Unii filosofi spun că o persoană este o minte care locuiește în (sau se folosește de) un corp. Alții spun că persoana este un corp care are (sau se folosește de) o minte. Care teză vi se pare mai aproape de adevăr?
Și unii și alții au argumente. Primii spun că există anumite afirmații care se fac despre persoane, dar care nu se pot referi la corpurile lor. Poți să spui, de exemplu, că persoana cutare își iubește țara; sau că susține niște doctrine despre univers. Dar ar suna ciudat să atribui astfel de lucruri unui obiect fizic. Cum ar fi să zici: "corpul unui anumit om iubește țara"? Nu merge.
În replică, ceilalți vin cu exemple de genul: Persoana cutare s-a lovit de un stâlp. Cine s-a lovit? Ar suna ciudat să spui că mintea unui anumit om s-a lovit de stâlp. Și uite așa, fiecare cu argumentele lor.
Revenind, care dintre cei menționați mai sus vi se pare că au dreptate?
Nu se cunoaste inca relatia exacta dintre partea noastra materiala, si suflet (spirit, duh) si starile acestuia. Si nici legatura dintre trup si constiinta, memorie, capacitatea cognitiva, etc.
Doar sa ne gandim ca teleportarea ar fi posibila.
Ar fi posibil sa remodelam legaturi atomice, astfel incat sa realizam o clona a noastra (eventual in alta parte), DAR am putea oare clona si sufletul, constiinta, si restul capacitatilor si functiilor care ne definesc, sau am crea doar niste bucati de carne inerte? Care in cel mai fericit caz, ar trebui invatate de la zero sa vorbeasca, sa inteleaga, sa traiasca (la fel cum invata un copil de-a lungul vietii).
Nici una dintre teorii nu poate defini ceva, fara a se folosi de componenta cealalta. Poate ca asta suntem, un ghiveci de materie si stări sufletesti.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Drogurile astea ma invidiaza... iarba asta verde nu se demodeaza, ratatatatatata, mi-am bagat in vena, reprezint baietii care dorm pe noptiera.
Răspunde
Mi se pare ciudat cum ai formulat prima frază: "minte care locuiește într-un corp".
Mintea nu e același lucru cu creierul; creierul e un organ, mintea e ceva metafizic, imaterial. Așa că nu putem spune că mintea se află efectiv în corp, în mod fizic.
Personal cred că persoana e formată din trup și din suflet. Prima teorie pe care ai prezentat-o zice că persoana (care, în acest caz, e același lucru cu mintea) se folosește de trup pentru a explora lumea; a doua teorie zice că persoana (care se confundă de data asta cu trupul) se folosește de suflet. Doar că persoana e amândouă, e formată din două componente: trup și suflet.
Personalitatea este data de "programul" din mintea individului.
E asemanator cu software-ul care functioneaza (copiat) in hardware (suflet in corp).
Nu eu am formulat așa Eu am scris doar despre ce cred unor filosofi. Discuția se poartă în jurul întrebării "În ce constă realitatea?". Unii, precum Descartes susțin că realitatea constă în ambele: minte și materie. Alții, precum Richard Taylor, spun că realitatea constă în materie. Și, în fine, sunt și unii, precum Berkeley, care consideră că realitatea constă în idei. Filosofie!
După părerea mea, o persoană este un suflet, un spirit ce locuiește într-un trup, astfel, materialul se îmbină cu imaterialul. Noi suntem duhuri care întrețin trupul, de aceea se spune că la moartea fiecaruia, Creatorul ne ia suflarea de viață, adică sufletul, spiritul și trupurile noastre limitate, lumești, putrezesc.
Interesantă asta cu personalități multiple. Chiar nu m-am gândit niciodată la ea. Câte mai avem de învățat și de înțeles...
O sa iti raspund asa in mare ca sa intelegi care este opinia mea la ora actua, ce vad eu.
Vad ca Aristotel distinge intre A Fii si ENTITATE. Este important in ontologíe pentru ca aici se vede ca STATUL se suprapune peste NATURA.
Si incepi si vezi:
1 Stiintele sociale versus Stiintele naturale. Cele sociale trebuie sa controleze cele naturale.
2 Physis versus Nomos
3 Pozitivisti versus Antipozitivisti.
4 Intuitivismul.
5 Mai vezi si pampsiquismul, fisicalismul.
Si mai era ceva, dar nu mai tine minte. Asa da mai era Platón care spunea ca Artele Liberale trebuie sa conduca Artele Mecanice. In general cei vechi sunt contra celor noi.
Prima data trebuie sa intelegem diferenta dintre A Fii si ENTITATE.
Pentru ca Parmeneide ne spune ca CUNOASTEREA (ceea ce se cheama stiinta in ziua de azi) este fixa si NU SE SCHIMBA. In schimb vedem ca cunoasterea naturala se schimba nu este fixa. Aici "cunoasterea naturala"unde intra? la a fii sau la entitate? Parmeneide vorbeste de lumea adevarata si lumea oamenilor (opiniei).
In lógica asta putem vedea ca STIINTA, RELIGIA, vorbesc de o altfel de cunoastere sau adevar nu de cea naturala. Si atunci te intrebi? De ce se suprapun peste elementele naturale? Cine trebuie sa comande? Inainte metafizica era o CUNOSTINTA SUPERIOARA celei NORMALE. Aici este dilema. Ca daca exista o CUNOSTINTA SUPERIOARA atunci inseamna ca ea este cea care determina empirismul, faptele sau cum spune Heraclit, devenires. Aici deja isi face aparitia si statul ca este o institutie care ORDONEAZA elementele acestea. Cand Dumnezeu ne da NORMELE. Acestea sunt o cunostinta PESTE cunostinta (distingerea dintre A Fii si ENTITATE).
Si acum ne intrebam noi. Exista un CAP care trebuie ORDONEZE cunoasterea inferioara? Daca da, de ce?
Sper sa intelegi, ca si la mine ii in gestatie aceasta dobandire. Sunt multe de citit insa iti trebuie si cheful si energía sa stai pe ele. Ca daca iti apare o carte de 2000 págini si nici nu iti explica bine, pierzi un timp pretios facand altceva. Acuma nu ma pun eu sa invat ce astia au elaborat in mii de ani. Ce o vrea sa fie Dumnezeu aia o sa fie.
De aici intelegem rolul Judecatorilor, Statului, Dreptului, Regilor, Moralei, Ratiunii, Filozofiei, Ilustraiei, montajului, constructiei Republicii lui Platón, Estética Existentei, etc., ca conducatori si directivi peste sensibil, empiric, materialism.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
