Am primit un mesaj in care mi-a zis o fata sa citesc asta:

Sanatoriul real
cum multi ani, eu, impreuna cu cativa prieteni:, Anca, Nicoleta, Maria, Radu si Alex, am inceput sa cautam diferite informatii despre locuri cu activtati paranormale din Brasov, Bucuresti si Vaslui.Noi pana atunci nu credeam in asa ceva si, ca orice adolescent curios am dorit sa "investigam"valoarea de adevar a povestilor, luand totul intr-o gluma.

Povesti erau destule, pe internet, auzite din batrani, de la alti colegi, de la parinti, nu ne plangeam ca nu avem cazuri, nici nu stiam de unde sa incepem.Eram curiosi si foarte suspiciosi in ceea ce priveste paranormalul.Am ales sa mergem la o adresa data de un baci din Brasov. Povestea pe care el a zis-o ne-a dat fiori pe spate si suna cam asa:"Acolo a fost un sanatoriu, se aud multe povesti infioratoare despre ce se intampla, multi spun ca acolo erau canibali care pandeau miezul noptii si intrau in supsol la anatomie patologica si morga si lua organe si catavre, sau de multe ori se zice ca chiar semnase un pact cu conducerea sanatoiului, bani contra carne umana.Sanatoriul a luat foc, nimeni nu stie cauza exacta, acum este inchis si se zvoneste lucruri teribile despre acel loc blestemat, cine trece pe acolo aude tipete, si simt ca sunt priviti, urmariti, intimidati de forte satanice."Pentru noi, a fost suficient cat ne-a zis, am fixat o noapte mai accesibila pentru toti.
Eram incantati, de mica noastra "excursie" pe taramurile paranormalului, cu toate ca eram siguri ca sunt aberatii inventate de oamenii care nu au ce face.
Zilele parca treceau din ce in ce mai greu, cu totii asteptam marele moment al plecarii, la ore nu mai eram atenti, avem un zambet tamp pe fete, ne dadeam mari prin scoala, ca noi suntem curajosii care va da verdictul daca exista sau nu fantome si alte dracii din astea, ne credeam foarte importanti. A fost o asteptare lunga pe care am suportat-o cu greu.Imi amintesc ca, desi era urat afara ne intalneam undeva pentru ca parintii nu ne lasa fete cu baieti in casa, ne intalneam pe la colturi de strada ca sa vorbim despre "minunata" noastra calatorie.
In sfarsit zilele s-au scurs, inainte sa plecam ne-am pregatit cu lanterne, baterii, franghii, baietii au luat, probabil ca a simtit frica, au luat arme albe, cutite si bate, ne-am incarcat telefoanele si cam atat, nimic mai mult sau mai putin. A trebuit sa ne mintim parintii ca dormin pe la nu stiu ce prieten, ca este ziua de nastere a nu stiu cui, ca a ramas nu stiu cine singur acasa, fiecare ce i-a venit in cap pe moment ca sa poate scapa in seara aceea.Eram emotionati si parca simteam un sentiment ciudat, care mi se infunda in cap si ma tulbura, nu i-am dat importanta, am zis ca mergem cu totii si nu se va intampla nimic deosebit.

