Viata omului este, in esenta, o serie de decizii pe care el trebuie sa le ia, fara a putea sti cu certitudine care alegeri sunt corecte. Vedeti si aici pe site, cate intrebari se pun de felul "Ce parere aveti, sa fac/ sa nu fac cutare lucru?", "Sa ma duc/ sa nu ma duc in cutare loc?"; si raspunsuri care se dau: "Tu decizi, nimeni nu-ti poate impune etc". Se dau si sfaturi, evident, dar ce te faci cand acestea sunt contradictorii? In ultima instanta noi suntem aceia care trebuie sa decidem ce este drept si ce este gresit; ce credinte sa acceptam si ce credinte sa respingem; ce sa facem si ce sa nu facem. Nu exista niste reguli fixe, venite de undeva din exterior.
Daca noi suntem aceia care decidem pentru noi insine, inseamna ca suntem liberi. Si daca suntem liberi, suntem si responsabili. Responsabilitatea pentru alegerile pe care le facem apasa pe umarul nostru. "Suntem condamnati sa fim liberi", cum spune un filosof renumit. Responsabilitatea este partea intunecata a libertatii. Cand un om intelege ca este responsabil, el este cuprins de neliniste si teama. Ca sa inlature acest sentiment de neliniste si teama, el neaga sau ignora atat libertatea cat si responsabilitatea. Dar asta inseamna ca ajunge sa se minta pe el isusi, ceea ce nu este bine, evident.
Ce credeti ca s-ar putea face pentru a evita fuga asta de la libertate si responsabilitate la minciuna pe care sa ne-o spunem noua insine?
Deciziile trebuie să le luăm noi înșine deoarece acestea ne definesc ca persoane. În acest moment deciziile sunt influențate foarte mult și din foarte multe părți. Oamenii încep să semene între ei, deoarece intervine instinctul de turmă. Era o vorbă : "Voi râdeți de mine că sunt diferit, dar eu râd de voi că sunteți toți la fel". E clar că în majoritatea cazurilor cei diferiți au deciziile mai puțin influențate, dar nu mereu. Unii vor să fie diferiți doar pentru atenție, și e încă un lucru care se poartă în ziua de azi. Esența unei persoane este ceea ce simte, deja gândirea este influențată cum ziceam, și de aceea tot repet pe aici "Fă ceea ce simți", deoarece asta contează cel mai mult. Contează să știi cum ești ca persoană. Contează să te cunoști pe tine însuți și să nu încerci să te negi pe tine ca persoană doar pentru a fi mai mult pe placul altuia. Trebuie să faci ceea ce este confortabil pentru tine și să nu te chinui să faci lucruri care îți displac pentru a arăta sau nu într-un anumit mod.
Acum trebuie mereu să ne asumăm deciziile fie luate din prostie fie nu. Acum trebuie să ne gândim și la consecințele acestora. Deciziile trebuie luate și cu cap, tocmai pentru a nu avea de suferit mai târziu. Trebuie să judeci problemele cum trebuie și pe baza a ceea ce judeci iei o decizie cât mai apropiată de ceea ce simți și ceea ce vrei tu să faci.
Niciodată nu vom avea libertate absolută, dar trebuie să profităm cât putem de mult de libertatea pe care o avem.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Da. Responsabilitatea si libertatea vin "la pachet".
Este vorba in esenta despre maturizare. Despre a intelege si a accepta cursul vietii si al naturii umane. Ce s-ar putea face? Sa lupti pentru a creste si a te dezvolta, pentru liniste si armonie interioara.
Răspunde
Eu consider ca omul trebuie sa aiba pentru ce sa lupte in viata pentru a accepta principiile fundamentale ale existentei noastre,iar asta difera de la persoana la persoana. Unii isi doresc o cariera de succes,iar altii o familie fericita,pe de alta parte, exista oameni care se preocupa de foarte multe lucruri, aceia fiind de obicei niste "aventurieri".De asemenea, sunt si indivizi care traiesc dupa cum apuca, fara sa aiba un obiectiv bine stabilit.In concluzie,poti fi responsabil daca iubesti cu adevarat ceea ce vrei sa realizezi, insa ai nevoie si de o vointa proprie intensa, vointa este factorul cel mai important in construirea unui caracter uman decent si dobandirea experientei necesare pentru a fi independent, dar si in acelasi timp, fericit si impacat.
"pentru a accepta principiile fundamentale ale existentei noastre"
Exista aceste principii?
Fiecare individ este un unicat. Nu mai este altul ca el intre miliardele existente astazi pe pamant. Mai mult, nici in generatiile trecute nu a fost si nici in cele viitoare nu va fi unul identic cu el. Nu-i asta minunat? Da, sunt eu insumi. N-o sa vreau niciodata sa fiu in pielea altuia, fie el si de zece ori mai bogat sau mai talentat. 
"Sa lupti pentru... liniste si armonie interioara." - Depinde mult de cariera. Un businessman sau un om politic (Basescu, de exemplu) lupta de luptat, dar nu cred ca va ajunge vreodata la liniste si armonie interioara.
Nu vad de ce ar incerca sa fuga de responsabilitati atat timp cat stie ca alegerile facute sunt corecte(raportat la sistemul sau de valori).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
