Un prieten spunea ca in viata ai 3 scopuri: sa te casatoresti, sa faci un copil si sa plantezi un copac. Eu nu prea sunt de acord, din cauza primelor 2, dar ma intereseaza ce credeti voi.
1. Sa te casatoresti: Nu sunt de acord in totalitate. Acel act nu schimba cu nimic relatia. Dragostea este aceeasi, poate iti ofera putina stabilitate, dar nimic mai mult. E un simplu act.
Sa-ti gasesti jumatatea, da! Sa nu sfarsesti singura si te certi cu tine insati sau cu pisicile, adica sa devii o cat lady...
2. Un copil il faci cand esti pregatit emotional, moral si financiar. Da, conteaza si banii in cresterea unui copil, mai ales ca alocatia e destul de mica si nu te descurci. Trebuie sa ii cumperi scutece, lapte praf (daca nu poti alapta), jucarii, hainute, accesorii, vizitele la medic, vaccinurile etc.
3. Un copac. Poti planta mai multi daca vrei. Daca esti ecologist
P.S. Oarecum, e destul de simplu si usor sa te casatoresti, sa faci un copil si sa plantezi un copac. Important este, dupa parerea mea, sa mentii ce ai facut/ce ai realizat. Adica sa nu divortezi si sa iti iubesti partenerul/partenera neconditionat, sa iti iubesti copilul si sa nu-l bati, abandonezi sau sa il abuzezi. Si sa nu tai copacul.
Răspunde
Dar fara acea "jumatate" esti incomplet? Adica crezi ca cineva nu poate fi fericit si singur? Adica stiu ca majoritatea oameniilor nu le place sa fie singuri si de aceea vor sa-si gaseasca un partener de viata si da, au dreptate dar exista si oameni care sunt exceptii. Desigur, ar fi cam mult sa vorbim si despre toate exceptiile, asa ca e mai usor sa ne referim doar la majoritate. Dar in princiupiu ai dreptate in tot ce ai spus 
Răspunde
Exact. poate ca multi se casatoresc de teama sa nu ramana singuri, nu stiu.
Eu ma refeream la acea "jumatate", (poate ca nu exista). Acel suflet pereche... dragostea absoluta.
Dar, da poti fi fericit si fara a cea jumatate, daca nu o gasesti...
Si daca tu vrei sa ramai singur dar ca printr-un miracol iti gasesti jumatatea? Adica practic vrei sa fii singur, dar din pacate te potrivesti prea bine cu persoana respectiva?
Eu spuneam in general. Cum ar fi ideal...
Daca nu realizezi niciun punct: casatorie, copil, copac. Nu-i bai. Poti convietui cu cineva si fara acel act, poti adopta un copil, poti avea grija de natura in felul tau.
Trebuie sa te simti tu fericit si implinit, fara a fi stresat ca trebuie sa bifezi ceva de pe lista.
Da, ai dreptate, dar pana la urma tot trebuie sa tinzi spre ceva ca altfel nu ar exista progres, si nu conteaza daca atingi punctul acela, important e sa te apropii. Ciudat cum multi isi fac planuri de viitor, dar iese total altceva, dar poate ca sunt fericiti si asa
Ordonare:
După relevanţă
3 chestii
1)Nici eu nu prea-s de acord, mai ales din cauza ultimului scop, ala ma cam incurca. De ce un copac? UNU? Deja am plantat o gramada.
2)Toti suntem indivizi unici intr-un fel, adica avem valori diferite, aspiratii, chef, vise, poate ca avem si cauze diferite.
Nu esti datoare nimanui sa bifezi scopuri, poate ca ai tu ideile tale, tine-te de ele sa le atingi, poate ti s-a acrit sa tot vezi indivizi cu prioritati, traind pentru scopuri si uitand sa traiasca pentru ei.
3)
-Mai pune si tu mana pe-o carte!
-Ca ce chestie?
-Sa faci si tu o scoala!
-Ca ce chestie?
-Sa deschizi ochii, sa castigi niste bani!
-Ca ce chestie?
-S-o duci bine, nu sa alergi cu griji de azi pe maine. Sa fii relaxat!
-Pai, ce? Acuma-s relaxat.
Răspunde
Cu cat mai multi copaci cu atat mai bine 
Si ce-i drept, "scopurile" ti le faci dupa propria persoana. Si visurile noastre sunt scopuri practic, dar scopurile nu trebuie neaparat s ale atingi, doar daca poti. Si la 3) voiai sa zici ca unii oameni sunt relaxati nefacand nimic si nepasandu-le, pe cand altii vor mereu sa-si termine treburile intai? sau alta era ideea?
Căsătoria mi se pare o tradiție primitivă și inutilă.
Lumea nu înțelege că mare parte din oameni sunt niște părinți groaznici care distrug un copil perfect capabil, deci să faci plozi când crezi că ești în stare să crești unul cum trebuie.
Faza cu copacul - mi se pare rezonabil. Dar să faci din asta un scop e pur și simplu stupid.
Da, sunt de acord cu tine, de aceea ziceam ca nu ar trebui sa faci copii ca o obligatie, doar daca iti doresti si esti capabil sa-l cresti si asa mai departe. De aceea ma gandeam de ce o face aproape toata lumea. Si si cu casatoria...adica oamenii se simt mai comod asa, adica ei cred ca in felul asta se asigura ca nu mor singuri, desi singuratatea nu mi se pare asa rea, dar nu toti gandesc la fel.
1. Să te căsătorești nu este un scop în viață. Nu înțeleg de ce acest lucru este văzut ca un scop.
2. Să faci un copil înseamnă să anulezi punctul 3, (acceptă umorul).
Dacă mai faci un "ortac" înseamnă încă o gură de hrănit, încă un dobitoc ce e posibil să meargă la școală și să folosească hârtii degeaba, (copacul); probabil își va lăsa imaginația să danseze pe ele într-un mic tangou cu creionul în ora de matematică. Dacă ești chinez probabil că te vei gândi de mai mult de două ori la punctul 2.
3. "Plantarea unui copac în viață" are probabil un alt sens, altul decât acela de a te duce cu o lopată în grădină să sapi o groapă ca să-ți îngropi buruiana.
(poate îți pot explica într-un PM la ce mă refer mai târziu)
Da, intr-adevar, el e genul de persoana ancorata in realitate. Si pana la urma poate ca depinde de fiecare sa-si faca un scop in viata, eu voiam doar sa vad daca ce a zis el e universal valabil.
E! sa stii ca e! sa tii de el si sa fii mandra ca ai o astfel de persoana langa tine! niciodata nu te va trage in jos. crede-ma! ai numai de castigat
Stiu, tin foarte mult la el pentru ca m-a ajutat foarte mult. Ma bucur atunci cand cunosc persoane care pot fi integrate in categoria oamenilor buni, care te ajuta fara sa ceara nimic si care nu te judeca
Oamenii aceia se mai numesc si prieteni! cuvant care e confundat cu amici, vecini, etc.
Da 
Fiecare persoana merita sa aiba prietenii minunati Si nu conteaza daca ai unul sau zece, importanta e calitatea nu cantitatea.
Da. exact! poti avea 100 de prieteni si 5000 pe facebook ca atunci cand esti cu mana intinsa nu te ajuta unul! eu am 1 de-o viata. ne cunoastem de la 6 ani si crede-ma ca si acum vorbim zilnic, daca nu o data la 2-3 zile. dar si cand il sun la 2 noaptea, imi raspunde. indiferent de vreme, de sarbatoare, de orice altceva. cati oare se pot lauda ca au o astfel de persoana langa ei? sunt tare curios
Si eu am 2 prieteni minunati, o fata care seamana foarte mult cu mine si ma intelege si ne cunoastem de mici, adica de vreo 12 ani si mai e prietenul despre care vorbeam pe care l-am cunoscut anul asta dar zici ca ne cunoastem din totdeauna Plus ca e o persoana buna si tin foarte mult la el
Astea sunt doar ipoteze,idei tu alegi sa faci ce vrei in viata,de exemplu sa citesti carti daca isi place de ce sa nu fie o nevoie pentru orice om? pentru ca nu tuturor ne place asta, fiecare alege ce vrea, faza cu pomul da e o idee foarte buna, cu un copil tu alegi ce vrei sau cu casatoria, asa ca viata e scurta de ce sa ai scopuri de astea bucurate de fiecare clipa a vieti
Inteleg perfect ce spui si ai dreptate. Si intr-adevar e doar una dintre ipotezele gen "Ce lucruri iti pot aduce fericirea" si desigur e alegerea fiecaruia, dar ti se pare ca functioneaza ca si chestie generala? Adica majoritatea oameniilor se gandesc ca vor avea o familie si vor fi fericiti. Pentru ca copacii nu planteaza toata lumea, si presupun ca aceea se referea la un bine universal pe care il poti face plantand un copac.
Dintre astea trei, doar al doilea poate avea o legatura cu ceea ce am putea numi "scopul vietii". Principala caracteristica a vietii e ca se inmulteste. Indiferent ca te numesti om sau bacterie, vei simti nevoia sa faci asta. Reproducerea vine din instinct, dar omul are ceva in plus numit ratiune, si ne putem folosi de aceasta pentru a ne crea fiecare scopul nostru in viata.
Cat despre casatorie sau plantarea unui copac, sunt ambele la fel de nesemnificative.
Da, e clar ca trebuie ne "inmultim" ca sa nu disparem, dar din fericire poti alege pentru ca oricum sunt mai multi oameni pro decat contra si pe la un moment dat se compenseaza sa zic asa. Dar un copil ar trebui integrat intr-o familie, si atunci n-ai nevoie de casatorie? Adica nu depind una de alta?
La cati oameni sunt in prezent pe Pamant, s-ar putea sa nu fie tocmai indicat sa ne mai inmultim foarte mult in perioada urmatoare. Daca observi, deja tot mai multi oameni evita sa se mai casatoreasca sau sa aiba o familie, din diferite motive.
Casatoria e un ritual inventat de oameni, pentru a se asigura ca vor avea o familie stabila in care sa poata produce cat mai multi urmasi. Casatoria exista de fapt doar in imaginatia noastra. Inmultirea in schimb, nu am inventat-o noi, si ea nu tine cont de ritualurile noastre. A existat cu mult inaintea noastra, si va exista probabil cu mult dupa ce noi nu vom mai fi. La asta m-am referit cand am spus ca doar inmultirea e cea care ne poate oferi acel "scop" pe care-l cautam. Viata de fapt nu are niciun scop. Ea doar se inmulteste orbeste atat timp cat poate si are conditii. Cand nu vor mai fi conditii, ea va disparea. Cred ca ar fi cam greu de vorbit despre scopul vietii dupa un asemenea eveniment.
Prin casatorie ma refeream la dragoste mai mult, nu la evenimentul in sine, ca stiu ca e doar o alta iluzie pe care si-o creaza oamenii ca sa fie mai multumiti. Si atunci intrebarea era daca crezi ca oamenii au nevoie de dragoste (ca sentiment) ca sa se inmulteasca.
Sigur, fara dragoste, oamenii nu prea au cum sa se inmulteasca si sa-si creasca copiii intr-un mediu sanatos.
E ironic atunci cum multe cupluri fac copii desi nu se iubesc sau nu prea au posibilitatea sa-i creasca...adica de asta ai dreptul ca sa alegi, nu? Nu inteleg de ce unii o vad ca pe o obligatie. Pe de alta parte pe unii ii leaga si mai mult acel copil, dar acelea sunt cazurile fericite...
Asta depinde de la om la om. Unii fac copii fara sa se gandeasca, lasandu-se ghidati doar de instinctul de inmultire. In astfel de cazuri, nimic nu e planificat, iar atunci nu iese prea bine, de obicei. Altii fac copii pentru ca "asa trebuie". Aici e vina societatii pentru ca le baga in cap anumitor oameni ca sunt obligati sa faca anumite lucruri. Asta e fals. Nimeni nu e obligat sa faca nimic. Eu cand am spus "dragoste" m-am referit la acel sentiment, si nu la atractia sexuala. Bineinteles ca atractia sexuala e suficienta pentru a face un copil, dar nu si pentru a-l creste intr-un mediu sanatos.
Fiecare are libertatea sa-si aleaga ce scopuri vrea in viata asta, cu conditia sa nu dauneze celorlalti scopurile alese. Poate scopul meu suprem in viata este sa fac pipi mai departe decat ceilalti barbati, ai ceva impotriva mea?
P.S: Am uitat sa mentionez ceva. In viata asta, esti obligat sa faci si ceva productiv (indiferent ce scopuri ai tu) pentru ca faci parte dintr-o societate si trebuie sa aduci acestei societati un aport. Asa cum tu beneficiezi de facilitatile furnizate de societatea moderna (acoperis deasupra capului, canalizare, curent electric, mijloace de transport s.a.m.d) tot asa trebuie sa dai si tu ceva inapoi. Nu poti sa nu faci nimic si sa te intrebi de ce au ceilalti ceva cu tine... Daca nu-ti convine, pleci si traiesti in jungla si nimeni nu mai vrea nimic de la tine
In rest esti libera sa iti stabilesti prioritatile, atata vreme cat nu lezezi pe nimeni exercitandu-le.
Numerele erau relative, dar da, ar trebui sa plantam cat mai multi copaci Si cu nevestele, mai bine iti gasesti una si buna, altfel renunta.
Si atunci la ce bun sa traiesti?
Este o onoare sa traiesti.
Sincer, nu inteleg unde bati. Adica daca tot e o onoare atunci de ce nu are alt scop? Adica se sfarseste, dar nu mi se pare ca acela e scopul...
Totul este predestinat sa se sfarseasca, restul sunt doar statii de metrou.
Din aproximativ 200 de miliarde de galaxii tu te afli in Calea Lactee, in acest sistem solar care din 9 (cu Pluto) planete esti pe singura care iti permite sa efectuezi aceasta calatorie numita "Viata", iar dintre toate puctele geografice te afli intr-un loc unde conditiile de trai merg bine, iar din toate speciile care sunt in calatoria vietii tu esti in varful lantului trofic si teoretic cea mai inteligenta(specie).
Ai putea fi putin mai recunoscatoare considerand ca este o onoare oricat de tragic ar fi sfarsitul calatoriei sau calatoria insasi fara sa o irosesti pestrecand peste 12 ani de viata intr-o scoala restul lucrand la o fabrica cu salar minim, mancand rahaturi, cu 2 copii si un sot pe cap.
Calatoria este doar una, nu-o sa mai apuci alta.Asa ca bucura-te intr-un mod responsabil de ea, n-o irosi.
http://youtu.be/g-jwWYX7Jlo
Alea or fi scopurile lui nu ale mele. La cum decurge viata mea sentimentala s-ar putea sa mor burlac. Fiind burlac n-o sa am nici copii. Poate copaci sa plantez ca sa aiba idiotii ce-or veni dupa mine ce sa taie.
Nu ar trebui sa fi asa pesimist, sincer. Adica poate ai ghinion acum dar probabil ca iti vei gasi perechea, mai ales daca iti doresti asta Si da, oamenii sunt idioti si tot taie copacii dar trebuie sa faci un bine fara sa astepti multumiri sau altul in schimb, ca altfel nimeni nu ar mai fi bun.
Nu-s pesimist, sunt realist
Faza cu relatia, daca nu am avut pana acum vreuna nu o vad neaparat ca pe un ghinion. Adica nu consider ca asta e idealul omului in viata: sa se casatoreasca si sa aiba copii.
La partea cu copacii ai dreptate, oricum resursele planetei sunt pe duca, macar oxigenul produs de copaci sa ne ramana. Dar e aiurea cum eu la cativa anisori prin clasele 1-4 mergeam si plantam copacei, iar aia de 30 de ani se duceau seara si taiau tot ce prindeau. Lumea nu constientizeaza importanta unui copac sau, mai grav, o constientizeaza, dar nu le pasa. Ei acum au aer, nu e problema, dar la generatiile viitoare nu se gandesc. Daca erau toti asa de nepasatori atunci noi acum nu am mai fi avut masini, calculatoare, telefoane, internet. Dar multi sunt prea limitati sa inteleaga asta.
Iarta-ma daca am divagat, dar te-am vazut fata desteapta si am simtit nevoia sa-mi impartasesc conceptiile.
Eu sunt iubitoare de copaci Si ma gandeam si eu la chestia asta, la inventatori si cercetatori, adica ei isi foloseau curiozitatea pentru a face un progres pana la urma, iar progresul mi se pare important. Atat ca mi-e teama ca lumea sa nu intre in regres ca deja intr-acolo se indreapta...Si ma rog, sunt destul de diferita de cei de varsta mea ca am total alte interese si de aceea par mai anormala, dar asta e deja alt subiect. Si cu relatiile nu stiu neaparat cum e, dar faza e ca atata timp cat esti fericit nimic nu mai conteaza, deci poti fi si singur sau poti cauta pe cineva care sa nu te judece, sa te inteleaga si sa te ajute, lucrurile astea trei mi se par importante.Dar e bine sa fi realist.
Regres total din pacate. Putinii oameni inteligenti nu stiu daca mai pto salva lumea. Trecem printr-un proces de indobitocire in masa.
Si eu sunt diferit fata de cei de varsta mea, si eu par ciudat (sau chiar sunt), dar nu imi pasa asta. Decat un dobitoc care nu e in stare sa scrie in propria-i limba mai bine un ciudatel din asta care se crede oleaca mai destept.