II Plecarea

Ne-am intanit pe strada unde statea Maria, baietii au facut rost de o masina, deoarece ceasul era trecut de 11 noaptea si dura sa mergem pe jos, pe scurtaturi prin paduri, iar taxiurile nu doreau sa ne duca acolo.Si ei stiau de renumele acelui sanatoriu.
Am plecat la 11:37 cu o Dacie rosie, parca, nu mai tin minte exact ce culoare avea, dar stiu ca mergea ca naiba, uruia, era veche si stricata, dar ne-a fost de ajutor.
Pe drum, incepusem sa ne speriem unii pe altii, glume copilaresti, Alex conducea, deoarece el era singurul care avea peste 18 ani si avea permis.
Inainte sa plecam, am cautat la biblioteca nationala informatii despre sanatoriu, zicea ca acolo se duceau bolnavii de TBC si cei cu cancer in ultima faza.In acea carte era si un fel de harta a zonei si a cladirii inauntru, era mare, avea multe holuri, camerute mai mici, mai mari, saloane, subsol si etaj, plus mansarda unde se tineau saltelele, medicamentele, paturi, din astea.
Am rugat-o pe Maria, care statea in fata sa porneasca radio, insa nu mergea, se auzea ceva pe fundal, ca un huruit, nu am putut distinge absolut nimic, dupa care l-a oprit.
Ma uitam pe geamul mizerabil al masinii, vedem cum peisajul se schimba, casele se raresc si luminile la fel.Rabla cu care mergeam avea un singu far, care mai palpaia din cand in cand si nu ne permitea sa vedem pe o distanta mai mare.
Tin sa mentionez, ca acel sanatoriu era undeva intre munti, aveam de mers ceva si nu era un drum drept, ci plin de serpentine, periculoase, dar pentru noi atunci, amuzante.Se facuse 11:52, nu trecuse mult, insa aveam senzatia ca nu mai ajungem, de ce, nu stiu.In masina, incercam sa ma gandesc la lucruri frumos, insa ceva imi spunea ca nu o sa fie bine, ma uitam la colegii mei, care glumeau si faceau caterinca de canibali zicand bancuri si amuzandu-se copios. Timpul trecea din ce in ce mai greu, poate si din cauza faptului ca masina mergea incet.Stand si gandindu-ma la prostiile mele de pe atunci, am auzit un tipat care mi-a taiat rasuflarea, m-a facut sa tresar imediat ingrozita, era Anca care vazuse un biet gandac de bucatarie deasupra noastra, am inceput sa radem si sa fugarim gandacul prim masina jegoasa si mica in care stateam ca sardinele.Pana la urma l-a prins Radu si ca sa-i faca in ciuda Ancai il dadea pe la nas, aceasta tipa cat o tineu plamanii si dupa aia ii dadea capace in cap si il jignea in toate felurile posibile.Ne-am distrat pe seama ei, pe seama gandacului si pe seama bancurilor cu canibali, care erau din ce in ce mai seci.
Era 12:33 si eram aproape de destinatie, ceata ne-a facut probleme pe drum, mai ales ca aveam farul ciuntit.Se lasase frig si incepuse sa picure usor cu stropi reci si marunti.Singurul care mai intretinea atmosfera era Radu, el era un baiat vesel, ii placea mult sa calatoreasca, sa cunoasca si sa se distreze si mai ales sa intretina o atmosfera placuta. L-am luat cu noi pentru ca era instructor de karate, avea centura neagra, ne-am gandit ca daca e ceva mai da si el un pumn, un picior ceva sa ne apere. Iar pe Alex pentru ca era singurul care avea carnet de conducere si avea peste 18 ani.
Deodata Nicoleta scoate un MP3 si un cablu pentru masina si il da Mariei sa il conecteze la boxele rablei, care spre uimirea mea si nu numai functiona.Am ascultat muzica, a pus si pe radio dar nu era un semnal tocmai bun, ne-am multumit cu muzica de calitate pe care o asculta Nico.

