V-ați imaginat vreodată (asistând la) propria moarte? În cazul în care ați făcut asta, ce ați „simțit"? Credeți că moartea voastră ar însemna ceva? Nu vă dezgustă frivolitățile, pe care nu le mai puteți împiedica? Vă este ușor să vă imaginați gândurile celorlalți? Majoritatea oamenilor încearcă să-și amintească doar partea bună a mortului.Nu vi se pare absurd? Gândiți-vă ce se va întâmpla cu trupul vostru.Va fi expus câteva zile, eventual i se va aplica puțin fond de ten sau fard, pentru că-și pierde culoarea, iar oamenii vor fi de părere că „l-au ținut prea mult și începuse să se strice" sau că „l-au îngropat prea repede și-au încercat să scape de el".Oameni pentru care n-ați însemnat nimic se vor preface afectați de moartea voastră. Curând,corpul inert, va fi coborât într-o groapă îngustă, care va fi ulterior acoperită cu pământ, peste care se vor așeza coroane din plastic, fără pic de viață în ele. În scurt timp...lumea va uita de stângăciile săvârșite involuntar la înmormântare, când toți se chinuiau să afișeze o figură serioasă, ba chiar își închipuiau c-ar fi potrivit să stoarcă o lacrimă.
Cum vi se par toate acestea?

Preocupa-te te rog de viata reala, esti prea mica sa te gandesti la moarte ai o viata in fata

Dupa ce mor, nu prea ma mai intereseaza ce se petrece cu corpul; eventual, am sa las in testament sa fiu inmormantat cat mai repede, apoi sa stea sa ma regrete (daca vor, bineinteles). E un eveniment tragic, fara doar si poate, dar cultura din care facem parte ii impinge pe oameni, in mod colectiv, sa il faca si mai tragic. Ar fi fost mai productiv pentru noi sa preluam atitudinea dacilor, carora le parea bine cand mureau.

De asta unii oameni evita inmormantarea, in schimbul incinerarii. E foarte greu sa explici oamenilor ca dumnezeu nu exista si ca nefiinta nu exista. Lucrurile astea sunt bine stabilite in noi, datorita genelor si adn-ului nostru, iar cand incerci sa te impotrivesti lucrurilor astora ai impresia ca te lupti cu tine insuti...

Probabil ca te consideri importanta de vreme ce te gandesti la ce vor spune altii dupa moarte. Iti spun eu ce vor spune, indiferent cine si cate realizari ai.Toata lumea se va bucura ca a scapat de tine, indiferent cat de buna ai fost cu oricine.Cel mult, vor fi indiferenti. Vor juca teatru toti, unii fata de altii ca sa dovedeasca faptul ca au un suflet bun.Interese pur comerciale. Dupa inca 100 de ani nu o sa va mai stie nimeni, nici pe tine, nici plangaciosii falsi de la presupusul tau mormant.Chiar si viermii, nu o sa va planga, caci vor gasi alte cadavre la fel de gustoase.
Mozart a distrat toata lumea prin muzica lui, a dezmierdat o gramada de fete cat a trait.Cand a murit, doar cainele lui a murit ca prostul de foame pe groapa comuna unde l-a ingropat municipalitatea.Din lipsa de fonduri. Daca ajungi celebra vor plange dusmanii dusmanilor tai, maxim cateva minute, daca nu esti nimeni, nici nu vor observa.
Mai bine pune mana si traieste mult, in belsug si corect. Pasarile cerului nu se intereseaza de ziua de maine.
Dar in locul tau, daca as fi miliardar, as face un contract cu Filarmonia din Londra sa-mi cante Lacrymosa de Mozart, as plati un cor de bocitoare din cele de la bisericile rusesti ortodoxe, apoi as lasa testament ca sa-mi ia pielea, sa o tabaceasca in america, si sa- faca cea mai bine sunatoare toba, pe care s-o foloseasca la ziua americii(sua-parca).Asa voi rasuna pana se toceste membrana tobei din pielea mea tabacita competent.
Sau as vorbi cu un pictor la moda ca sa-mi faca din piele sau din femur o opera de arta care sa fie expusa la regina sau reginul angliei in iatac.Pe marginea pielii sa scrie brandul, numele meu nesimnificativ.

