V-ati putea imagina o lume fara voi?

Nu e necesar sa mi-o imaginez, ajunge sa ma uit la celelalte planete din sistemul solar.

Da, si ar fi exact la fel. Nobody would know the difference.

Depinde cine esti si ce faci cand esti in viata. De exemplu cred ca Einstein nu si-ar fi putut imagina o lume fara el. Eu deocamdata nu am realizat nimic de care lumea sa se foloseasca sau sa cunoasca. Desigur nu mi-as putea imagina o lume fara mine pentru prietenii mei si familia mea.

Eu da, am incercat sa-mi imaginez lumea inainte sa ma fi nascut, ma preseaza si incepe sa devina un sentiment de nostalgie (stiu aiurea, tocmai nostalgia care nu are nici o legatura), si vad negru doar, imi imaginez ca dupa moarte o sa ma simt asemanator cu trecutul, adica nimic, simplu nu?

Imagineaza-ti ca-ti pierzi auzul, vazul, simtul tactil, presiunea atmosferica, poti sa te gandesti decat la culoarea negru deoarece erai o particula spirituala din spatiu venind catre pamant, e fix la fel! funda?

Da.
Oricum, care-i diferenta intre " a fi" si "a nu fi"?

N-am imaginatie in directia asta.

◕ Avand in vedere ca lumea nu se invarte in jurul unei singure persoane, raspunsul e da.

Lumea fara mine, da... mi-o imaginez. Dar eu fara lume...nu prea.

"Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!
Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!"

Tu te-ai uitat la Aftermath-population zero pe discovery asa-i?

Am uitat sa te indrum s-o citesti pe Mariana Vartec cu romanul"O lume fara mine". Succes.

Da.Ar fi la fel. Orcum nici pentru parinti nu insemn nimic, dar pentru ceilalti.

Intr-adevar. Daca eu nu as exista, nu ar exista nici simturile mele: auzul meu, vazul meu, gustul meu etc. Oricat de insistent as privi in gol, cautand dupa acea lume (fara mine), privirea in sine ar face efortul un exercitiu fara sens. Cine priveste, de fapt?

Cam lacrimogen raspunsul.

Dar adevarat.

Daca populatia ar fi zero, nu ar mai fi vorba de o lume.

Nimicul nu exista, existenta nu poate trece intr-o stare de non-existenta. Practic nimic nu moare, nimic nu se pierde, nimic nu apare din neant // Gandurile noastre exista ergo nu se pierd in abis. Ele doar trec in starea de inconstienta ( partea asociativa a psihicului) de unde sunt aduse/preluate in starea de constienta ( procesul de diferentiere al psihicului ), asta numim "gandire". Problema mortii apare atunci cand ne identificam cu ego-ul constiintei pentru simplul fapt ca e atat de usor sa negam existenta inconstientul si atat de dificil sa ne confruntam cu propria mortalitate fara a distruge ego-ul.

Este imposibil, atata timp cat mi-o imaginez am o influenta asupra ei; prin simpla mea existenta am o insfluenta asupra a tot cea ce exista pentru ca este o conexiune intre tot cea ce exista; e un experiment cu un foton care atunci cand era supus unui observator se comporta ca un punct iar cand nu ca un val (e legat de fizica cuantica)

Frumos

A nu exista..adica nu esti si nici nu ai fost si nici nu vei fi vreodata

Interesant este ca, daca eu nu imi pot imagina o lume fara mine, nu pot avea nici certitudinea ca lucrurile pot continua sa existe in absenta mea.

N-am vrut sa spun decat ca lumea va exista si fara mine si nu se va opri in loc dupa pieirea mea.Insa Cosbuc a spus-o mult mai frumos, de aceea mi-am permis sa-l citez.

Pacat k nu se poate da like..cu siguranta iti dadeam pentru acel raspuns cu Cosbuc

Merci, insa trebuie sa recunoastem impreuna ca meritul este doar al poetului!

Da. dar macar mi-am dat seama k esti super ok..adik in ziua de azi putini mai citesc poezii

Trebuie sa recunosc ca am citit-o demult.Insa versurile m-au impresionat prin realismul lor, de aceea le-am retinut.

Uneori inclin sa il pun pe Cosbuc pe primul loc, inaintea lui Eminescu. Stiu, vei zice ca sunt genuri diferite. Dar chiar asa fiind.

Mai bine eu fara lume. Lumea fara mine ar fi mai urata, am ajutat multi oameni.