III Bine ai venit

In sfarsit pe la 1:21 eram in fata sanatoriului, ne-am dat jos din masina si ne uitam lung ca cladirea obscura si sinistra pe care care o aveam in fata ochilor.Nu parea sa fi luat foc, arata normal.Eram incantati si, totodata infricosati de peisajul sinistru pe care il aveam si de gandul ca trebuia sa intram inauntru. Dar ne-am revenit repede si am inceput sa radem si sa ne incurajam unii pe altii.Gardul era inchis, nu era foarte inailt, aveam un metru si ceva, l-am sarit, dupa care am ajuns in fata usilor inegrite si pe care erau desenate fel si fel de aberatii, scrisuri, manzgalituri, nume si multe altele.Usa era inchis, spre ghinionul nostru, ne luasem gandul de la o intrare normala, deoarece usile erau extrem de rezistente.Trebuia sa ne gandim la o solutie, rapida si eficienta si cum la asa ceva eram asi, am cautat un bolovan si am spart geamul, in momentul ala am simtit un miros greoi, greu de suportat.Ne avand in cotro am intrat.Alex primul, urmat de Maria, Anca, eu si Radu.
Cand am intrat si am inceput s ne fixam lanternele, am observat ca eram intr-un hol oval, pe pereti erau tablouri cu directorii sanatoriului din 1875 pana in 1981, se mai vedeu urme mai deschise, probabil acolo fusesera tot tablouri.Am admirat holul pret de cateva minute, dupa care am stat de vorba intre noi.Nu stiam ce sa facem, sa ne despartim sau sa mergem impreuna.Am decis sa ne despartim sa ca acoperim o arie mai mare, Am facut 2 perechi, eu, Anca si Radu si Maria, Nicoleta si Alex.
Eu aveam horta cladirii pe care o trasesem la xerox in 3 exemplare, le-am dat lor una si noi am pastrat 2.Pe harta cladirea era impartita in jumatatea estica si ce-a vestica.Noi am ales partea dinspre Est si ceilalti pe ce-a din Vest.Nu ne venea sa ne despartim, am facut o regula dupa fiecare 15 minute ne sunam intre noi pentru a schimba impresii. dupa inca vreo 5 minute de uitat unii la altii am plecat.
Ceasul batea ora 2:00.In primele minute dupa ce ne-am despartit nu s-a intamplat nimic deosebit.Am intrat intr-un fel de laborator unde erau insirate solutii de toate culorile pe mese mari acoperite cu faianta. Apoi am vrut sa ma uit intr-un sertar si am vazut un sobolan mort, printre pastile si siropuri.Nu m-am speriat pentru ca este ceva normal, intr-o incapere in care de 70-80 de ani nu sa mai umblat.Praful atingea straturi colosale, era inecacios.Acolo in laborator era un fel de vestiar, care nu era trecut pe harta, nu stiam ce poate fi inauntru.Pe Radu cazuse marea "onoare" de a deschide vestiarul. A pus mana pe clanta si a simtit ceva cleios, strambandu-se a deschis usa si si Anca a fost prima care s-a uitat si a inceput sa tipe si sa-ti pana mainile in cap, m-am uitat si eu si Radu si am ramas socati.Erau cadavre, mutilate, taiate bucati, unele erau intreci, pareau proastepe, nu erau descompuse prea tare.Asta nu putea sa fie bine.Am incercat sa-i sunt pe colegii nostri, insa nu functiona, cu toate ca semnal aveam, doar eram la inaltime.Am trantit usa si am plecat mai departe incercand sa dam de ceilalti.Deodata pe sus se auzea un taraganat, ca si cum cineva taraste ceva greu, ne-am gandit ca poate sunt ei, asa ca am urct la etaj, insa nu era nimeni.Am mers pe coridor si am vazut o usa pe care scria"TBC", era salonul pentru tuberculosi, am deschis cu frica usa si am vazut multe paturi in care erau asezati niste saci negri.Ne-am dat seama ce este fara sa ne mai uitam, am inchis incet usa si am decis sa iesim afara.

