Ați călătorit vreodată prin România cu bicicleta, fără să înoptați la hotel/ pensiune?
Daca da, câți km ați făcut, nu v-a fost teamă de anumite posibile pericole?

Bicicleta e ok prin oras sau prin sat, dar nu pentru cursa lunga, mai ales la ce soferi avem noi.

De acord. doar ptru oras ca pe strazi nai pe unde numa pe carosabil si e riscant la ce soferi avem si gropi numai zic

Cu bicicleta am fost București - Snagov și retur. Dar asta prin anii '80 (prima jumătate a decadei), când practic pe alea 4 benzi nu era trafic.
Am mai mers cu Minimobra București - Boldești Scăeni (PH), în a doua jumătate a aceleiași decade.
Acum mi-ar fi frică și să merg până la pădure, la Băneasa.

Anul trecut si anul acesta. Peste 1000 de km anul trecut, peste 2000 anul acesta. Inca de anul trecut am intilnit oameni pe drum care ziceau ca am curaj sa fac asta. Anul trecut am zis ca exagereaza. A fost o iesire, prima cu cortul, de vis. Fara ploaie, doar nitel vint, fara frig. De la Bucuresti, am mers pe litoral pana la Mangalia, de acolo la Tulcea in delta, si apoi am batut pe zona de cimpie Moldova, pana la Suceava. Am vrut sa vad tara Bucovinei, dupa care sa merg la Timisoara, dar, desi era la jumatatea lui septembrie, dupa doua zile de ploi, am fost descurajat si am luat trenul. Anul acesta insa, am plecat cu gandul sa nu ma mai dau batut, sa ajung acasa pe bicicleta. Am plecat din Bucuresti la Timisoara, via Craiova, deci tot pe zona de cimpie mai mult. Fara cort, si celelalte, ca le lasasem la Timisoara, la mama mea. Chiar si fara panoul solar, cu care sa imi incarc telefonul. Vremea nu mi-a facut probleme, a fost cald, dar la prinz nu pedalam. Am dormit pe banci in parcuri (banci retrase, ascunse, din fericire, am invatat cum sa ma camuflez, incit sa treci pe linga mine fara sa ma vezi, si exista asemenea locuri in parcuri), la Herculane, fiind pustiu acolo, in gara . Ca oamenii strazii . A fost destul de dificil mentinerea telefonului in viata, zi de zi trebuia sa il incarc. Aveam doua baterii externe, doua zile de autonomie, dar trebuia pe cit de mult sa le pastrez in caz ca nu gaseam unde sa incarc telefonul, lucru dificil de realizat, fiind mai mereu in miscare.
La Timisoara am stat o perioada la mama mea, si am plecat in ceea ce a fost cea mai lunga iesire din viata mea, de peste 1300 de km (am mai facut si altele). Resita, Anina, Moldova Noua, Clisura Dunarii, din nou Herculane, Severin, Motru, Targu Jiu, defileul Jiului, Petrosani, Hateg, Deva, Sebes, Alba Iulia, Cluj, Dej, Bistrita (un fel de S mare pe harta Romaniei). Nici anul acesta nu am vazut tara Bucovinei, desi anul trecut imi zisesem ca nu o voi rata anul acesta . M-a chemat sotia acasa . Asa ca, de la Bistrita, am luat-o pe Reghin, Sovata, Odorheiul Secuiesc, Brasov, Ploiesti, Bucuresti. Am stat ce am stat cu sotia, si am plecat din nou spre Timisoara, mama mea avea nevoie de mine. Ploiesti, Campulung, Curtea de Arges, Ramnicu Vilcea, Targu Jiu, din nou defileul Jiului, Petrosani, Hateg, Caransebes, Timisoara.
Acum sa iti spun peripetiile.
Prima a fost linga Turda. Vazusem cheile Turzii, si campasem undeva in apropiere. Gafa a fost ca nu ancorasem cortul cu fringiile ce le are. Seara fusese senin, nimic nu prevestea ce va urma noaptea. La 2 noaptea a pornit o vijelie. O ora am stat ba pe genunchi, ba pe o parte cu mina in sus, sa sustin structura de rezistenta a cortului, care s-ar fi rupt din cauza vintului. Norocul meu e ca in ghenunchi sunt cit cortul inaltime, asa ca l-am sustinut usor cu capul si miinile, dar tot am obosit in cele din urma, si a fost bine ca si vijelia a "obosit", altfel nu stiu cum era. A fost bine ca nu a plouat. Cred ca iti dai seama ce scenarii imi faceam in minte cum ca ce s-ar putea intampla la o vijelie care sa rupa copaci. Ce e un cort in fata uneia din acelea? Atunci am inteles prima oara ca ce fac e o chestie de curaj totusi.
