Te-ai gandit vreodata ca mai bine era daca nu te nasteai? Cum ai trecut peste moment si peste gand?

N-am trecut. Ma consolez cu faptul ca existenta mea a influentat si influenteaza viata altora.

Vaai! Nu pot trece peste acest gand!

Pai te-ai nascut, deci in afara de ati face viata mai buna n-ai ce face + ca esti dator cu asta pentru faptul ca te-ai nascut, asta ar trebui sa te ajute sa treci peste.

Da, cand aveam probleme foarte grave si nu intrevedeam nici o rezolvare. Si apoi mi-am dat seama ca nu m-am nascut ca sa fiu eu fericita, ca pot da sens vietii mele facandu-i pe altii fericiti. Si am inceput sa ii ajut pe altii si sa imi pese mai putin de mine. Si ce sa vezi, asa mi-am gasit si calea si fericirea. Deci da, poate pentru mine era mai bine daca nu ma nasteam, dar pentru altii era mai rau. Pana la urma, asta conteaza.

Este o aberatie, de ce te gandesti la asta? viata e frumoasa

Culcate/ culca-te

Nu.

Nu avea cum să fie mai bine. Dacă ai viață tot ai ceva, dacă nu nu ai absolut nimic, deci cum putea fi mai bine?

Da. Am scapat de o povara din viata mea si incet incet am inceput sa vad lumina de la capatul tunelului.

Imi amintesti de ce spunea House in episodul ala cu tipul din carut cu rotile si catel. Dar tot mi se pare stupid. Mai bine nimic decat durere si chestii de genul.

Sincer să fiu, da m-am gândit, însă dacă gândești rațional ajungi la un alt răspuns. De fapt eu m-am gândit așa rareori. Ce era în mintea mea de fapt e că m-am născut degeaba, că nu sunt de niciun folos nimănui, că era același lucru poate dacă nu eram eu aici. Însă același lucru nu avea cum să fie. Dar asta am avut mult timp în minte. O cale de a trece peste e să îți găsești hobby-uri. Uite, eu când călătoresc, când mă joc, când mă uit la seriale/filme, când mă uit la sport, mă detașez. Așa și tu trebuie să găsești activități ce le poți face cu plăcere, ce te pot detașa. Nu trebuie să te uiți numai la un sigur model de a îți trăi viața, poate mai bun, însă ceea ce trebuie e să conștientizezi e că există alternative care mereu vor fi mai bune decât nimic. Nu toți ne îndeplinim idealurile. De fapt sunt foarte puțini ce o fac. Așa e viața. Trebuie să te bucuri de ceea ce ai și poți obține. Trebuie să fii modest.

Eu aș ajunge să spun tortură, nu durere, doar aia probabil este mai rea. Și durerea are rolul ei. Te face să trăiești momentele bune la un cu totul alt nivel față de cei ce au mereu parte de lucruri bune. Atât cât trăiești poți să speri și niciodată nu ai de unde să știi cum durerea aia poate să te ducă unde voiai dintotdeauna.

DOar asta vad si eu partea buna. Nu stii cand raul se transforma in bine. Nu zice nimeni ca se v/a intamplat garantat asta, dar na.

Nu mai aveai nimic nici fericire etc

N-am trecut, insa o data cu gandurile astea imi vin in minte si zambetele provocate, hohotele de ras si momentele frumoase. Una peste alta, mi-am gasit un rost. Cum spune si user-ul Brigaela, poate pentru mine era bine sa nu ma fi nascut, insa pentru cei ce dau (sau au dat la un moment dat) 2 bani pe mine, nu.

Nu,niciodata!
Desi poate ti se pare absurd, dar simt ca am mai trait cel putin o viata inaintea acesteia.
Si mai vreau, desi scopul meu este sa devin energie pura.

Cred ca e o invartire pe cerc. E ca si cand eu il prind in brate pe vecinul meu si incerc sa-l ridic, sa-l salt de la pamant; in acelasi timp, el face la fel: ma cuprinde pe mine in brate si incearca sa ma ridice de la pamant. Rezultatul: amandoi ramanem cum am fost, adica cu picioarele pe pamant. Deci, tu lasi deoparte fericirea ta si iti propui sa-l faci fericit pe altul. Ce se intampla daca si acel altul are aceeasi intentie, sa te faca fericita pe tine? Intentiile se combina si dau rezultatul... zero, adica toata lumea revine la problemele si necazurile cotidiene.

Nu, dimpotriva, asa vom fi cu totii fericiti. E ca atunci cand fac o paine calda si imbietoare si ma hotarasc sa ii duc intai vecinului meu si abia apoi sa mananc eu. Dar el a facut o friptura minunata si s-a gandit sa imi aduca intai mie, asa ca ne intalnim la mijlocul drumului si mancam, impreuna, paine cu friptura, asa ca suntem amandoi mai satui si mai fericiti decat daca manca fiecare, la el acasa, ce facuse.

Nu.

"nu m-am nascut ca sa fiu eu fericita, ca pot da sens vietii mele facandu-i pe altii fericiti" - As mai dezvolta un pic ideea, pentru ca mi se pare singura postare inteligenta de aici. Deci, nu vreau sa contrazic, ci doar sa privim lucrul asta si din alte unghiuri. In loc de "nu m-am nascut sa fiu eu fericit, ci sa-i fac pe altii fericiti", ar merge si varianta urmatoare: m-am nascut sa fiu si eu, si altii fericiti. Pai nu? de ce sa fie scopul vietii mele sa-i fac doar pe altii fericiti? Si ar mai fi ceva: daca cel pe care eu vreau sa-l fac fericit simte ca eu la randul meu sunt nefericit, s-ar putea sa se intristeze si el, adica sa-i fie mila de nefericirea mea. Si in felul asta nu mi-am atins scopul. Devenim tristi amandoi. Zic si eu, un mod de a interpreta.

Nu m-am complicat niciodata atat de mult, dar e posibil sa fie o interpretare corecta. Tot incercand sa ii ajut pe altii, am devenit si eu fericita, cred ca vine la pachet.