IV Fumul

Cand am coborat scarile, s-a auzit un tipat, parea sa fie Nicoleta, insa venea din toate partile, nu stiam de unde vine si mai ales daca este sigur ea.Am incercat pentru a 50 oara sa sun insa nimic.Nu suna nici ocupat, nici nu raspundea robotul.Se auzea ca un rasuflat adand si ca niste zgarieturi pe tabla, infernal...In partea dreapta se facea un hol, nu stiam ce sa facem, sa mergem sa-i cautam pe ceilalti sau sa iesim, Anca vroia sa iesim, Radu vroia sa-i cautam pe ceilalti.Pana la urma am am hotarat sa-i cautam 10 minute dupa care daca nu ii gasim sa plecam din locul ala idiot.Am facut dreapta pe hol, erau multe camere, peretii erau plini de mucegai si pete care pareau a fi de sange.Incepusem sa cred cu adevarat in acele poveste pe care ni le spusese baciul si parca mi se repetau la infinit in cap.
Holul parca nu se mai sfarsea, era din ce in ce mai ingust, mai sumbru si mai intunecat.Intr-un sfarsit am ajuns la capat, si acolo erao scara, care facea legatura cu partea vestica a cladirii.Am coborat, am coborat, scarile erau pline de sange, se cunosteau urme de degete pe jos, totul era proaspat.Deodata scarile se opri in fata unei usi, inainte sa intram m-am uitat pe harta, acea usa dadea in cantina, sala de mese, spalatorie si baie.Am intrat, inauntru parca era ceata, era frig.Aragazul era pornit si pe el era o cratita mea in care fierbea ceva. L-am pus pe Radu sa se uite, insa a zis ca mai bine ne uitam toti o data.Am acceptat.Cand am ridicat capacul am tipat cu totii, deoarece nu vazusem asa ceva nici in cele mai sadice filme horror, in acea cratita slinoasa fierbeau ochii, degete si urechi de om.Totul era real, era acolo, eram stupefiati, am fugit fara sa facem prea mult zgomot spre sala de mese.Acolo era cineva, care statea la masa, ne-am intors inapoi, se auzeu vorbe pe scari, nu stiam ce sa facem, ne-am ascuns intr-un dulap mai mare unde erau fete de masa si farfurii. Cei care au intrat vorbeau intr-o limba necunoscuta de noi, nu era engleza, nici franceza.germana nici atat, nu stiam si nici acum nu stiu ce limba vorbeau. Dupa ce am auzit pasii indepartandu-se am iesit din dulap, ne-am mai uitat o data in sala de mese, nu mai era nimeni.Am intrat, in perete era o spartura imensa prin care se vedeu tualetele mizerabile, venea un miros greu de suportat.Am intrat sa vedem unde iesim.Am ramas cu totii blocati cand intr-o tualeta am vazut capul uni om, indesat si mutilat.Am incercat sa nu tipam ca sa nu atragem atenia, insa eram terminati psihic, eram ca niste sobolani in cusca.Cum am ieist de acolo am mers spre spalatorie.Holul care ducea acolo era decorat numai cu scheleti insa era luminat, ceea ce insemna ca cineva tocmai trecuse pe acolo.Cand am ajuns la spalatorie nu am apucat sa ne dezmeticim bine sa a inceput sa iasa un fum dens, caruia nu-i putei rezista, ne ametise, si tot continuua, nu ne mai puteam tine pe picioare, eram prinsi.

