Vă propun un exercițiu de imaginație.
Închipuiți-vă că toate obiectele de pe Pământ ar fi crescut de un milion de ori. În situația asta, un zgârie-nori s-ar ridica în cosmos până în vecinătatea orbitei Lunii. Un om ar fi înalt de 1700 km, iar un pas de-al său ar măsura 600-700 km. Globulele roșii din sânge ar avea un diametru de peste 7 m. Firul de păr ar ajunge la o grosime de 100 m. Lungimea unui șoarece ar fi de 100 km, iar a unei muște - 7 km.
Cât de mare credeți că ar fi în situația asta un atom?

Daca un om ar fi de 1700 km atunci un atom al sau ar fi de 700 km, atomul unui fir de par ar fi 50 m. Totul mai mic decat marimea unui atom uman sau al unui fir de par, pe jumate.

Nu chiar.

Atomul devine Molécula dupa aceea Corp.

Tabla periodica spune numarul atomic si numarul masic.

Insa dupa aceea ajungem la Monism si la Arche. De ce filozofii antici se preocupau de Arche? Pentru ei substanta era un corp simplu, pentru altii un corp compus. Insa cand devine compus nu se mai numeste substanta ci accident. Pentru Heraclit natura este accidentala (abstracta) pe cand pentru Parmenide este concreta (inmutabila). Oamenii pot sa gandeasca irracional insa nu pot sa fie irrationali. Pentru unii ratiunea inseamna ceea ce se vede pentru altii ratiunea inseamna un Principiu. Pentru antici ratiunea era un Principiu nu ceea ce se vede. Rationalismul Filozófic nu este tot una Rationalismul Stiintific care este la moda astazi. Geocentrismul si Heliocentrismul nu inseamna doar chestia cu planetele asa cum se face reclama. Ci inseamna o MUTARE epistemológica la nivel de cultura. Modernistii pun principiul si centru in afara. Pe cand anticii i-l puneu inauntru. Nu exista argument stiintific fara SUPOSITIE. Observatia vine doar prin ochii ratiunii.

Cunoasterea este Abstracta pe cand Structura este Concreta. Trebuie sa studiem teoría semnului ca sa vedem unde se afla universalul. Unde se lipeste significantul de significatie. Conceptualismul pune universalul/realismul in minte pe cand Newton i-l pune afara.

Indiferent de marimea unui lucru un atom tot de acelasi marime ramane

Deci, cum zici?

Rămâne atom, dar întrebarea e "cât de mare", în situația ipotetică descrisă. Și globula roșie a rămas globulă roșie, dar a ajuns la 7 m în diametru.

Cred ca legiile fizici nu ar permite asa ceva

Bai Sabine ce raspunsuri ai primit de la copii ăștia de zici ca sunt la grădiniță. Amuzant.

Aștept și de la tine un răspuns.

Ramai cu faptul ca exista mai multe SUBSTANTE in Univers. Unele mai luminose, altele mai clare si celelalte mai intunecoase. Exista atomii gazului, lichidului, etc.

Insa in Univers nu exista doar SUBSTANTE ci si Accident. ACCIDENTUL poate sa imbogateasca Substanta iar CONTINGENTA poate sa o contrazica.

Intre Poiesis si Praxis exista o diferenta. Legile Fizicii nu inseamna doar CAUZE asa cum reduc ei ci PRINCIPII. Deci a accepta unele Legi Fizice inseamna Principii ci nu Determinism si Destin asa cum face literatura moderna. Cand vorbesti de Legile Naturale, gata ai pierdut Liberul Arbitru.

Am găsit niște răspunsuri pe google dar nu tocmai exacte. Unul sau două milioane de atomi așezați unul lângă altul înseamnă cam jumătate de milimetru.

Da, cam așa.

El vorbea de marimea nu de inmultumirea atomilor

Răspunsul este că atomul mărit de un milion de ori nu depășește mărimea unui punct ca cel de la sfârșitul acestei fraze.
Scenariul de mai sus arată în mod sugestiv diferența uriașă între mărimea unui atom și mărimea obiectelor cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi.

Un obiect care creste de un milion de ori pe toate "directiile", nu e de un milion de ori mai mare ca obiectul original.

Da, și asta e adevărat.