Faza cu relatiile ai punctat-o bine. Nu conteaza ca esti casatorit, ca nu esti, ca ai copii, ca nu ai, important e sa fii fericit.
Numai bine.
Mda, vad ca nu va place munca. Niciunu n-aveti ca scop in viata sa faceti ceva cu adevarat util. Este foarte bine sa ai unu sau mai multi copii atata vreme cat ai ce sa le lasi (educatie si resurse materiale). Daca nimeni nu ar mai avea copii am disparea ca rasa. Suntem 7 miliarde de oameni dar v-ati intrebat care este media generala de varsta? Degeaba suntem 7 miliarde de oameni daca peste 50% au peste 50 de ani. Niciunu nu visati sa construiti ceva, niciunu nu visati sa va afirmati cu ceva pozitiv, sa lasati ceva in urma voastra... Viata este inutila doar atunci cand nimeni nu stie ca te-ai nascut si ai murit (adica cand te-ai comportat exact ca un animal care isi urmeaza instinctele primare).
Noi eram de acord cu tine, nu impotriva ta, dar in fine. Si in principiu eu ma refeream mai mult la partea asta din viata, ce tine de familie si de implinirea personala, asta nu inseamna ca nu incurajez munca si toate cele, dar pana la urma ce inseamna ceva util? Cum stii ca ceea ce faci tu e important sau nu? Si multi oameni au fost importanti dar dupa ce mori ajungi in cimitir si nimanui nu-i mai pasa de tine (eventual rudelor) si oricum nu tot timpul e important ce lasi in urma, ci exact ce ai facut cat timp traiai. Si cu copii aia era ideea ca dat fiind ca majoritatea oricum isi doreste copii si unii ii fac si daca nu trebuie, atunci ai dreptul sa alegi, si mda, stam cam prost cu natalitatea si mortalitatea pentru ca e un dezechilibru ciudat pe acolo daca te gandesti la fiecare tara de pe Pamant, dar nici nu pot sa zic ca ai cum sa controlezi asta...
Habar nu am de fapt cati ani ai, ca nici nu eu am pomenit dar am 16, dar varsta nu mi se pare importanta, ci gandirea. Atat ca uneori oamenii nu te iau in serios, dar e treaba lor pana la urma. Si ai dreptate cu procesul de indobitocire, mai ales in tara noastra, dar e vorba de ce face majoritatea, ca multi gandesc gen "De ce sa fac un bine? O sa primesc ceva in schimb?", asa nimanui nu i-ar mai pasa de nimic si chiar ca s-ar duce totul...
Tot 16 am si eu. Ma rog, aproape 17, dar cum ai zis si tu, nu asta e imporntant.
Mda, multi gandesc asa, bine ca nu toti... deocamdata.
Da, ai dreptate cu acel "deocamdata". Intr-un fel mi-e groaza sa vad ce va ajunge lumea...adica parca nimic nu mai are un sens, multe lucruri sunt imprevizibile si nu stiu, ciudat oricum. Mai ales oamenii se schimba din ce in ce mai mult, dar nu in bine, doar in putine cazuri, mai de graba acelea sunt exceptiile...
Mda, ai dreptate. Asta e viata... trista si adevarata.
Si se mai mira unii de ce eu sunt atat de rupta de realitate si de ce imi place asa de mult sa citesc carti de fictiune sau de ce am devenit ateu si chestii de genul. Si uneori ma intreb ce fel de viata pot sa aiba oamenii ca mine? Adica poti oricand sa te prefaci ca esti normal si nimeni nu o sa-si dea seama ce crezi tu de fapt pentru ca oamenii nu prea pun intrebari, mai ales intrebari directe si le pasa numai de ei oricum.
Faza cu pasatul numai de ei... si eu sunt asa, cred. Nu stiu, eu ma simt destul de egoist. Nu prea imi pasa de altii, nu-mi place sa pun intrebari, prefer sa-mi vad de viata mea.
Acum fiecare cu felul sau de-a fi.
Noapte buna.
Mie din pacate imi pasa prea mult de ceilalti chiar daca lor nu prea si ma rog, nu stiu de ce fac asta dar mi se pare ca e lucrul corect pe care il pot face.Pe principul: macar daca eu nu sunt fericita sa ii fac pe altii A, si nici mie nu-mi place sa pun intrebari si practic nici nu-mi place sa depind de ceilalti sau uneori nici sa lucrez cu ei, adica niciodata nu mi-a placut sa lucrez in echipa, dar eu oricum am o problema cu oamenii ca sunt foarte putine persoane in care pot zice ca am incredere si ma rog, am un fel de fobie fata de oameni, cine stie ce e si de ce...
