Un timp mai scurt de fotografiere se obtine la un ISO mare. E bun un iso mare cand se fotografiaza obiecte in miscare, ca sa fie timpul scurt de fotografiere si sa rezulte o imagine clara. Daca e iso mic si timpul de expunere mare, obiectul in miscare nu ramane pe pozitia initiala si iese miscat, cu contururi neclare. ISO mare inseamna sensibilitate crescuta la lumina, deci e necesara o cantitate mica de lumina ce se obtine intr-un timp scurt de expunere a senzorului la imaginea respectiva. Din nefericire, un ISO mare aduce zgomot in imagine si neclaritate. Daca lumina e puternica sau daca se foloseste blitz sau daca obiectul e nemiscat si aparatul foto e stabilizat sau fixat in trepied, se poate folosi un ISO mic. Lumina puternica asigura un timp scurt de expunere si obiectele aflate in miscare ies clar. ISO mic asigura calitate fotografiei, culoare, claritate, cu conditia ca obiectul sa fie puternic iluminat asa incat timpul de expunere sa fie scurt, sau daca obiectul e nemiscat si aparatul la fel, se poate folosi ISO mic si timp de expunere mare. Daca obiectele sunt in miscare si lumina nu e puternica, alegem un ISO mai mare pentru a mari sensibilitatea la lumina si in felul asta sa micsoram timpul de expunere.
Deci o fotografiere mai rapida se obtine la un ISO mare.
Nu are treaba ISO cu declansarea, declansarea e in functie de timpul de expunere.
La o iluminare data, cantitatea de lumina pentru expunere este direct proportionala cu timpul de expunere si invers proportionala cu deschiderea diafragmei.
ISO da sensibilitatea filmului /senzorului camerei: cu cat ISO este mai mare, cu atat lumina necesara expunerii este mai mica.