Vă propun un exercițiu de imaginație care s-ar putea să ne ofere o altă perspectivă asupra timpului. Să presupunem că cineva care a trăit cu mult timp în urmă ar învia astăzi (repet, este un exercițiu de imaginație) Deci, un om care a murit, să zicem, în urmă cu cinci sute de ani ar învia acum. Pentru el timpul nu a trecut. Cea mai recentă amintire a lui ar fi în urmă cu o clipă, când se afla pe patul de moarte. Dar avem și un mic corespondent în realitate - perioada în care noi dormim. În somn timpul stă pe loc. Ce este timpul?

Timpul este o măsură a schimbărilor care se produce în univers și care poate fi măsurată în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni și ani. En mod normal, timpul trece într-un ritm constante, astfel încât avem senzația că totul se întâmplă într-un anumit ordine. Însă în somn, timpul pare să stagneze, deoarece nu suntem conștienți de schimbările care se produc în jurul nostru. În cazul în care cineva care a murit în urmă cu cinci sute de ani ar învia astăzi, el ar fi într-adevăr uimit de toate schimbările care s-au produs în lume în acest interval de timp.

(Raspuns generat de Inteligenta Artificiala)

Gândești prea mult.

Nu știu să dau o definiție a timpului, dar știu sigur un lucru, când omul va pune mâna pe el și teoriile lui Einstein cu relativitatea sau cum s-o mai numi teoria lui, se vor adeveri, când omul va merge prin trecut și viitor cum merge azi din Europa în Asia și din Asia în America, OMUL VA DEVENI DUMNEZEU ȘI VA PUNE STĂPÂNIRE PE TOT.

Dar îmi place imaginația ta.

Dacă ar fi totuși să răspund la întrebare, timpul este unicul cel mai paradoxal, este infinit, nu se termină niciodată și totuși este cel mai finit pentru noi, natura umană, cel mai scurt, cel mai mic. Deși timpul este imortal, el ne ucide pe toți la timpul potrivit.

Ce vrei să zici la urmă, între paranteze?

Gândirea ne ridică deasupra celorlalte forme de viață. Niciodată nu e "prea mult".

Ca raspunsul nu a fost dat de mine ci a fost generat de o inteligenta artificiala

Ar trebui sa avem calatori in timp si in Neolitic daca omul va pune vreodata stapanire pe calatoria in timp, nu?

Îmi place că nu ai dat un răspuns din cărți, ci cu propriile cuvinte. Nici eu nu am luat întrebarea din cărți. E bine să ne obișnuim să gândim și singuri. "Deși timpul este imortal, el ne ucide pe toți la timpul potrivit." Oare timpul ne ucide? Știu că te-ai exprimat metaforic, dar ar fi interesant de știut cine ne ucide de fapt.

Am înțeles. Acum, poate dai și un răspuns cu propriile cuvinte.

Toate raspunsurile pe care le-am dat fara aceasta anotatie la final au fost proprii
Mi se pare logic ca pentru acel om timpul s-a oprit, la fel cand esti in coma. Cred ca inteligenta artificiala a raspuns corect, mai putin cu definitia exacta a timpului

Ok! Dar chiar nu știam că eu chiar dau răspunsuri din cărți, hmm, interesante chestii aflu despre mine de când stau pe TPU, poate că asta o fi vrut să spună cineva, cândva, chiar interesant.

Păi am vrut să subliniez faptul că timpul e limitat pentru noi, pentru fiecare în parte. Aa, ba de fapt cred că am uitat să adaug ceva când am spus criteriile pentru ca omul să devină God, cred că ar trebui să descopere și leacul nemuririi pe lângă mersul în timp.

Cât de ucis, nu am idee cine ne-ar ucide. Dacă ar fi să mă bazez pe tot ce cunosc, dar ai să zici că iar citez cărțile, aș spune că o face God.

De fapt conform ortodoxiei, God a dat imortalitatea și viața veșnică pe Pământ, dar omul prin perpetuarea păcatului și neascultarea poruncii, de fapt totul a pornit de la mărul ăla, de la paradisul ăla spulberat, și de la proștii de Adam și Eva, de atunci omului i s-a oferit moartea și condamnarea la moarte.

Asta nu am de unde să știu eu dacă e chiar așa, dacă poate e doar metaforic sau totuși există un God care s-a exprimat doar prin metafore și de fapt în spatele poveștii ăsteia stă cu totul altceva, poate să nu existe nimic și atunci God și Biblia sunt doar povești de adormit copiii, habar nu am ce se ascunde acolo, în spate, dar eu știu că timpul meu, cât voi trăi, acestui mister mi-l voi dedica, dacă există God, dacă există demoni, și pe ei îi cercetez, chiar și timpul mi se pare fascinant, încă mai trăiesc doar ca să aud că vine ziua când vom putea călători în timp, eu voi fi prima urcată în șalupă ) și dacă există un rai și un iad ori extratereștrii, cam astea ar fi scopurile mele în viața asta. De aceea am mai și decis să nu-mi tai singură timpul de pe Pământul ăsta.

