Pot să încerc, cel puțin.
Dar oare odată cu noi nu se schimbă și limitele? Ar mai fi "limitele noastre", dacă am putea să le depășim? Sau ne-am descotorosi de ele, ca de o haină veche în care nu mai încăpem?...
E de ajuns doar să comparăm limitele noastre de acum cu cele din copilărie. Atât noi, cât și limitele noastre sunt în continuă schimbare sau pur și simplu nu există, de nu le putem atinge. Poate ni le creăm singuri, în mintea noastră și ne punem singuri bariere și grații, pe care aparent nu le putem depăși. Poate ne place să fim sclavi, pentru că ne este frică de noi înșine și de ce suntem capabili...și ne creăm stăpâni imaginari, să fim slugile cuiva, fie și ale noastre, doar ca să nu fim liberi. Iar acest lucru poate chiar ne face limitați...
Da,totusi fii mai explicita ca sa iti pot raspunde sincer..la ce te referi exact sau doar asa in general? pentru ca difera.
Depinde de situaţia în care sunt pusă să-mi depăşesc limitele.Şi răspunsul este unul afirmativ, de cele mai multe ori.
Ma refer in general pe toate planurile profesionale cu indatoririle familiare si sociale. La modul cum ne exprimam dincolo de blocaje si de inhibitii, partea care contine constiinta noastra intuitiva cea mai profunda si talentele, partea care ne face sa fim unici si sa avem o misiune in timpul vietii nostre pamantene.
nu exista depasire ci mereu ele(limitele) te depasesc si la propriu si la figurat.
Pai. Sa zicem ca in mod normal o persoana alearga in continu 1 ora... si a2a zi reuseste sa depaseasca 1 ora ajungand la 2 ore si tto asa pana la 4 ore de ex dar exista si o limita adica nu putem sa ne depasim limitele la infinit, undeva tot e maxima.
Depinde ce limite îmi impun. De cele mai multe ori, îmi impun nişte limite imposibil de atins.
Da, eram sigura. Dar, totusi tu reusesti sa le atingi? Poti sa imi dai exemple?
Limita mea e sa sug pl si sa ma ft in cur deci nu pot sa depsasesc limita asta, tu poti?
De asta si sunt facute, cucoana.Pentru a fi inlocuite mai apoi, cu altele superioare.
Aproape in fiecare zi.
P.S. Intre subiect si predicat (tu; poti) nu se pune virgula. NICIODATA!
Ce tare "Poate ne place să fim sclavi, pentru că ne este frică de noi înșine și de ce suntem capabili...și ne creăm stăpâni imaginari, să fim slugile cuiva, fie și ale noastre, doar ca să nu fim liberi. Iar acest lucru poate chiar ne face limitați... " dupa cum ai observat EmaS nu a observat deloc la ce faci tu aluzie aici! Altefel nu iti mai dadea funda, parerea mea.
Nu, consider că Ema a sesizat foarte bine că există posibilitatea și unei astfel de aluzii (deși nu acesta a fost scopul meu; doar gândeam "cu voce tare"), dar în înțelepciunea ei a fost dispusă să accepte și un punct de vedere care nu coincide, poate, întru totul cu al ei.
Merită tot respectul pentru această imparțialitate, în opinia mea, de care a dat dovadă nu o dată.
Mi-as dori ca macar 5% din membrii de pe TPU sa fie la fel de lipsiti de prejudecati, deschisi, impartiali, rationali, documentati ca si tine. Ai tot respectul meu, nici nu ma mir ca ai fost ales userul anului...
Mulțumesc. Deși nu mă văd cu nimic mai specială decât ceilalți. Sunt doar o altă particulă a mediocrității. Iar dacă m-ai cunoaște, mi-ai da dreptate.
anonim_4396 întreabă: