o dorință de afirmare sau o goană după vise, care nu coincideau cu realitatea...
Eu una nu-s de acord.
"Nu poţi să îţi doreşti ceva ce deja ai..."
Chestia asta mă frământă.Nu poţi avea ceva...în totalitate. E ireal.
Când vorbeşti de iubire, se presupune că sentimentele trebuie să ajungă la celălalt, nu să rămână captive. Oricum, asta-i doar părerea mea... Cheers.
Nu stiu ce sa zic mie una mi se pare ca si o iubire impartasita poate fi iubire adevarata, dar nu poti simti iubire ccu adevarat la mai putin de sa zicem 16-17 ani, chiar daca atunci cand suntem indragostiti nu putem fi de acord cu asta. La varste cum ar fi 12-13-14 ani nici macar nu stim ce e iubirea cu adevarat. Dupa parerea mea atunci cand chiar iubesti pe cineva pui binele si fericirea lui mai presus decat pe tine insuti, esti instare sa renunti la orce pentru acea persoana si cel mai important lucru e ca acea persoana sa fie fericita chiar daca inseamna ca tu sa nu fi fericit, doar asta inseamna iubire.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
