Timpul are o singura directie: de la stanga la dreapta. Adica, dupa ieri a venit azi, iar dupa azi va veni maine... Mergand inapoi spre momentul Big Bang, vom avea intotdeauna un timp "inaintea" altuia. Si invers, venind dinspre Big Bang, un timp "dupa" altul. Exact ca la sistemul numerelor reale: 4 este inaintea lui 5; si este dupa 3. Altfel nu se poate. Cu toate astea, in cosmologia cuantica timpul s-a schimbat. Mergand in urma spre Big Bang, in apropiere de capat, timpul face cumva o trecere - atentie, suspans! - de la sistemul pe care a mers pana atunci (numere reale) la un alt sistem (numere imaginare). Ciudat, nu? Dar cum numerele imaginare sunt, asa cum le zice si numele, imaginare si asta nu prea da bine la ...imagine, s-a apelat la numerele complexe (de tip "a+bi"), care sunt bine determinate in matematica. Numerele complexe au avantajul ca nu sunt ordonate, ele nu duc niciunde. Nu se poate spune despre un numar complex (a+bi) nici ca e mai mare, nici ca e mai mic decat altul (c+di). Si, cum ziceam, avansand spre punctul cunoscut ca Singularitatea Big Bang, timpul face cumva o schimbare, neinteleasa si nemaintalnita, iar regiunea din jurul capatului devine usor curba, asa incat conul se termina intr-un fel de punga sau saculet. Acest saculet nu este agatat de nimic, dar se leagana. Magnific! Singularitatea Big Bang a disparut. A intrat in sac. Cam cum se intampla la circ, cand batista dispare in maneca scamatorului. Acolo in saculet, nu o mai poate vedea nimeni si nici nu i se mai poate determina vreun "inainte/dupa".
V-a placut povestea? Nu am eu talentul lui Creanga, sa scriu ceva de nivelul lui Ivan Turbinca. 
Dar sper ca v-a placut si asta. Ivan Turbinca parca era ala cu saculetul. Sau, ma rog, cu turbinca.
Completari? Comentarii?
Asta cu turbinca temporala imi suna cunoscut, am vazut ceva asemanator intr-un episod dintr-un serial SF... Andromeda, Lexx, Star Trek... nu-mi amintesc 
nici atunci n-am priceput mare lucru
dar poate ca nu trebuie sa intelegem totul, e asa de frumos sa ne imaginam! si tu faci asta foarte bine
P.S.: da, normal ca timpul merge de la stanga la dreapta! asa merg si acele ceasurilor 
Răspunde
Interesant, cei care au raspuns pana la tine, toti s-au "poticnit" in prima mea propozitie, desi in continuare mai era inca mult de citit. Pe viitor ar trebui sa-mi condensez intrebarile la una, cel mult doua propozitii. 
Nu trebuie sa intelegem totul? "Nu cerceta aceste legi...". Sunt convins ca nici Hawking nu intelege totul.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Asta e tot ce ati inteles voi din toata povestea, doar prima propozitie.
Bine, hai ca pun ghilimelele de rigoare: "de la stanga la dreapta". Multumiti?
Răspunde
Numerele imaginare 'exista' la fel ca si cele reale, nu e nicio diferenta. Numerele au fost inventate de oameni ca sa ii ajute sa rezolve probleme si sa explice unele chestii.
Oricum, nu vad de ce ai zice ca numarul -5, 1(239), de exemplu, exista pentru ca e un numar real si i nu exista pentru ca e un numar imaginar. Denumirile astea nu clasifica numerele in numere care exista si numere care nu exista.
Referitor la ce ai zis de numerele complexe, ai uitat sa iei in calcul ca multimea numerelor reale e inclusa in multimea numerelor complexe.
Numerele reale...nu este nicio diferenta? Nu este nicio diferenta intre numerele 5; 6 sau 7 si radical din (-1)?
Nu, nu e nicio diferenta in ceea ce priveste 'existenta' lor, la asta m-am referit.
Oricum, dintre numerele reale ai ales numai numere naturale ca sa faci comparatia cu radical din -1, dar si -5, 1(239) e numar real. Nu e nicio diferenta intre 5; 6 sau 7 si -5, 1(239)? Da, este. Asta nu inseamna ca 5; 6 si 7 sunt 'mai reale' decat -5, 1(239).
Mi-ar placea sa ma pot intoarce in timp, pana prin secolul VI/V b.c. sa-l intreb pe Pitagora care e adevarul in legatura cu numerele, in general.
Asa, in general, Pitagora ti-ar putea zice mai multe chestii. Numai ca el nu stia de numerele negative, de numerele irationale si nici pe atat de numerele complexe. Chiar daca pornind de la teorema lui Pitagora (care de fapt nici nu e a lui, pentru ca e mult mai veche, el numai a prezentat-o) se poate reprezenta in plan valoarea absoluta a unui numar complex.
Da, stiu. Iei pe abscisa pe a, pe ordonata pe b, faci dreptunghiul si gasesti punctul. Nu numai atat, dar mai afli un unghi, care are si el rostul lui. Ca, vorba aia, cand vrei sa scrii numarul in forma trigonometrica, ai neaparat nevoie de tangenta acelui unghi si, bineinteles, de teorema lui Pitagora, ca vorbiram de el, sa facem radicalul ala din (a^2 + b^2).
Fiindca ne-am luat la vorba, stii ceva detalii cu privire la -5, 1(239), cum s-a ajuns la el? Inteleg importanta lui, dar m-ar interesa cum a fost gasit (matematic).
L-am ales la intamplare. Orice fractie zecimala periodica, cu perioada diferita de (9) reprezinta un anumit numar rational.
Daca vrei sa scrii numarul asta, de exemplu, ca fractie ordinara, poate sa aiba forma -51188/9990 ( se poate simplifica, bineinteles).
Cei pana la Kali te-au certat pentru ineptia pe care ai spus-o, cum era si normal.
Kali nu te-a certat pentru ca nu a inteles mare lucru din ce ai scris si nu pentru ca ar fi mai permisiva.
Nu "condensatul" intrebarilor e marea ta problema, nici macar comasatul acestora, ci ineptiile.
Pot fi in doua locuri in acelasi timp, sunt omniprezent. Sau omnipotent, cum ai spune tu, din moment ce oricum nu faci diferenta intre cuvinte asemanatoare.
Ii gresit sa spui ca timpul are o singura directie de la stanga la dreapta, citeste despre teoria relativitati si vei vedea cam de ce ii gresit sa spui asta.
Omule, cum poti spune ca timpul se scurge de la stanga la dreapta? E aiurea frate. Tu ai facut fizica in liceu?
Daca ai fi acut habar de teoria relativitati ai fi stiut ca timpul nu se curge de la stanga la dreapta.
E gresit sa spui asa.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