Si eu urasc lucrul in echipa si pot spune chiar ca urasc oamenii. Mi-e sila sa ies din casa din cauza ca stiu ca trebuie sa dau peste cel putin un om cretin care sa-mi faca viata de ****.
Stiu sentimentul...eu de obicei aveam Sambata "Azi nu ies din casa" si ma enervam mereu daca trebuia totusi sa merg undeva.Si si eu urasc oamenii. Adica sunt ilogici, dar culmea ca ii inteleg ca deja stiu cum actioneaza in functie de ce fel de persoane sunt si imi dau seama de asta fara sa pun intrebari, de exemplu cand sunt cu o prietena si ne intalnim cu mai multe persoane pe care nu neaparat le cunosc (dar ea ii cunoaste, la asta ma refeream) stau intai si ii observ, nu prea vorbesc cu ei. Nu-mi plac oamenii noi. Oricum n-am incredere in mai nimeni, ca nu inteleg de ce as face-o. Ma rog, sunt genul de persoana care pastreaza totul pentru sine si atunci nu prea ii las pe ceilalti sa ma cunoasca de fapt si ei isi formeaza parerea despre mine in functie de ce ii las eu sa vada (un fel de manipulare si asta). Si pe langa ca sunt ilogici uneori mai sunt si prosti, nervosi sau pur si simplu stresanti. Deci da, iesi afara si socializeaza... daca ai cu cine 
Nici mie nu imi plac oamenii noi. E prea ciudat sentimentul ala. Nu stiu ce sa zic, ce sa fac, e aiurea. Probabil cei din jur ma vad ca un ratat care nue in stare sa scoata doua cuvinte, dar pur si simplu nu-mi vine sa zic ceva. Sunt genul care asteapta mai mult ca cel de langa sa zica ceva, nu-s eu ala sa pun intrebari, sa incerc sa cunosc persoana de langa, bla bla.
De incredere, nici d'aia nu prea am. Exista in viata mea persoane cu care mai dialoghez, dar nu consider pe nimeni a fi prietenu/prietena mea. Consider ca aceasta notiune inseamna mai mult decat un om cu care-ti pierzi vremea. Mi se pare normal ca doua persoane care se considera prietene sa isi vorbeasca zilnic, singura exeptie fiind atunci cand chiar nu se poate. Eu nici macar cu sora-mea nu vorbesc zilnic, ce sa mai zic de alti oameni.
Ultima fraza mi-a placut mult, mare adevar.
Ai dreptate la faza cu prietenii.Eu am cateva persoane de care sunt apropiata dar daca ma pui sa-ti zic cati prieteni am as zice 2 si aceia sunt si acele 2 persoane in care am incredere. Si nu stiu, familia ar trebui sa fie cea mai importanta dar eu nu cred asta, nu ma simt deloc apropiata de ei, pentru ca prietenii ti alegi in functie de anumite criterii, familia nu ti-o alegi si trebuie sa o accepti asa cum e dar asta nu inseamna ca sunt oameni care se potrivesc cu tine. Totusi na, ai nevoie de oameni pe langa tine ca uneori e naspa sa fii singur dar nu iti trebuie oameni "de umplutura". Si pana la urma cu socializatul nu e nici o chestie... Oricat de nesociabila sunt eu tot am reusit sa-mi fac anul asta un prieten Adica eu ma comport mereu ca mine insumi, nu incerc sa fiu draguta deloc, deci daca cineva vrea sa se imprieteneasca cu mine macar stiu ca e pentru ca ii place asa cum sunt, ciudata.
Da, ai scopuri.
Unu, adica cel care indica egoismul, nesiguranta in sine si neincrederea in oameni...este casatoria.
Doi, sa faci un copil, pentru ca din nou, infierea, ocrotirea unui alt copil care nu-ti seamana te duce la depresie. Vrem sa ne asiguram ca aceeasi mentalitate se va transmite in viitor, odata cu ea reflectam si la nemurire, practic ne mintim din nou.
Copacii nu au ce cauta aici.E o asociere mai veche a unor ecologisti despre familie si pfff verdeata.