A doua, la Beclean. Primisem dimineata doua mesaje prin Roalert cu privire la vijelii si ploi serioase (ce iubesc eu serviciul asta!, e foarte util cand sunt plecat cu bicicleta). Dar totul parea OK, vremea era super. Mai primisem inainte mesaje care exagerau ce fusese. Dar mi-a fost frica sa plec din Beclean. Am ajuns la prinz, am mincat intr-un parc, si eram nehotarit daca sa plec sau sa ramin sa vad ce va fi. Nu a trebuit sa stau mai mult de jumatate de ora. Dintr-o data s-a schimbat vremea, si a pornit o vijelie ce m-a facut sa ramin doua zile acolo. Noroc ca a fost gara aproape, ca m-am retras in gara. Acolo am si dormit prima noapte, nu am putut sa plec din cauza vremii, ar fi fost prea periculos sa intind cortul pe undeva. A doua zi nu am putut sa plec din cauza ploii. Intre doua ploi am reusit sa instalez cortul linga oras.
A treia, cu vreo 15 km inainte de Sovata, am vazut urme de labe de ursi pe sosea, cu trecusera soseaua, se imprimase noroiul de pe labe (plouase inainte). Am realizat ca am intrat in tinutul ursilor, dar nu m-am gindit prea mult la asta. Trebuia sa ajung la Sovata, si eram la limita cu timpul din cauza ploilor (aveam pelerina, dar nu poti inainta pe ploaie ca pe uscat). Abia dupa ce am instalat cortul intr-un loc superb, mai sus de Sovata, catre munte, m-am gindit serios la problema ursilor. Am cautat pe net sa vad ce se spune, si era un clip pe youtoube in care arata cum fugau oamenii ca vazusera un urs in plina statiune in plina zi. Eu eram noaptea la 1 km de statiune, singur, doar cu o prelata deasupra, inconjurat de paduri ! Am dormit, dar mereu ma trezeam cu frica ca voi auzi zgomotele produse de ursul ce s-ar fi apropiat, si atunci, ce faceam? Din fericire, ursul nu a venit, probabil era satul . De atunci mereu m-am interesat serios de jivinele din zona unde doream sa campez. Inainte de Rupea, oprit la intrarea unui sat de o torentiala, am stat pe loc vreo 30 de minute pana sa pot pleca sa ma adapostesc in sat, pelerina nu ar fi facut fata. Cind am ajuns in sat, stind de vorba cu oamenii la un magazin de acolo, pana s-a oprit ploaia, am inteles ca a fost un om atacat si ranit serios de un urs tocmai in zona unde eu ma oprisem . Iar la Brasov, pe la 2 noaptea, nu dormeam, eram campat pe un teren viran din oras, de partea cealalta a muntelui, deci era orasul intre mine si munte, si am auzit dinspre munte ragete de fiara, de parca ar fi fost haituita, dar urit de tot, filmele de groaza sunt apa de ploaie, si ma gindeam cum ar fi fost sa fie linga mine asta Cred ca as fi paralizat de frica.
Apoi, catre Timisoara cand am mers din nou, am tras teapa cu campingul de la Govora, oamenii din zona mi-au zis ca e deschis, era, dar se inchisese sezonul, fiindca noptile erau deja destul de reci, si toata fericirea mea de a dormi intr-un patut intr-o cabanuta s-a dus. Mai mult, pana sa ma gindesc ce sa fac, a inceput sa ploua serios, asa ca nu mai puteam desface cortul. Am ramas atunci la o pensiune. Daca stiam ca campingul e inchis, as fi putut ramane in zona in cort. A doua zi, aer rece ca de noiembrie, si vint din fata. Si risc sa inceapa oricind ploaia. Am ajuns pana la Horezu doar. Am ramas acolo la camping la casuta. La Tirgu Jiu, linga oras, era deja foarte frig cand instalam cortul. Pina sa ma apuc, am stat serios mai bine de un sfert de ora sa ma gindesc ce sa fac, daca nu fac o nebunie sa imi instalez cortul pe frigul ala, prognoza zicea ca vor fi 4 grade noaptea. Limita o stiam a fi la 9 grade pentru mine, mai putin ma facea sa fac frigul. Imi luasem eu de la Decathlon chiar in acea seara o bluza groasa, calduroasa, dar, cu frigul nu te joci. Daca dai in hipotermie, ai pus-o. Ei bine, bluza aia a facut totul, nu a fost