Daca voi fi mort, ma pot imbraca in clovn, ma pot tine expus asa intr-o vitrina si apoi ma pot dona unei secte de necrofili, sa pot aduce fericirea in inima cuiva. Din moment ce un om moare nu mai are ce sa-l dezguste, pentru ca e mort. Gandurile celorlalti, situatiile create sau cum arata mortul nu prea mai conteaza pentru el. Cam asta inseamna sa mori. Ultima mea grija de pe pamant este ce se va intampla dupa ce mor, am prea multe chestii pe care trebuie sa le rezolv pana in acel moment ca sa imi mai bat capul cu tampenii. O sa tin cativa bani la saltea, just in case. Vreau sa dau un party dupa ce imi dau duhul.

Din contra m-as bucura ca am scapat de oamenii, dezamagiri, suferinta

Nu mi se par. Eu nu trăiesc pentru cei cărora nu le pasă de mine și nu le va păsa ci pentru cei cărora le pasă adică în momentul de față doar familia mea. Doar pentru asta trăiesc acum. Eu nu o să rămân în mormânt ci doar acest înveliș.

Nimeni nu este prea tânăr ca vârstă să se gândească la moarte. Nu tinerețea asta îl face pe om, ci tinerețea sufletului.

Să mă preocup de viața reală? Moartea nu este destul de reală pentru tine? Nu știu dacă sunt prea mică. Gândește-te că se poate muri la orice vârstă.

Și nu-ți pasă de ce se va întâmpla cu învelișul acela? Nu știu dacă cineva înțelege cu adevărat semnificația morții.(Vorbesc despre cei care se ocupă în general de înmormântări etc.) Toată lumea face, pentru că așa se face (exemplul familiei care respectă datinile străbune). Înțeleg că nu avem un motiv pentru care să ne îngrijorăm de ce se va întâmpla cu trupurile noastre, după ce vom muri, nici măcar nu știu dacă-mi pasă, dar mă preocupă acest subiect, nu pot să nu mă gândesc la atitudinea celorlalți. E destul de greu de explicat, măcar am încercat.
Îți mulțumesc pentru răspuns!

E ilogic să îți pese de asta. Acel înveliș oricum se descompune.

Mama oricum va muri. E ilogic să-mi pese de ea? Chiar dacă mănânc, o să mi se facă foame iar. E ilogic să mănânc?

Eu zic de trupul ei. Da e ilogic să îți pese de trupul ei. Nu legi bine deloc lucrurile.

E adevărat ceea ce spui. Însă nu știu cât de fericiți ar trebui să fim.

Poate că am o altă perspectivă.La asta te-ai gândit? Eu am acceptat deja punctul tău de vedere.

Poate mă inviți și pe mine la petrecere, dacă nu voi fi de partea cealaltă, bineînțeles.

Oricum, ceea ce voiam să-ți demonstrez este că lucrurile care n-au logică pentru mine, ar putea avea pentru tine.La fel și lucrurile care ție își par ilogice, pentru mine sunt logice.În orice caz, nu ceea ce se întâmplă cu trupul mă interesa, ci esența întâmplării, atitudinea noastră, a oamenilor într-o asemenea situație, nu la moartea mea sau a ta.

Argumentul veșnic al celui care nu are argumente.

Hmmm, astea țin mai mult de religie (depinde dacă ești ateu sau credincios). N-am vrut să merg până într-acolo.E un subiect delicat.M-am referit strict la ceea ce se întâmplă cu noi, cu toate părțile noastre componente, cât încă mai rămâne ceva din noi pe Pământ. Desigur că toate acestea au legătură cu ceea ce tu ai spus.
Mulțumesc pentru răspuns.