Ai dreptate, mai ales chestia aia ca multi fac copii ca sa nu stiu, sa-i educe practic sa fie ca ei dar daca tu ai o mentalitate gresita e clar ca si copilul va fi destul de...ma rog, ca tine, ceea ce e aiurea dar am vazut o gramada de cazuri asa. Si la casatorie presupun ca asa e, mai ales daca te gandesti ca multi sa zicem ca se iubesc cand se casatoresc dar iubirea asta dispare in scurt timp am putea zice dar unele cupluri nu se despart din comoditate sau daca au facut deja copii, ca na, sa nu destrame familia care oricum nu e chiar asa de legata cum cred ei.
Era altfel: Sa iti intemeiezi o familie
Sa construiesti o casa
Sa plantezi un copac
Probabil ca sunt mai multe variante, eu asa mi-o aminteam, dar are sens si ce zici tu, desi de ce ai contrui o casa?
Tu unde locuiesti>? nu intr-o casa? de cine ai fost crescuta nu de o familie? Ce o sa dai inapoi in schimbul a tot ceea ce ai distrus sau ce ai folosit pentru a iti face o viata mai comoda, poti planta un copac, este un pret destul de mic chiar incorect as putea spune, ar trebui sa facem mai mult de atat... Daca nu te-ai prins care e treaba cu expresia asta, sa stii ca este mult mai veche decat iti imaginezi si probabil a fost spusa de unu mai destept ca noi. Acum daca tu vrei sa o iei ad litteram, inseamna ca nu ai suficient de multi neuroni functionali si cum neuronii nu se multiplica, doar mor incetul cu incetul, nu esti pe calea cea buna si n-are rost sa iti bati capul.
Da, in cazul de fata am interpretat faptul in sine nu semnificatia, de acolo si intrebarea de ce ai constui o casa. Iti inteleg punctul de vedere, stai linistit, si am inteles ce si cum e cu ce lasi in urma si cu ce ar trebui sa contribui ca viata ta pe acest pamant sa nu fi fost degeaba. Dar in legatura cu prima idee, doar pentru ca am fost crescuta intr-o familie (ca asta e logic pe undeva) asta nu inseamna ca sunt obligata la randul meu sa intemeiez una daca nu vreau, nu?
Pai n-are cine sa te oblige sa iti intemeiezi o familie, doamne fereste. Pentru unii e prea mainstream, prea perimat acest sistem, dar daca e sa ne gandim peste 30-40 de ani, parca nu ai vrea sa fii singura pe lume, fara un copil, sot. Daca vezi lucrurile ca pe o ecuatie sot+copil= responsabilitati de care mai bine ma lipsesc, inseamna ca nu ai gasit persoana potrivita si ar fi bine sa cauti nu o sa regreti cand o sa o gasesti.
Hai sa spunem ca nu am gasit una dar ma cam gasit ea pe mine...Ma rog, momentan am doar 16 ani deci mai am o gramada de lucruri de facut pana sa ma gandesc la toate acele lucruri dar ca idee. Plus ca momentan imi place sa fiu singura si ma gandeam ca mereu imi va placea asta dar am inceput sa-mi schimb parerea. E fain sa fii singur atata timp cat tu alegi asta, nu in conditiile in care nu ai de ales, gen ceilalti te resping sau pur si simplu nu le mai pasa de tine...atunci nu e ok.
Asta cu imi place sa fiu singur/singura e sintagma celor ce nu au prieteni, nu au oameni dragi cu care sa isi petreaca timpul, nu au oameni de care sa le fie dor, nu au suflet cu alte cuvinte , glumesc, dar oamenii solitari traiesc lucrurile mai profund, au sensibilitate mai dezvoltata cica... Nu este un lucru bun sau rau, pur si simplu unii sunt mai solitari, nu singuratici, ci solitari.
Sincer mai e si chestia cand ai prea multi prieteni/oameni dragi si practic mereu au treaba cu tine si atunci te saturi de ei. Adica nu e cazul meu neaparat desi am prieteni si asa, dar uneori e pur si simplu nevoia aceea de a sta singur dar ceilalti nu inteleg si cred ca te-ai suparat din cine stie ce motive si e enervant. Si da, e ciudat cand stai mult singur ca gandesti prea mult si exista posibilitatea de a te innebuni singur si atunci trebuie sa vorbesti totusi cu cineva ca sa-ti revi la normal ca altfel...cine stie? Dar cred ca fiecare dintre noi are uneori nevoia de a sta singur.Dar pe termen lung poate nu e bine. Oamenilor le place sa traiasca printre oameni se pare...Adica ma refer ca ai nevoie de ceilalti (uneori fie ca vrei fie ca nu).