V Oglinzile

Cand m-am trezit din cumplitu somn fortat, eram ingura, spre oroarea mea, intr-o camera cu oglinzi. M-am ridicat si am inceput sa ma uit, nu intelegeam, nu se distingea vreo iesire de acolo, bine ca aveam la mine o bricheta ce avea o luminita la celalalt capat si cat de cat am putut sa vad cate ceva. Oglinzile aveau forme diferite, una era mai prafuita si m-am dus sa-o sterg.Insa cand am sters-o am vazut o creautura orobila, cu ochii rosii si fata vanata, ma privit cateva secunde dupa care a disparut, am vazut pe spate cand am vazut, imi venea sa plang, sa blestem, sa mor.Nu mai puteam face mult fata, trebuie sa ies cu orice pret.Am inceput sa ma uit la fiecare oglinda ce inconjura camera.Nu se vedea nici macar o iesire, temperatura scazuse mult, simteam ca inghet. Ceva nu era in ordine, daca mai stateam mult, muream intram in soc hipotermic, era un firg de neimaginat, mai imi incalzeam degetele cateva secunde la flacarea brichetei, dupa care cautam disperata iar.Era o tortura, nu mai puteam nu stiam ce sa mai fac.Gata,renuntasem, nu mai aveam nici o idee, ma gandeam doar la parintii mei, cat de suparati si indurerati voi fi dupa moartea mea, cand mi-a venit in cap cu o ultima zvagnire sa sparg oglinzile, mi-am scos pantofi si am inceput sa le sparg.Prima data nu le-am spart pe cele bune, era zid, pana la urma m-am enervat si limsita de speranta am aruncat intr-una din partea opusa a caperei, mai de sus. Oglinda s-a facut tandari, si am vazut o lumina, era o iesire, m-am catarat pe rama celei de jos si am reusit sa ies din infernul ala.
Eram in alta parte, nu era trecut pe harta asa ceva.Ma tot gandeam la prietenii mei, oare scapase si ei.sau.Nu imi puteam scoate din cap acea creatura, groaznic.Pe acel hol era numai oglinzi, aveam senzatia ca ma urmareste cineva, ca defiecare data cand trec imaginea mi se opreste in oglinda si ca rade cu un ranjet satanic.Inchideam ochi si incepusem sa alerg ca sa scap mai repede de acel sentiment cumplit.Cand s-a sfarsit holul erau 3 usi, fiecare usa avea o pentagrama si 3 capete de diavolei.Nu stiam incotr-o sa o iau, eram confuza.Am luat-o pe usa din mijloc, am mers ce am mers si am ajuns intr-o infundatura, plina cu poze demonice, cu draci care se holbau si radeau la un cazan cu oameni...cumplit.Si acum am acele imagini, nu mi le pot scoate din cap cu nici un pret. M-am intors inapoi insa usa era inchis, ma vedem exact ca un soarece prin in cusca, nu aveam scapare, m-am asezat jos si renuntasem, nu mai avem putere, nici curaj.Am o ora si ceva in felul asta, pana cand am auzit vorbe, m-am ridicat si am incercat sa ascult mai bine si mi-am dat seama ca este Anca si Radu, atunci am inceput sa tip, sa dau cu picioarele in ursa, cu pumnii, aveam impresia ca numa aude, ca o sa plece si ma vo lasa acolo.Insa nu a fost asa, s-au apropriat de usa si le-am zis ca sunt eu si ca usa e blocata, insa cand au apasat pe clanta s-a deschis, am iesit si i-am luat in brate, eram salvata.

VI Socul

Le-am povestit ce am patit si eu mi-au zis ca au fost despartiti ca s-au trezit in alte coltiuri dar s-au intalnit.Eram fericita ca ma gasisera si pe mine. Le-am zis ca drumul ala este o infundatura si am luat-o pe usa din stanga.Aici peisajul se schimbase, pe pereti erau desenati ingeri, luptandu-se cu diavoli, era ceva mistic, nu prea intelegem. Am ajuns intr-un hol, patrat si mic, in fata erau 2 usi, nu trebuia sa mai gresim, deoarece ar fi putut fi fatal pentru tot, nu mai avea cine sa ne ajute, restul colegilor parca intrase in pamant.Trebuia sa ne gandim la o solutie si repede, repede pentru ca nu imi aveam timp, simteam ca mor.Am decis sa ramana Radu la usa, daca e ceva sa ne deschida usa inapoi, si eu cu Anca sa vedem ce este acolo. Zis si facut, am intrat, Radu statea la usa cu o figura treuranda si palida, am incercat sa lasam usa deschis dar aceasta se tranti instantaneu dupa ce noi am facut cativa pasi mai incolo.Trebuia sa ne luam inima in dinti, am mers pe un hol lung si ingust.De o parte si de alta a holuli nu era nimic, nici desene, nici tablouri, nici pete de sange sau ceva.Cand am trecut pe sub un fel de grinda am simtit amandoua ceva ca ne-a picurat pe umeri, in sinea noastra stiam ce este, nu voiam sa ma uit dar am facut-o.Cand m-am uitat am ramas socata, de tavan era spanzurata Maria, am tipat si Anca la fel.Nu imi venea sa cred, era moarta, era mutilata, desfigurata cu o bestialitate de nedescris. M-am sprijinit de perete, pentru ca nu mai ma puteam tine pe picoare, poate era prea mult pentru mine, Anca, era galbena la fata, era distrusa si ea. Dupaia m-am gandit ca daca nu incerc sa fac ceva voi muri, cu toti vom muri.Asa ca am luat-o de mana pe Anca, care plangea si i-am zis ca totul va fi bine, noi suntem o echipa mai unita.Am incercat sa o fac sa se simta mai bine, cu toate ca era cu neputiinta in acel loc.Zambeam,o incurajam desi si eu eram terminata, dar eram totodata constienta de situatia de rahat in care ne aflam.Asa ca am reusit sa o fac sa isi doreasca sa castige.Reusisem sa-i mai alin socul.Eram intr-o postura idioata, era ceva cat se poate de serios, groaza se citea in ochii nostri, dar totodata dorinta de a scapa, de a merge acasa la familiile noastre, sa mai vedem lumina soarelul, sa avem iar o viata normala, cu toate ca "viata normala" e mult spus dupa ce am patit.

