IPTV (prescurtare de la Internet Protocol television, în română Televiziune prin rețele IP sau Televiziune pe suport IP) reprezintă comunicarea imaginilor și a sunetului într-o rețea proprietară care se bazează pe IP. Tehnologia IPTV este definită prin standardul DVB-IPTV. [1]
Numele IPTV are în esență două componente:
Internet Protocol (IP): specifică forma pachetelor și modul de adresare. Cele mai multe rețele combină IP cu un protocol de nivel superior. În funcție de soluția providerului cel mai înalt protocol este de regulă UDP (user datagram protocol). IP stabilește un mecanism prin care directează pachetele de informație între dispozitivele conectate la o rețea. IP-ul este o metodă standard de formatare și adresare a pachetelor într-o rețea mare și multifuncțională precum internetul. Un pachet este o unitate informațională (o colecție de biți) de lungime variabilă, cu un format bine definit care poate fi transmis într-o rețea IP. De obicei un mesaj ca un e-mail sau un video clip este împărțit în mai multe pachete IP. IP-ul poate fi folosit în multe tipuri de rețele precum: Ethernet LAN, conexiuni prin fibră optică, rețele wireless Wi-Fi
Televiziune (TV). TV specifică modul de comunicare care operează prin transmisiuni de imagini și sunet.
Dacă îmbinăm cele două componente avem: IP+TV = IPTV