Ordonare:
Cronologică
Viata iti este determinata din momentul in care te-ai nascut. Asta inseamna ca cei mai multi dintre noi suntem prizonierii propriei vieti.
Răspunde
Da, fiecare ramane prizonierul propriului destin! uita-te la unii ce usor s-au ridicat... pile, relatii, au avut oameni in spare care i-au sprijinit si moral si financiar si noi ne chinuim de azi pe maine si tot noi suntem aia judecati si aratati cu degetul, viata asta e doar o tarfa!
Chiar ieri vorbeam cu cineva ca am suferit mult si mi-a zis ca e vina mea ca n-am plecat, e usor sa vorbesti dar unde sa pleci caine surd la vanatoare, nu iti da nimeni o felie de paine!
Nu mai e ca inainte sa ne ajutam intre noi acum e fiecare pentru el, daca iti merge prost nu sare nimeni pentru tine.
Este usor sa dai vina pe cineva cand nu esti in locul lui. Este ca si cum ai spune la un boschetar : cumpara-ti o casa, in timp ce eu am casa de la parinti.
Da, pai mai nou toti sunt judecatori, avocati, ei le stiu pe toate!
Nu. Nu ma simt prizonier. Fiindcă fac exactă ce-mi place. Muncă cinstită acasă Biserică TPU. Sunt un om foarte liber. Pot să-mi port de grijă să-mi plătesc chiria, întreținerea, toate utilitățile, ..nu depidn de nimeni în privința la nimic. Decăt de Dumnezeu depinde și am sa depinde de el numai toată viața.
Sunt foarte conștient ca viața poate fi și ne dreptate necorectă, dar dacă îmi plâng de milă și aștept să-mi dacă din cer jale rău atunci... ma bucur că Dumnezeul îmi da putere să-mi port de grijă și sunt mulțumit cu cât câștig din munca mea și ma pot întreține fără de depind de nimeni. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru absolut totul.
Pot ori și când să ies sa mă plimb, pot ori și când sa ies afară după ce vin de la muncă, nu sunt mobilizat la pat, nu-mi aduce nimeni o cană de apă la pat Mulțumesc lui Dumnezeu ca sunt întreg. Pentru mine prizonier ar însemna să nu mai pot să-mi port grijă, sa nu am un loc de muncă asta înseamnă pentru mine un prizonier. Ca viața ori și cum este nedreaptă la asta n-am nicin semn de întrebare sunt conștient ca viața nu iartă pe nimeni...
Pot sa merg, pot sa vorbesc, pot sa muncesc, am o inimă, am un suflet, am voce, am sănătate, nu depind de nimeni să-mi poarta de grijă în privința la nimic, cum pot eu să mă plâng de viață? Când Dumnezeu mi-a dat toate calitățile astea?
Știi că în Romania nu ai dreptul nici la sinucidere și dacă reușești ai dosar penal? Daca nu reușești te baga la sanatoriu și îți bagă medicamente in tine, deci te obliga sa trăiești, macar cat poți să muncești sa îți ia 42% statul din ce muncești,fara tine consumatorule se pierd banii,de când ne naștem suntem determinați genetic sa fim cumva apoi determinați de părinți noștri,religie, societate, masa media, rețele sociale, avem și tot timpul ocupat să nu ne gândim la nimic
Nu, eu una nu, totul este despre alegere, trebuie sa alegeri cine vrei sa fii, cum vrei sa fie viata si cum sa fie viitorul tau
Nu ai inteles articolul, nu se deschide dosar penal pentru sinucidere, ca practica generala sau prin lege.
Asta e un caz aparte, s-a deschis dosar penal pentru ca omul era bolnav, si poate cineva l-a impins sa faca asta.
Iti garantez ca multa lume care se sinucide nu are dosar penal, oricum nu poti face asta la morti, cel putin nu ca practica pe scara larga, ca n-are niciun sens. O mai fi vreun caz ratacit, si ala are un rost anume. Plus ca in articol scrie ca a esuat. Tu sustii ca dosarul se face daca reusesti. Exact inversul a ceea ce s-a intamplat aici.
Si nu, nu l-au internat ca a esuat. Era deja internat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
