Nu stiu dar de foarte multe ori in viata mea am simtit ca parca lumea asta nu ar fi una reala.Desi durerea e durere desi oamenii vorbesc etc, de multe ori fiind singura si gata de a porni la drum simteam cum parca o anumita ceata m-i s-ar fi asezat pe creier gen somn si am simtit si am constientizat ca ceva nu e in ordine. Daca totul ar fi numai stiinta si numai realitate nu ar fi putut exista niciodata sa simt ce simt din cand in cind.Si asta nu e somn ca stiu sa deosebesc starea cand esti obosit si ti-e somn, dar asta era un sentiment cu totul altfel, simti ca ceva nu e ok ca parca totul nu ar fi real din jurul tau.Sentimentul nu persista si nu e zilnic dar m-i s-a intimplat de cateva ori in viata.
Daca ti s-a intamplat doar de cateva ori in viata, e clar ca e vorba de un procent foarte mic raportat la timpul total pe care l-ai trait pana acum. E ca si cand l-ai compara pe 1 cu 1000. Si atunci, nu ar fi logic sa ne formam o conceptie despre "cum - sau petru ce - am fost noi facuti" pornind de la acel 1. Mult mai corect este sa luam ca baza pe 999 decat pe 1. Deci, nu suntem facuti "sa visam, cu momente in care suntem constienti", ci invers.
Nu era o întrebate serioasa în adevăratul sens al cuvântului. Mai degrabă poate fi numita comica-profunda
Acuma nu stiu de ce ai pus intrebarea aceasta daca creierul tau nu admite nimic in afara logicii.Am crezut ca faci parte dintre acei care au avut starea aceasta.Nu e de mirare ca multi oameni isi pastreaza trairile pentru sine pentru ca daca le fac publice una doua sunt luate peste picior.
De fapt eu sunt de vina am vazut ca intrebarea e fara raspuns mi-am zis sa raspund la ea si nu m-am uitat ca face parte din categoria stiinta si filozofie, caci acolo nu ma bag, nu-mi place sa filozofez..Si frate-meu e imbatabil in ale filozofiei si niciodata nu risc sa ma pun cu el.
Este interesant sa te gândești Cum visele ne influențează pe parcursul întregii zile. Prin urmare, dacă în vis cineva ne rănește, a 2a zi avem tendința să fim inițial mai "rai" cu acea persoana ( cel puțin în cazul meu așa este). Am spus ca " suntem facuti sa visam dar avem momente în care suntem constienti" deoarece viața reală ne inspira visele. Acele "momente de conștientizare" pot fi numite "izvoare de inspiratie" pentru viitoarele vise. Mie îmi place sa spun ca viața este o sursa grozava de inspiratie. Și Cum creierul funcționează la o capacitate mai mare în timpul somnului, adevărata lume (lumea ta) este construita în acel moment. În unele cazuri, Lumea unora a devenit Lumea noastră. Spun asta pentru ca multi autori au scris cărți inspirate din vis. (Stephenie Meyer - seria aceea de cărți cu vampiri, Mary Shelley - Frankenstein, H.P. Lovecraft. Și lista e mai lunga dar aceștia sunt mai cunoscuti) La fel și W. Amadeus Mozart si John Lennon în muzica. Toate aceste minunății au fost realizate în momentul în care conștientizăm, când ieșeam din lumea viselor.
Mersi acum deja imi vine sa rid de toata povestea asta.O data nu vad bine categoria, pe urma nu sunt atenta de la cine a pornit intrebarea, serios deja rid in hohote de mine, cea mai buna poanta a serii.Nu vreti sa raspundeti si la intrebarile postate de mine in cursul zilei de azi?