prea confortabil, dar am trecut noaptea cu bine. De atunci am mai avut probleme cu ploile torentiale de scurta durata (eram mereu cu ochii pe cer, sa vad norii, sa stiu la ce sa ma asteptm vremea fiind foarte instabila) si frigul noaptea, dar nu am vrut sa ma dau batut. Am zis ca cu orice pret trebuie sa ajung la Timisoara pe bicicleta. Nebunie? Posibil. In noptile ce au urmat, m-am adaptat. Prelatele de la bicicleta si carucior le-am pus jos, la prelata cortului, unde intra aerul pentru aerisire, ca sa astup acele locuri libere. A fost mult mai bine asa. Nu mai simteam cum trage curentul de aer rece. Iar cand a fost foarte frig, am folosit folia de supravietuire, pusa peste sacul de dormit. Si cu ea chiar am dormit confortabil. A fost destept cel ce a inventat-o.
Nu iti mai zic de satisafactia ce am avut-o cand intram in Timisoara...
De ce am pornit cu cortul? Pentru ca in iesirile anterioare am realizat costul imens al pensiunilor. Cu banii dati la o pensiune, maninc bine 3 sau 4 zile. Cortul, bunicel, a fost cit patru nopti la pensiune. L-am luat mare, de trei persoane, sa am loc in el, in caz ca ploua doua trei zile si nu pot iesi. Singurele incoveniente sunt ca seara obosit trebuie sa desfaci tot bagajul, inclusiv cortul, ceea ce presupune ceva munca si timp, minim 30 de min, iar dimineata, cand ai avea chef de pedalat, tu trebuie mai intii sa stringi lucrurile, si nu e usor, mai ales daca afara se face foarte cald, si la 11-12 abia mai poti pedala. Am rezistat doar cateva zile sa ma scol cum se lumina, si sa plec cit mai repede, ca sa nu ma prinda caldura. Plus ca uneori e greu de gasit un loc de cort (sunt anumite chestii de care trebuie sa tii seama ca sa nu fii in pericol, si arareori se intrunesc toate conditiile necesare), desi inainte ziceam, fara experienta, ca gasesti usor.
De ce doar pe bicicleta? Pentru ca, stind mai mult fie la Timisoara, fie Bucuresti, mereu o luam cu mine. Am nevoie de ea unde sunt. A fost bine pana preturile la transportul bicicletelor la CFR au explodat. Acum se da 1 leu/1 kg/100 km (daca nu s-au scumpit si ele), bicicleta considerindu-se a avea 15 kg. Nu conteaza ca sunt biciclete si de 9 kg, tot atita dai. Astfel, de la Bucuresti la Timisoara, fiind peste 500 de km, dai 90 de lei. Aproape cit biletul de tren, care era 105 pana nu demult. E stupid. Pai cu 200 de lei mai bine merg doar cu bicicleta si cu cortul. Daca ma grabesc, ma incadrez in banii astia (40 de lei pe zi mincarea, si 7 zile lejer facut drumul). Si vad si ceva frumos, si nu risc sa ramin ore in cimp (las ca pedalez ore in cimp ), cum se intampla uneori cu trenul. Singura varianta ar fi sa demontez bicicleta si sa o impachetez (lucru pe care l-am facut in Suceava, pe 700 de km imi luam bani frumosi pe biletul ei), se poate face usor, dar nu e recomandat, ca se distruge de la transport. Si atunci, mai bine pe ea!

Nu e chiar asa. Exista in cadrul ciclismului disciplina cicloturism, sau "touring", in care se pune accentul pe cursele lungi. Exista azi biciclete facute sa reziste, si care merg usor, chiar si incarcate cu greutati, ca sa nu te omoare la drum lung. Tehnica a evoluat si in cazul lor foarte mult.
Cit despre soferi, sa stii ca esti mai sigur pe sosele in afara decat in orase. Am facut mii de km cu bicicleta, si toate accidentele, au fost cateva (vreo 10-12), au fost exclusiv in orase. Singura problema e ca te mai lasa cate ceva la bicicleta, cel mai adesea faci pana, dar cu pregatirea necesara, faci fata.

"A-ți călătorit vreodată prin România cu bicicleta, fără să înoptați la hotel/ pensiune?"
Asta inseamna ori sa te intorci seara acasa, ori sa dormi sub cerul liber. La care varianta te referi tu?

Super relatare, parca as fi vizionat un film de aventuri sau clipul lui bob sinclair WORLD hold on! Ce experiențe wow