Important e sa faci ceea ce iti aduce tie multumire si implinire sufleteasca! Nu exista un tipar anume, oamenii prin natura lor sunt diferiti!
Ok, partea cu copacu' mi se pare cam ciudata dar restul cred ca sunt destul de adevarate...
Si cu ce scop? Vad o gramada de oameni care au o familie, copii si un serviciu care sa zicem ca le asigura traiul dar nu sunt fericiti si au uitat complet de lucrurile care candva le faceau placere, nu mai au nici o pasiune si practic asteapta sa moara, ca ce altceva?
Da, dar nu e vorba doar de atat. Mai ales daca vrei sa fi fericit sau impacat atunci e clar ca iti creezi niste scopuri pe care vrei sa le atingi.
Fericirea sau impacarea interioara n-are nicio legatura cu scopurile sau idealurile noastre.un scop e o dorinta foarte puternica dar pentru care suntem dispusi sa face multe compromisuri si sa muncim pentru a o indeplini.si de multe ori se intampla ca scopurile pe care ni le propunem sa nu poata fi infaptuite de exemplu vream o cariera prospera in domeniul afacerilor dar noi n-avem nicio inclinatie pentru asa ceva si cand o sa ne dam seama de iluziile pe care ni le cream singuri o sa apara dezamagirea sau neincrederea.si referitor la fericire,cred ca e nesigura si intermitenta.un om nu poate fi fericit constant pentru ca are o trasatura dominanta si anume nemultumirea, adica e nemultumit de el, sau de ceilalti, sau de saracia in care traieste, sau de neputintele pe care nici nu vrea sa le recunoasca
Inteleg ce zici, dar fericirea sau impacarea nu sunt si ele scopuri? Si stiu ca fericirea nu e permanenta dar nu trebuie sa fi fericit in fiecare zi ca sa fii multumit de viata pe care o ai.
Fericirea nu trebuie sa fie un scop pentru ca daca ar fi atunci am vrea mult prea mult, adica orice greseala ar deveni un motiv de suparare si niciodata nu ni s-ar parea totul perfect.
Da, ai dreptate. Ce mi se parea mie ciudat e ca toata lumea vrea sa fie fericita dar nu e, nici macar oamenii care te-ai astepta sa fie fericiti nu sunt. Bine, asta in principiu pentru ca fericirea nu tine, dar ca idee.
Dacă încerci să fi fericit prin orice fel de mijloace acesta deja nu mai este fericire.Atunci intervine egoismul, deoarece încerci ca tu să fi fericit și ignori nefericirea celor din jur.A păcătui nu înseamnă numai a face un rău, mai înseamnă și a nu face un bine dacă stă în puterea ta.
Da, stiu chestiile astea, dar sunt unii oameni care sunt fericiti daca ii ajuta pe ceilalti. Mie imi place sa fac asta pentru ca impart bucuria lor si nu astept nimic in schimb Si totusi intr-o oarecare masura avem nevoie sa fim fericiti pentru ca daca esti mereu stresat, posomorat sau trist e cam aiurea totusi si se poate inrautatii totul.
Viata are decat un singur scop. sa o traiesti in cel mai frumos mod. ca sa nu mori stiind ca ai trait degeaba... doar pentru responsabilitati si probleme...
Si care-i faza cu ..copacul )?
Faza cu copacul este ca ei ne dau oxigen Si e important sa plantezi copaci pentru ca multi sunt taiati. E un bine universal pe care il poti face mai ales ca poti muri iar acel copac inca sa mai traiasca.
Nu Probabil fiecare are rolul lui in aceasta lume sau cel putin trebuie sa-si gaseasca unul, si conteaza atat ce faci cat timp traiesti cat si ce lasi in urma.
In cazul meu, se potrivesc, insa universal valabil ar trebui sa fie ultimul, e datoria noastra fata de Pamant.Primele doua sunt de luat in calcul de oamenii a caror fericire sta in ele, nu au de ce sa reprezinte un scop in viata tipului de om libertin caci il vor ingradi, nu ii vor produce multumire sufleteasca.
In legatura cu casatoritul, nu e necesar. Scopul tau e sa iubesti cu adevarat o persoana. Iar in legatura cu 2, nu stiu, e totusi un scop poate e real.
Da...si in legatura cu 2, poate sublime89 avea dreptate, zicea despre nevoia de inmultire pe care o simt oamenii, mai ales tine de supravietuirea ca specie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