Dar care sunt argumentele tale? Tu de ce ai dreptul să spui că ceva este ilogic, iar eu n-am acest drept? (dacă acesta este singurul tău argument, este cam slab). Un ateu poate spune că este logic pentru el ( ceea ce tu susții că este ilogic), din moment ce el nu crede în neființă și, pentru el, trupul nu reprezintă doar un ambalaj.
Nu știu de ce ai senzația că eu încercam să te contrazic.Am spus că-ți accept punctul de vedere, nu că sunt de acord cu ceea ce spui.
Dacă ai nevoie de noi argumente, sunt gata să ți le ofer, atâta timp cât și tu vei face la fel. Aceasta este o simplă dezbatere. Înțeleg că îți aperi convingerile, dar nu trebuie să o iei personal. Majoritatea celor care mi-au răspuns au o părere diferită de a mea, sau de a ta. Le-ai putea accepta pe toate, fără să te îndepărtezi de ceea tu gândeai inițial.

Argumentul meu este că nu îți mai folosește cu nimic acel corp și că oricum intră în stare de putrefacție/ descompunere și rezultatul final va fi același. Logic, nu? Nu numai pentru un ateu trupul reprezintă un ambalaj ci și în credință se pune accent pe suflet, nu pe trup.
Eu nu apăr nicio convingere, nu fac dezbateri doar că gândești într-un mod prostesc, fără supărare. Cu ce te ajută pe tine personal acel trup? Eu am dat acele argumente și înainte numai că nu lei iei în seamă. Eu, da, am argumente logice și văd rezultatele inutilității. Eu gândesc ceea ce gândesc printr-o serie de legături logice. Eu nu am idei fixe în cap ca tine și oricine poate să îți arate chiar și creierul tău, dacă funcționează cum trebuie, că un trup care nu se mișcă e doar mâncare pentru viermi. Acel trup nu poate să îți fie de folos. Să îmi spui ce folos îți are.

Tocmai, pentru un ateu, trupul NU este doar un ambalaj, din moment ce el NU crede în neființă.S-ar putea să-l intereseze ce se va întâmpla cu ultima parte din el.Ți-am explicat, asta dacă ai citit, faptul că nu mă interesează de corp, ci de atitudinea oamenilor, de ceea ce ei simt într-o asemenea situație(Nu mă refer la cei morți, ci la aceia care sunt cât se poate de vii și asistă la ritualul înmormântării). Încercam doar să-ți explic faptul că oamenii au păreri diferite, iar tu nu poți accepta asta.Ți se pare că am idei fixe, pentru că analizez fiecare posibilitate și atitudinea celorlalți? Dar tu ești persoana care susține aceeași idee de ceva timp, fără a înțelege despre ce vorbesc eu.
Apropo, „Fiecare alege după logica lui și după modul cum percepe el lucrurile ceea ce e corect și ce nu." Acestea sunt cuvintele tale. Se pare că susții ceea ce am zis eu. Deci, ori și tu folosești „argumentul veșnic al celui care nu are argumente", ori acesta nu este „argumentul veșnic al celui care nu are argumente". Peace out!
Se pare că avem și puncte comune. Dacă ești o persoană pașnică, ai putea descoperi și altele.
Cât despre utilitatea trupului.Ei bine, din moment ce eu aș fi moartă, nu-mi folosește mie, dar în acest moment s-ar putea să vreau ca atunci să fie expus într-un muzeu.Glumesc (oare?), recitește ceea ce am scris.Nu vreau să rescriu. Încerc să rezum. Dacă ție îți este indiferent dacă trupul îți va fi aruncat la groapa de gunoi, sau va fi îngropat sub un pom, UNUI OM (N-am spus niciodată că mie), s-ar putea să-i pese și să vrea să fie pus într-un mormânt în formă de „cerc pătrat".S-ar putea să nu vrea ca X să vină la înmormâtare. Omul e nebun, poate, dar dacă aceea este dorința lui, poți să-i dai în cap? Nu poți, fiindcă-i mort. Poți, dar nu-l omori tu din nou.
După cum spuneai, ține de logica fiecăruia.Ai cam înțeles greșit tot ceea ce am spus.Nu știu dacă acum vei înțelege, dar n-aș vrea ca asta să rămână așa. Prin ceea ce am postat, nu am intenționat să ajung aici, să-mi susțin „ideile fixe", ci încercam să văd cum gândesc ceilalți, în raport cu ceea ce gândesc eu. Până la urmă, voiam să găsesc o cale de mijloc. Au existat și oameni care gândeau la fel ca mine, deci nu sunt chiar atât de absurdă. Dacă vrei exemple, sunt dispusă să ți le dau. ^ ^