"nu știam că eu chiar dau răspunsuri din cărți"
Încă o dovadă că oamenii se înțeleg mult mai bine prin viu grai. Mesajele scrise lasă de multe ori loc de interpretări. Eu, de exemplu, nu m-am referit la tine când am zis de răspunsuri din cărți. Chiar nici prin gând nu mi-a trecut. M-am referit la cei mulți care, în loc să răspundă cu propriile cuvinte, îți dau un link; sau un citat de undeva. Nu numai doctorandus, ci mulți fac asta. Dar dialogul apare mult mai uman când se discută cu propriile cuvinte. În cazul tău particular, chiar nu îmi amintesc să fi dat vreun răspuns din cărți. Sigur, uneori putem da un link care să întărească ceea ce tocmai am spus. E chiar indicat. Dar să dai doar un link fără să spui nimic de la tine e, cum am zis, mai puțin uman.

S-a discutat pe tema asta. Timpul este relativ, nu ține cont de observatori.

Asta așa e dar e bine că măcar ei știu să lase un link pe TPU, eu mă bazez pe scris, deoarece, habar nu am cum pun un link pe TPU ) Am încercat o dată, și aici și prin mesaje și nu am reușit. Deci fiecare lasă ce poate și știe. )

Păi să fie oriunde, dar doar să descopere cineva invenția asta ) Nu mai pot aștepta, dar da, trecutul m-ar fascina mai mult să-l văd, deoarece viitorul ne bazăm pe faptul că el va veni cândva, dar trecutul îl tot auzim din istorie și cărți, îl vedem prin filme, dar habar nu avem cum era de fapt acolo. Deci eu voi fi prima care va ajunge în Neolitic și în toate erele din trecut, dar doar aștept să inventeze ăștia mașina minune ca să pot călători. )

Tocmai despre asta vorbeam, ca NU se va ajunge acolo, altfel am avea vizitanti din viitor nu doar in epoca noastra ci si in Neolitic

E diferenta intre "nu trece/a trecut" si "nu stiu ca trece/a trecut". In ambele cazuri (reinviere, somn), de fapt e situatia a doua.

Sa spunem ca ar fi fost inghetat pana acum, normal ca nu ti ar da seama, cum nici eu nu stiu ce s-a intamplat in acele 3 zile cat eram in coma, puteam fii secole la rand, cand m-am trezit nu stiam nimic, nu eram constient de acel timp cat a trecut

Ce este timpul în general sau ce este el pentru suflet, adică cum îl percepem noi?

Ambele: 1. Ce este în general și 2. Ce este pentru noi - în special în perspectiva exemplelor pe care le-am dat.

Ai putea să concepi o durată izolată undeva, independentă de mișcare?

Da

Pana acum nu am vazut in niciun raspuns o alta perspectiva asupra Timpului.
Am vazut mici erori, la Ray, Patricia2020...etc, si chiar la tine, lucru destul de uimitor avand in vedere cat am discutat doar noi doi, despre Timp.

Acum... "in somn", timpul nu sta pe loc, doar perceptia noastra constienta asupra lui inceteaza, nici nu este "infinit"... iar unica perspectiva absolut diferita fata de restul umanitatii asupra Timpului, poate sa ti-o ofere o civilizatie in care nu exista conceptul de Timp.
E vorba de Pirahã, un trib din Amazon, in al carui limbaj nu exista numerale, cuantificatori, cuvantul "Timp", [trecut, viitor], (ei raporteaza orice actiune la momentul vorbirii).
Pentru mai multe explicatii asupra acestui fenomen uimitor, vezi daca exista in Ro: "Don’t Sleep, There Are Snakes" de David sau Daniel Everett, imi scapa acum numele complet.
Un An Nou mai bun!

Adevărat, în somn timpul nu stă pe loc; vorba lui holiday, e o diferență între ' nu a trecut' și 'i se pare că nu a trecut'. Deci, nu stă pe loc. Dar ce face? merge? încotro? Hai că mai și glumim. E adevărat că am tot discutat despre timp, dar subiectul este atât de vast și poate fi privit din atâtea puncte de vedere, încât nu e chiar fără rost abordarea lui din diferite unghiuri. Cel puțin așa mi se pare mie. Un scriitor, îmi scapă acum numele, atrăgea atenția (ca să dau numai un exemplu) asupra timpurilor multiple ale teatrului; ca să vezi! El spunea că unui autor i-a trebuit un an pentru a-și scrie piesa a cărei acțiune se presupune că se desfășoară într-o zi, iar reprezentația durează două ore!
Interesantă povestea tribului ăla din Brazilia (Amazon Rainforest). Nici nu știi care să zici că sunt mai deștepți, noi sau ei.
Am să mă interesez de cartea aia a lui Everett.

La ce erori te referi Ms Darkmagic? Chiar sunt curioasă

Scriitorul de care amintesti are dreptate, Timpul e de n feluri, cu durate de n. Cel mai simplu exemplu al timpului psihic (e si acesta un fel de timp), este minutul in care saruti o fata / minutul in care flacara unei brichete e lipita de mana ta.

Îți dai seama că nu știam toate astea, dar sună dezamăgitor tot ce ai descoperit

Chiar voiam să văd trecutul. Să mă plimb prin vremurile trecute.

Dar sună totuși ceva promițător cu viitorul, nu?

Și asta este o lege a fizicii sau a Universului că tot ce începe se și termină?

Nu mai înțeleg nimic. Eu știam că timpul este infinit.

Sa-mi spui si mie cand afli.