Va considerati o persoana visatoare? Dar, ce e pana la urma un visator? A incercat cineva sa dea o definitie concreta? Se poate defini macar?
Dostoievski, de exemplu, a incercat asta intr-una din cartile sale. " Visatorul- daca e sa gasim o definitie cuprinzatoare- nu este prorpiu-zis un om, ci, cum sa spun, un fel de fiinta hibrida [...] in general, el se aciuiaza undeva, intr-un ungher izolat, de parca s-ar ascunde acolo si de lumina zilei, iar odata instalat astfel, e tot asa de nedezlipit de barlogul sau ca si un melc..." Sunteti de acord cu punctul lui de vedere? Eu pot sa sustin sus si tare ca sunt o persoana visatoare, desi, in conformitate cu definitia lui Dostoievski sunt total paralela si nu ma regasesc deloc in ea. Ce e pentru voi, un visator? Sunteti unul?

Cred ca sunt 2 tipuri de visatori, unul cu "capul in nori" cum se spune si al 2-lea visatorul blocat intr-un singur vis. Ma gandesc ca la al 2-lea tip se referea Dostoievski.

Visătorul este acela care trăieşte deseori diferite reverii şi care contemplă neîncetat.Instrospecţia este una dintre metodele pe care le foloseşte visătorul pentru a medita.
Dar trebuie să lămurim un lucru. Când spunem despre o persoană că este un visător,deseori ne gândim la faptul că aceasta aberează, visează numai cu ochii deschişi, devine mai mult un fel de nebun sau chiar debil mintal.Dar este total greşit! Un visător are o capacitate intelectuală deosebită, se cunoaşte pe sine, este capabil să depăşească realul şi să pătrundă într-un posibil mult mai confortabil pentru propria persoană.

Si te consideri unul?

Prietene, obişnuiesc să visez treaz şi mă trezesc când adorm.

Un visator pentru mine e o persoana cu multe vise, sperante. Visatori sunt de multe ori persoane nonconformiste.
Cand spune ca se ''izoleaza'' posibil vrea sa spuna ca parerile lui sut diferite de cele ale altor persoane, ''ascuns de lumina zilei'' nepasator de parerile spuse cu rautate, cel putin asa interpretez eu. Nici o persoana nu poate trai izolata, are nevoie de comunicare.

Eu cred ca un om visator este un om normal, care din cand in cand se opreste sa priveasca lumea din afara, cugeta spre o idee, spre o viata mai buna; priveste viata ca si pe o scena de teatru si dupa care reintra sa-si "joace" si el mai departe rolul. Permite-mi o recomandare: Glossa - Mihai Eminescu.

Nu chiar.

Frumos joc de cuvinte.

Why not?

Cred ca nu scapa nimeni de a visa.

Hei! Da, sunt o visatoare. Dar asta nu inseamna ca o dau in extrem, ca in defintia lui Dostoievski. Sunt o fiinta cu capul in nori, dar cu picioarele pe pamant. Am sperante, vise, idealuri pe care nu mi le poate lua nimeni, fie ca nu se implinesc. Cine nu viseaza, e un om trist.

Pentru că nu mă regăsesc în totalitate în acest tipar.Dar tu?

Hei! Da,sunt o visatoare si nu-mi pare rau ca sunt asa. Mi-am creat o lume a mea. Cand sunt trista sau dezamagita de cei din jur ma refugiez pentru o clipa in ea. Acolo nimeni nu ma raneste,e calm,liniste speranta. De acolo imi iau energia pozitiva. Cele cateva clipe pe care le petrec in lumea mea de vis imi sunt de ajuns ca sa lupt mai departe in lumea reala. Oricat de visatoare as fi intotdeauna am fost o luptatoare. Nu am renuntat la nimic fara ca macar sa incerc. Pentru ca asa e corect fata de mine.
Trebuie sa faci o distinctie intre a visa si a fi o persoana realista. E o lupta pe care o dai cu tine,incerci sa evadezi pentru o clipa, sa scapi de ceea ce iti face rau in acel moment. Dar trebuie sa stii si cand sa te trezesti la realitate, asta e important. Sa inchizi ochii, sa visezi, sa te retragi putin in lumea ta, dar nu poti trai o vesnicie in ea oricat de mult ti-ai dori lucrul acesta.

Candva... ma incadram si eu in tiparul dat de tine. Acum? Acum sunt un realist demn de mila, dar care inca spera sa descopere o farama de dreptate si bunatate in lume. Si in oameni de asemenea. Dar oricat as spera, lumea imi demonstreaza contrariul. Ma compar cu un arc care da sa iasa dintr-un pat pricajit. Tot timpul se gaseste cineva care sa ma impinga la loc... Nu ai simtit niciodata senzatia ca ai un alter ego care e in contradictie totala cu ce crede lumea ca esti? Amuzant lucru, cateodata cele doua personalitati intra intr-un conflict interior, lasandu-te de izbeliste, confuz cu privire la identitatea adevaratului "tu"

Dreptatea,bunătatea,sinceritatea,respectul sunt nişte calităţi de care dispune toată lumea, doar că mai nimeni nu vrea să le folosească aşa cum trebuie, considerând că opusele lor sunt mult mai eficiente în acţiunile lor.Tot ceea ce creează lumea sunt numai iluzii pe care ajungi să le crezi şi tu:propria ta iluzie construită în funcţie de standardele şi credinţele altuia,iluzia pe care şi-o creează fiecare pentru a se încadra în cerinţele societăţii. Într-un final, când eşti singur, această iluzie a ta dispare şi constaţi că tu trăieşti în minciună şi laşitate pentru că nu ai fost în stare să te arăţi lumii aşa cum eşti, fără să ai alte resentimente şi să te laşi influenţat de spusele altora. Până la urmă, orgoliul reprezintă rădăcina tuturor relelor şi iluziilor...