Aaa, și nu lua ca argument faptul că spun că nu ai înțeles.E doar o mică observație, pe care o poți chiar ignora. ^ ^

Tu ai argumentat fără argumente practic Logica este una. Nu există mai multe logici. Există lucruri, care într-adevăr pot fi privite din mai multe perspective și înțeleg asta, dar aici nu este cazul. Totul este evident, la mintea cocoșului. Ai zis de acei oameni cărora le pasă dar le pasă degeaba. Într-adevăr e bine să respecți dorința cuiva dar poți afirma că e o dorință absurdă. Sunt lucruri logice. La matematică când rezolvi o problemă trebuie să folosești raționamentul CORECT pentru a ajunge la rezultatul corect. Așa normal poți afirma că îți folosești logica ta, deși absurdă, și după ajungi pe șantier. Logica este una, repet. Există lucruri care pot fi privite din mai multe perspective dar astea sunt lucruri neclare. E cum ai săpa o groapă crezând că de acolo va ieși un gigant de 7 metri. E decizia ta ce crezi dar să știi că semnificația termenului "absurditate" totuși este existentă altfel deja nu mai știm pe ce lume suntem. Așa cum și lumea asta merge pe niște principii clare, se aplică în cazul anumitor probleme o logică clară. Eu privesc de foarte multe ori din perspectiva multiplă, deci asta nu e o problemă, dar în acest caz este ceva complet evident și nu este nevoie. Problemele pe baza cărora vrei să vezi cum gândesc ceilalți sunt ceva mai complicate și complexe, nu așa ceva. Pentru mine sincer e prima oară când dezbat o problemă evidentă, la mintea cocoșului în acest hal. Mi se pare ceva foarte inutil deja. E cum ne-am contrazice că cercul de fapt nu e rotund dar tu afirmi că nu e rotund pe pretextul că acum logica fiecăruia funcționează altfel. Încerc să te fac totuși să realizezi că nu pui corect problema în această situație. Problema într-adevăr se pune așa dar nu aici și nu în situații clare. Repet, eu sper că încă conștientizăm pe ce lume ne aflăm.