Ai vreo dovada? eu nu cred eu vreau dovezi, cand vor fi voi sti nu crede in povesti
Dacă o sa citești explicația mea de aseară, poate o sa înțelegi la ce m-am referit. Dar ca sa nu te chinui prea rău, o sa Îți mai explic încă o data ție. Este știut faptul ca multi ani din viață îi petrecem dormind. În timpul somnului creierul funcționează mai bine, imaginația noastră începe sa construiască lumi și povesti fantastice. Cum am mai spus, mulți oameni cunoscuti s au inspirat din vise in realizarea romanelor, versurilor, discursurilor, etc. La fel de cunoscut este faptul ca visele sunt inspirate din realitate. Am spus ca noi poate suntem facuti sa visam cu momente în care suntem constienti pentru ca visând construim povesti, iar în momentele de conștientizare ne inspiram și împărtășim lumea noastră cu ceilalți prin creație. Nu trebuia sa iei chiar mot-a-mot ce scrie, cand limba romana are atatea intelesuri si dedesubturi. Și ca un mic sfat : înainte sa te arunci într o discuție de genul, măcar citește și celelalte comentarii. Și sincer nu cred ca esti în măsura sa vorbești de Psihologia Umana când tu nu știi sa scrii corect gramatical.
De ce? Crezi ca nu ma descurc bine in relatiile interumane? Eu cred ca da.La un capitol nu ma descurc si nu m-am descurcat niciodata bine:la a face bani din belsug.
Deci daca nu cunosc gramatica nu sunt in masura sa cer dovezi pentru afirmatiile cuiva,in primul rand traim intr-o tara democratica asa ca fiecare crede in ce vrea el, eu nu cred si punct, gramatica nu are legatura cu Psihologia si cred ca scriu destul de corect fata de multi care nu scriu corect, ca mai incurc o virgula se mai intampla, sunt uni care dupa ce termina facultatea nu intelegi ce scriu, eu consider ca scriu incat oricine ma poate intelege, tu ai vrut sa demonstrezi ca eu sunt prost iar tu un geniu din moment ce ai afirmat ca nu am dreptul sa ma exprim, gandire tipic complex de inferioritate
Se pare ca am scris prea multe si nu m ai inteles. O sa iti spun mai direct acum. Nu am spus ca necunoasterea gramaticii te impiedica sa ceri dovezi. Voiam sa spun ca daca tu nu stii sa scrii corect, vrei sa te creada cineva ca ai cunostinte despre psihologia umana? Orice ai citi iti dezvolta vocabularul. Cine ajunge sa citeasca carti despre pasihologia umana are deja un anumit grad de intelegere, perceptie si inteligenta. Cine are asemena cunostine, nu poate sa greseasca ce ai gresit tu. Nu se scrie "studieaza" ci "studiaza". "Unii" se scrie cu doi de "i ", nu cu unul cum ai scris tu. Nu pui semne de punctuatie, nimic. In plus, daca tu nu intelegi ce iti tot explic eu, cum sa cred ca ai citit si inteles psihologia umana? Repet, am zis ca nu esti in masura sa recomanzi asemenea carti, nu ca nu ai dreptul sa ceri dovezi.
Repet suferi de complex de inferioritate http://www.sfatulmedicului.ro/......itate_9954
Eu nu am afirmat ca am cunostine din psihologie sau ca am citit cartii, eu i-am spus sa citeasca niste carti despre psihologia umana atat
Eu vad ca ai ceva cu mine asa ca isi dau ignor si asta e
Stiu,dar mi-am facut singura evaluarea asupra faptului ca la ce ma pricep si la ce nu.
Daca privesc metaforic ceea ce ai zis, viata noastra chiar asa este. Eu pot interpreta apa ca pe niste probleme, griji, incercari si iesirea la suprafata reprezinta momentele de liniste si implinire. Uneori poate e mai bine sub apa. Iesind la momentul nepotrivit sa luam gura de aer, ne poate lovi un val atat de mare care sa ne cauzeze chiar moartea. (Incercarea disperata de a-ti depasi conditia deplorabila)
Eu am explicat ca intrebarea mea nu e pusa ca sa fie dezbatuta mot-a-mot ci ca e o metafora. Tu ai raspuns metaforei mele cu o alta si ti am intrat in joc. Ador metaforele si imi place sa incerc sa le inteleg dedesubturile. Preferai sa iti spun ca e imposibil sa fim creati cu scopul de a sta sub apa? Daca am stat 10 minute sa ma gandesc la ce ar putea insemna metafora ta si sa iti raspund, nu inseamna ca am prea mult timp liber. Cred ca imi permit luxul de a face ce mi place 10 minute pe zi
Metafora mea era menita doar sa-ti demonstreze cat de stupida e a ta...