Totul în jurul nostru este format din atomi. În interiorul atomilor, electronii se rotesc, pe diferite nivele, în jurul nucleelor. Și fac asta de mii și milioane de ani. Și o vor mai face și de acum înainte alte mii și milioane de ani. Pare că ceva îi obligă să facă asta, iar ei par să asculte. Dar nici obligarea și nici ascultarea nu sunt idei din fizică.
Ce îl face pe electron să respecte legea?
Dacă veți răspunde că niște forțe, fiți pregătiți 
pentru întrebarea următoare: Ce-i cu forțele alea pe acolo? De unde și de ce sunt?
Dacă veți spune că divinitatea, urmează întrebarea: Cum a apărut divinitatea?
Sabin89 a întrebat:
"În interiorul atomilor, electronii se rotesc, pe diferite nivele, în jurul nucleelor. Și fac asta de mii și milioane de ani."
Mi-ai dat greu... 
Incerc sa condensez, ca sa nu scriu doua ore.
In primul rand, NU se rotesc, modelul Rutherford parca, modelul planetar care a dat si emblema actuala a atomului, e un pic eronat.
De fapt, TOATE modelele atomice au erori ce nu pot sa fie explicate, tot spun asta de ani buni, nedeterminismul realitatii, in ciuda ideilor cretine ale materialistilor...care nici azi, nu sunt pe aici.
In modelul clasic, CE ii face pe electroni sa "se roteasca milioane de ani", nu este ca au o energie infinita, ei trebuie doar sa nu piarda energia pe care o au.
Conform lui Rutherford, orbita este stabila daca se indeplineste conditia de echilibru f centripeta = cu f electrostatica.
Daca insa se rotesc, electronii genereaza un efect de antena (stanga-dreapta) si un electron care s-ar misca stanga-dreapta ar radia, practic, ar pierde energie.
In modelul cuantic, nivelurile de energie ale elecronului sunt cuantificate, si un electron nu poate sa piarda energie decat daca se misca pe un nivel de energie mai mic, (vezi Principiul de excluziune al lui Pauli) - nivelul de energie mai mic este ocupat de un alt electron, acesta nu se mai poate muta.
Tot in modelul cuantic, electronii au atat proprietati de unda, cat si de particula, asa-numitul model "nor de electroni", nu imi vine alta denumire mai plastica.
Aici electronii au numere cuantice, (sunt 4 cu totul si sigur le gasesti pe internet, e interesant sa vezi ce face fiecare), niveluri de energie pe multiple substraturi energetice, nu se misca pe orbite, ci ocupa orbitali de forme diferite, probabilistici, (aici intervin de Broglie cu dualitatea unda particula in materie, Heisenberg cu Principiul lui, si ecuatia de unda a lui Schrodinger) [nu stiu unde naiba am mai dat un raspuns despre aceasta ecuatie, tot la o intrebare de-a ta], in ecuatia de unda a lui Schrodinger interpretata, corectata daca vrei de Max Born, undele nu sunt reprezentate de electoni, ci sunt probabilitati - probabilitatea de a descoperi un electron, intr-un anume loc.
Am tot folosit termenul "energie"/"forte", prezent si in intrebarea ta:
"Ce-i cu forțele alea pe acolo? De unde și de ce sunt?"
...Nu prea stie nimeni ce sunt. 
Stiu, e deconcentrant, as merge pe Relativitatea lui Einstein: o sarcina electrica stationara are camp electric, o sarcina electrica in miscare, se vede ca un camp electric static, si ca un camp magnetic.
Sa zicem ca energia din nucleu o da diferenta de masa, pentru ca numai un procent din masa particulelor este regasita in masa atomului. Masa nucleului e data de suma maselor protonilor si neutronilor, protonul e format din quarki, iar daca aduni masele celor trei quarki care formeaza protonul, suma este mai mica decat masa protonului, si aici intervine din nou Relativitatea, care spune ca quarkii din interiorul protonului se misca cu o viteza apropiata de cea a luminii, long story short, energia inmagazinata in quarcii respectivi este mult mai mare decat masa lor de repaus.
Pentru intelelegerea (si) a altor concepte, vezi ce iti spune internetul despre:
Forta Lorentz;
Modelul atomic si Experimentul lui J Thomson;
Modelul Nagaoka;
Experimentul unui ins, Millikan;
Experimentul lui Rutherford.
Din pacate, si modelul cuantic, prin prezenta in cadrul aceluiasi atom a mai multor tipuri de orbitali, face imposibila crearea unei imagini a distributiei electronilor, mai simplu spus, a felului in care un atom arata.
___________________
Nu am sa merg in religie, asa cum se termina intrebarea ta, ma cert destul cu stupizii de la rubrica aia, iar aici suntem la Stiinta.
Prostii, ateii militanti, materialistii sau religiosii habotnici sa ramana acolo...cu toate ca asteptam fiind vorba de MATERIE, raspunsul asta sa il dea un...materialist.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
E voie sa studiem atat de departe?
Se supara Doamne-Doamne.
Cred ca atomii sunt Lego-ul lui nenea D-zeu, ca sa pastram firul epic.