Tu ai spus că este ilogic să-ți pese de trupul tău după moarte.Sunt ateu și-mi pasă.E tot ceea ce mai rămâne din mine.Cum să-i las pe alți să-și bată joc de ceea ce a mai rămas din întregul, pe care eu l-am reprezentat? Tu crezi în sufletul tău și în Dumnezeu etc.Tu ai deviat de la subiect.Argumentele mele sunt mai sus.Le poți ignora.La fel voi face și eu cu ale tale. Tu pui problema din punctul de vedere al unui credincios.E ilogic ca un artist să-și finiseze opera, să se ocupe de detalii? Pentru cei care nu înțeleg arta, da, este.Ce-i la mintea cocoșului? Faptul că vom putrezi? Și ce dacă? E foarte logic să vreau să fiu îmbrăcată în costum de baie și haină de blană.Ori ți se pare ilogic să vreau asta? Da, este ilogic și pentru mine și pentru tine, dar nu și pentru Cătălin Botezatu.Cum să-i explicăm faptul că este ilogic să vrea asta? Logica e una singură, dar cum poți spune să este logic să-mi pese sau nu de un lucru? În general, aceste lucruri nu pot fi controlate.Nu pot fi tratate precum științele exacte.Nu poți spune că e ilogic să-ți pese, vorbind de un sentiment, în funcție de principiile pe care le dezvolți de-a lungul vieții.E ca și cum ai afirma că cerul este albastru.Depinde de unde privești. Dacă mergi în spațiu, nu-l mai vezi așa. Dacă raționezi astfel: Corpul se descompune, deci nu va mai exista.Omului nu-i pasă de ceea ce nu există, atunci nu-i pasă de corp.Atunci,da, ai dreptate,dar dacă spui că omului îi pasă de lucruri atâta timp cât există,atunci îi poate păsa de corp, atâta timp cât există. E ilogic și imposibil să-i pese de corp, după ce-i mort.Cât e în viață e cât se poate de posibil și-i dreptul său.Logica nu încalcă drepturile oamenilor. Dacă ar fi ilogic să ne pese de trupuri, n-am mai face toată acea înmormântare, urmată de pomeni și toate cele. Dacă unul dezgroapă trupul unui prieten de-ai tăi, și-l dă câinilor sau așa ceva, nu-ți pasă, doar pentru că e ilogic? Stai, e ilogic? Dacă face asta cu propriul tău trup? AAA, în situația asta nu-ți pasă. Deci este ilogic să-ți pese de propriul trup, dar pentru nu-i ilogic să-ți pese de trupurile cunoscuților. Logica nu-i aceeași? Ce ne mai pasă de corpurile lor, dacă ei sunt morți? Hmm, este discutabil?
Din nou, dacă reiei discuția, vei vedea că mi-ai pus cuvinte „în gură"(„în tastatură").N-am spus dacă este sau nu este logic.Am pledat pentru cei care ar putea considera că acel lucru este logic, folosind argumentul tău, pe care -evident- nu l-ai recunoscut.Acum îmi spui că logica e una, după ce vorbești de logica fiecăruia? N-ai cum să-ți schimbi gândirea de la o postare la alta.
Pe ce lume ne aflăm? S-ar putea ca lumea mea să nu coincidă cu a ta, dacă mai discutăm mult.Nu pentru că o spun eu, ci pentru că s-ar putea să ți se pară ilogic să aparținem aceleiași lumi.
Oricum, dacă tu vrei neapărat ca eu să susțin asta, așa voi face! Logic să fie!

Nu ai priceput nimic din ce am spus și la ce m-am referit și nu mai am chef să continui. O iei mult pe lângă. Eu nu privesc din nicio perspectivă a unui credincios. Chiar și un ateu ar trebui să fie prea idiot să îi pese știind că după moarte nu mai e nimic. Acum o dai pe artă. Vorbim de găini și o dai pe miere. Acesta e modul tău de a dezbate o problemă fie ca tine, eu închei asta. N-am cu cine.

Sunt exemple.De obicei...se vine cu exemple. Până la urmă, tu ce ai cu creiarul meu, dacă o iei așa.Ai deviat mai mult decât mine.
Tu ai priceput ce am vrut eu să spun? Și eu aș putea că nu am cu cine discuta, dar nu fac asta, pentru că știu faptul că tu nu vrei decât să demonstrezi că ai dreptate. Poate că ești o persoană deschisă.Nu te cunosc, păcat că mi-ai arătat doar partea „fixistă".
Oricum, s-ar putea ca noi să ne înșelăm, dar nu-ți mai spun asta, din moment ce TU ai dreptate.
Nu știu de ce vezi doar partea goală a paharului? E pe jumătate plin.Mie mi s-a părut o discuție interesantă. Dacă aș fi gândit ca tine, m-aș fi oprit acum ceva vreme, dar am continuat, sperând că voi „descoperi" ceva interesant.O iei prea personal. Știu cum e să ți se pară imposibil să te înșeli, dar știu și cum e să-ți dai seama că te-ai înșelat.Tu nu știi, de aceea reacționezi așa.

Momentul acela cand narcisismul ajunge la un nivel atat de inalt incat iti pasa ce vor crede oamenii despre tine in pofida faptului ca ai incetat sa mai existi...

Oameni mici, griji pe masura.

:/

:\