Un magnat al tranzacţiilor cu arme din perioada intrebelică a fost întrebat odată de un reporter dacă îşi face cumva şi procese de conştiinţă, având în vedere calea pe care a ales-o pentru a-şi clădi averea fabuloasă. Respectivul - Sir Basil Zaharoff, că despre el este vorba - ajunsese la un moment dat să fie considerat cel mai bogat om din lume. Armele lui se livrau aproape în toate zonele de conflict de pe glob. Pentru a-şi putea desface produsele, care deveneau tot mai numeroase, nu de puţine ori provoca el însuşi războaie, adică inventa motive de conflict acolo unde acestea lipseau. Sau, când două părţi se aflau în conflict, încheia contracte şi livra arme uneia din părţi şi, în secret, făcea acelaşi lucru şi cu cealaltă parte. Puterea lui financiară devenise atât de mare, încât putea dicta unor guverne, impunându-şi voinţa în ceea ce priveşte politicile internă şi externă pe care acestea trebuiau să le urmeze. Astfel, cu armele lui au fost masacraţi sute de mii de oameni pe aproape toate meridianele globului. Iar guvernele nu conteneau să-l răsplătească cu medalii şi onoruri. Se spune că i s-ar fi oferit în total 298 de medalii de la 31 de state, că a devenit Cavaler al Marii Cruci a Ordinului de Bath, doctor honoris cauza al Universităţii Oxford, că a primit Marea Cruce a Legiunii de Onoare de la Clemenseau însuşi şi că Spania l-ar fi făcut duce. Presa vremii, în schimb, îl copleşea cu epitete precum "comisionarul morţii", "europeanul misterios", "un personaj aproape mitologic", "vânzătorul morţii subite", "magul banului" (N. Iorga) ş.a.
Dar să revin la întrebarea pusă de reporter. El a răspuns că nu are niciun fel de mustrări de conştiinţă. Şi a adăugat: "Noi (adică cei care producem şi livrăm arme) suntem singurii oameni realişti într-o lume de idealişti".
Vi se pare cinic acest răspuns? Sau, îi putem da dreptate? Ce am prezentat mai sus e doar un exemplu. Magnaţi ai tranzacţiilor cu arme au fost mereu, sunt şi în prezent şi vor mai fi. Cum comentaţi voi această problemă? În discuţie este, pe de o parte, profilul moral al acestor "comisionari ai morţii" şi, în acelaşi timp, faptul că societăţile îi copleşesc cu medalii şi onoruri.

Chestia e ca vreau si eu un glock de la magnatu ala cum pot lua legatura cu el?

Razboaiele au totdeauna in substrat interese economice.
De cand se conspecta istoria Omenirii, cica nu a existat nici o zi, in care sa nu fi fost razboi undeva pe Pamant.

Deci, sa fim realisti:
"Banii vorbesc!"

Profilul moral al acestor "comisionari ai morţii"
Dta pornești de la o premiză idealistă.
Războiul este un fenomen rău.
Fabricanții și vânzătorii de arme sunt răi, căci participă prin activitatea lor la un fenomen rău.
Dacă ei nu ar produce și nu ar vinde arme, războiul nu ar fi posibil.
Hai să transfomăm săbiile și tancurile în fier vechi și apoi în pluguri, hai să băgăm pe fabricanți și pe negustori la închisoare și nu va mai fi război.
Pentru înarmare și război se cheltuie în lume 1 milion de $ pe minut.
Războiul depinde de oameni sau oamenii depind de război, care este o entitate autonomă?
Dacă poți da un răspuns realist, nu unul idealist la această întrebare, ca să putem merge mai departe, până la a analiza soarta, destinul și psihologia emblematică a lui Zaharoff, Spanacoff, sau cum aia a măsii îl cheamă.

Acest personaj a aplicat un principiu formulat în scrierile lui Dostoievski:
"Dacă Dumnezeu nu există atunci totul este permis"

Acest gen de indivizi privesc oamenii ca pe niște obiecte din care trag foloase.
Între acest Basil și criminalul din Caracal nu este absolut nicio diferență în esență, diferă doar interesele fiecăruia și posibilitățile de acțiune. Gândește-te că pentru acel nemernic fetele erau doar niște obiecte de unică folosință pe care le viola, chinuia și se descotorosea cât mai repede de ele pentru a scăpa de probleme.
Și în ziua de azi sunt o mulțime de indivizi fără scrupule: proxeneții, traficanții de carne vie, dealerii de droguri, directorii de companii farmaceutice, politicienii care au finanțat așa numita primăvară arabă prin înarmarea grupurilor extremiste, directorii de companii petroliere care au profitat de războiul din Irak și Libia (mai nou vor și Iranul).
Așa arată latura monstruoasă a naturii umane.

"Noi (adică cei care producem şi livrăm arme) suntem singurii oameni realişti într-o lume de idealişti". - 2 tipuri de idealisti, chiar - idealistii care cred in pace pe planeta si idealistii care cred in puterea dobandita pe calea razboiului. Pe cei din urma i-a putut exploata financiar la maxim.

Pai ar fi bine sa nu se mai apese pe trăgaci atat de des. Ce sa zic...și eu sunt un fel de criminal dacă ma îmbrac in blănuri sau dacă fac cumpărături de la Branduri produse prin Bangladesh.
Cât despre societate...aici este problema. Dacă ceva nu este corect întreaga societate ar trebui sa-l corecteze. Și acum se întâmpla lucruri de genul asta vis-a-vis de arme, droguri, totalitarism (marile puteri sunt de acord ca o țara sa adopte un regim totalitar) etc. Nu e gluma ce se întâmpla, nu e frumos, nu e ideal dar totuși am prins niște vremuri mai bune decât strămoșii mei și asta îmi da un oarecare optimism. Noi suntem norocoși ca suntem romani, așa prăpădiți cum ne credem.

Umor negru.