Cat despre fortele alea... Habar n-am. Banuiesc ca exista studii.
"Se supara Doamne-Doamne." - Ai citit întrebarea până la sfârșit? Există ceva acolo și despre "Doamne-Doamne".
Banuiesc ca ai editat-o intre timp, ca nu era partea cu Doamne-Doamne.
Eu zic ca a aparut ca informatie prin popor, la fel ca Harap-Alb, Scufita Rosie, Alba ca Zapada, etc.
Acum nu stiu, altii vorbesc de parca ar fi fost la botezul lui D-zeu, sa il cunoasca si pe ta-su, si pe ma-sa... Eu nu-i contrazic.
Hai sa vedem din alta perspectiva. Electronii se rotesc. Dar ar putea face asta fara a exista timpul? Timpul e o caracteristică a Universului. Dar, timpul nu e ceva liniar, se știe că e variabil. Că chiar și în univers poate să nu existe timp. De exemplu se zice că dacă ai merge cu viteza luminii, timpul ar fi 0. Si atunci, daca timpul nu depășește Universul, e clar că nu există timp in afara Universului. Concluzia e că dacă există o divinitate care sa fii creat Universul, e in afara timpului. Daca o pui in timp, o limitezi la caracteristicile Universului, și atunci nu mai e divinitate. Ori, tu tocmai asta faci cînd întrebi cum a apărut divinitatea. Apariția tine de timp. Daca apari, a fost un timp in care nu ai existat, și unul în care existi. Daca zici că Dumnezeu cumva a apărut, adică l-ai pus in timp, deja l-ai limitat la o caracteristică a Universului. Tu zici că divinitatea e exterioara lui, dar prin ce spui o faci pe baza a ceva ce e in Univers și doar in el. Inafara Universului nu exista apariții, căci nu exista timp. A apărut ceva, acel ceva e doar in Univers, căci timpul tine doar de Univers.
Divinitatea doar este. Nu a fost, ca noi, nu va fi. Pentru ea, orice moment din Univers e prezentul. Este, atenție, nu a fost!, și în momentul creatiei, și este, nu va fi!, in momentul morții tale. Și este și inainte de a exista timpul. Deci daca atribui apariția divinității, aceea nu mai e divinitate, e doar ceva asemănător divinității, existenta doar in Univers, ce e in mintea ta
E simplu.
Dumnezeu este Totul.
Si atomii si tu si eu si internetul. Absolut Tot.
O creatura multi-universala si cu dimensiuni infinite.
Explodeaza la inceput (Big Bang) si implodeaza la sfarsit ( https://longnow.org/ideas/02019/04/17/this-is-how-the-universe-ends/ ).
Apare din Nimic. E doar El/Ea ( nu are gen, ci este totul; omni-universal). Se divide si traieste.
Odata cu existenta Lui se si perfectioneaza. Ca o holograma care invata. Ca un organism imens care evolueaza. Vede Viata din toate punctele de vedere.
Nu vedeti?
Totul e perfect. E un ecosistem extrem de echilibrat.
Iarba, oxigenul, planetele, rotatia lor, animalele de prada versus pradatorii, binele si raul, legile universale; absolut totul este un tipar perfect. Unul ce sustine si, cel mai important, intretine viata.
La ce sa te mai gandesti la atomi, cand de fapt ei sunt parti din Tot? O parte din Intreg.
Toti suntem unul si unul suntem toti 
.
Faptul ca suntem niste oameni, care par ca sunt separati si traiesc individual, e doar o iluzie! O iluzie care să DEA SENS TRĂIRII. Asta e si scopul vietii, de a trăi!
Poate nici Dumnezeu nu stie scopul vietii, El venind din Vid (din Nimic), dar se străduie sa afle (prin trăirea vietii).
De la microcosmos catre macrocosmos -> Totul este Dumnezeu si Dumnezeu e totul.
O entitate Creatoare care se traieste pe sine insusi (divizat).
Asa avem sansa de a trai in corpul asta acum si tot ce vezi in jur.
Iar moartea nu exista. Este un fenomen uman, inteles de noi, intr-un mod mic.
Totul in jur este conștiință ce vibreaza ca o anumita frecventa si deci, dupa ce corpul isi atinge apogeul, vom tranzitiona catre un alt mod de trai.
Sa be bucuram ca suntem !
"Dumnezeu este Totul.
O creatura multi-universala si cu dimensiuni infinite...
Explodeaza la inceput..." - Explodează Dumnezeu? Poți să fii mai explicit?
Dumnezeu este Universul si Tot din el.
In afara acestei Fiinte, este doar Voidul. Nimicul. Spatiul.
Vrei si mai explicit ?
De unde atata perfectiune, numa daca nu vrei sa vezi... Pamantul nu-i centrul universului, temperaturile sunt nepotrivite, te pandeste leul sa te-nghita, oceanele mai multe decat uscatul. A trebuit sa evolueze omul sa il invete Darwin despre originea speciilor ca traia saracul ca in Evul Mediu crezand povesti.
"It is not the strongest of the species that survives, nor the most intelligent that survives. It is the one that is the most adaptable to change."
Homo sapiens, dorinta de cunoastere si frica de necunoastere impinge la a conclude prin utilizarea divinitatii ca raspuns, divinitatea care este un raspuns fara raspuns, dar emotional in natura.
Omul are zeii lui oriunde este, din timpuri foarte vechi care sunt atat de diferiti, si opusi. Daca dzeu este o vaca sfanta, nu dzeu vrea capul acoperit, nu il vrea descoperit, sunt multi, e doar unul si-i pacat sa fie multi. In materie de religie este la fel. Fiecare cu parerile lui, preot sau om de rand. Supus unor carti din Evul Mediu care nu mai sunt actuale in societate, care sunt pro sclavie si pro copii sa plateasca pentru ce fac parintii, in ziua de azi merg la puscarie cei inculpati nu familia lor.
Si totusi indoctrinatea la varste fragede si obisnuinta cu minciuni tine omul sub jug.
Sa se scoata magia din stiinta. Pana sunt nu are ce sa caute.
Mos craciun traieste mai cu acuratete in poezii
"Ca'n cer, așa și pe pământ". Daca pe pămînt ar fi ca'n cer, alt fel ar sta lucrurile, nu ar mai fi cancer și toate relele. De ce e rău pe pămînt? Că omul locuiește aici. Existau două opțiuni: omul sa fie un robotel care sa asculte in totul de Creatorul lui, și atunci toate erau bune, frumoase și perfecte, sau, Creatorul sa ii fi dat personalitate, care impune voința liberă, actul alegeri, și, cum nu poți alege intre bine și bine (poți alege intre bine și mai bine, dar atunci binele e mai rău decat acel mai bine, și așa apare oricum raul), ci doar intre bine și rău, a existat riscul alegerii raului de către om, lucru care s-a și întîmplat. Probabil Creatorul a considerat că merită acest risc, odata ce a pregătit și soluția.
Da, Biblia este o poveste. Dar depinde de tine daca devine povestea ta frumoasa de viață.
Precum spuneam inainte sa mi pierd raspunsurile urmatoare... "pana nu sunt ______ nu are ce sa caute"
Stiinta e bazata pe
dovezi
care se pot demonstra, care sunt apoi testate si duc la un argument bazat pe probe empirice, nu povesti anecdotice si concluzii trase in piept, simtiri care ne duc la acuzatii sau admiratii nefondate... ne imaginam o lume a noastra unde totul este posibil, exista un zeu/zei care ne omoara cand nu ii suntem sclavi, este obsedat de a i se aduce slava, ne trimite sa suferim la infinit in foc, creatia lui, dar ne si iubeste. Cred ca pe acum stim toti cum ar trebui sa se comporte un tata iubitor, avem si exemple. Suntem superiori zeilor nu doar din perioada paleolitica, cand aveam reguli fara sa ne inventam zei, dar si cum am evoluat in afara religiilor din vremurile omului de pestera si evului mediu Timpuriu (devreme-acasa).
Dezradacinarea de realitate, bazata pe magie si miracole care nu pot fi confirmate prin legile fizicii, nu pot fi justificate si se contrazic in contrasens, fiind urmate cu frica chiar daca dovezile pentru "pacate" ne arata ca nu fac rau, ca intre credincios si necredincios aceeasi lume se aplica cu aceleasi rezultate in termeni de succes. Ca nici un inger sau zeu nu isi exercita puterile, ca noi suntem de fapt singuri si impreuna, si ne descurcam mai bine sa eliminam sclavia decat cartile stravechi si zeii lor.
Si totusi omul isi traieste viata necesitand sa puna Zei peste tot aici si acolo, sa stie ca mai are 20 vieti de apoi, sau sa-si reintalneasca rudele si sa se creada mai putin pacatos pentru ca nu a purtat caciula in biserici ca barbat (Catolicism) si "duamne-fereste" a facut mancare la copii in week-end.
De la Zeus pe deal zeii s-au mutat in cer ca nu au avut unde se ascunde cand omul a mers prea sus pe munte. Se joaca v-ati ascunselea, nu au fost nici in cer.
De ce nu au o relatie normala cu noi de comunicare si sa ne dea chestii pe care chiar ne putem baza nu sa ne induca in eroare despre originile terrei, omului, magie si prostii precum Arca lui Noe care nu are cum sa fie adevarata, povesti pe pita.
Cum a aparut divinitatea? E o creatie umana.
Depinde de mine daca pot sa cred intr-un pokemon pe pereti despre care nu am dovezi?
Credinta nu este o alegere, poti sa crezi ca sari peste balta mai mare decat poti sa sari? Alege sa crezi si sa si faci, si te trezesti in balta, vrand sa nu crezi realitatea. Nu poti sa te minti cu credinta, nu poti sa te ascunzi de ceea ce crezi.
Cand nu mai crezi in monstrii si ai crescut, nu poti "alege" sa mai crezi. Poti sa zici altora si sa minti ca tu crezi, dar nu este adevarul pentru ca nu este logic pentru tine sau ai vazut la altii cum cad in balta cand sar. Nu sunt mai cu succes in a sari, e o iluzie si deluzie in mintea omului.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