VII Multe scari

Am plecat mai departe si am gasit o usa, am deschis-o sa ma uit ce este dupa, am vazut ca erau scari, m-am intors catre Anca si i-am zis ca trebuie sa ne intoarcem sa-l luam pe Radu.Ne-am intors inapoi, insa cadavrul Mariei nu mai era acolo, cineva vedea tot ce facem noi, ne urmarea cumva, vroia sa se joace cu mintiile noastre, sa ne duca in eroare.Cand am ajuns la usa, aceasta s-a deschis singura, spre mirarea mea.Radu era acolo, i-am povesit ce am vazut si am plecat cu totii inapoi.Pe drum, in acelasi loc unde fusese cadavrul Mariei era o papusa pe fruntea caruia scria cu ceva rosu numele meu.Prima data am zis ca nu vad bine. Mi-am dat seama apoi si am incercat sa trec cat mai linistita pe langa acest moment care ma tulburat extrem de rau, oare eu urmam? Numai intrebarea asta o aveam in cap.Incercam sa ma concentrez la prietenii mei si sa nu mai ma gandesc la aia.Cata tarie de caracter iti trebuie... Ajunsesem in foata usii unde fusesem eu cu Anca mai devreme.Am deschis-o, peisajul era neschimbat, scarile erau intunecate, insa Radu avea lanterna asa ca ne-am descurcat.Am mers pe scari da parca nu se mai terminau, am mers, am mers, vreo 25 de minute numai pe scari. Ceasul meu era oprit la 2:22 nu puteam stii exact cat am mers sau cat e ora.Pe penultima treapta am vazut un bilet, m-am aplecat si l-am luat.Am desfacut plicul in care era si incepusem sa ma holbez, scria in latina, eu nu stiam latina atunci, nici Anca nu stia, insa Radu mai invatate pe la scoala cate-va cuvinte. I-am dat-o lui sa o traduca. A luat-o in mana si a inceput sa o citeasca. Dupa ce a terminat a zis:"scrie asa,"ochii sunt peste tot, de vrei sa te ascunzi, nu are rost, roaga-te sa scapi, desi stiu ca nu poti, in padure de te duci vei fi mancat de morti"" Nu stiu cat de bine a tradus-o dar suna inspaimantator, am coborat si ultima treapta si am deschis usa.Nu mi-a venit sa cred, eram afara, dar pe partea cealalta.Era multa iarba, mare, deasa. Le-am zis prietenilor mei ca este important sa nu ne ratacim.

VIII Padurea

In curtea blestematului de sanatoriu, era o baraca.Ne-am dus sa vedem ce e acolo.Cand am vrut sa deschis usa, nici nu am pus bine mana pe ea ca a cazut.Am fixat lumina lanternelor sa putem vedea ce este acolo.Ne-a cazut cerul in cap cand am vazut.Trupurile a mai multor oameni, printre care si Alex, Nicoleta si Maria. O imagine mai oribila nu am vazut si nici nu am sa mai vad vreodata.Sobolanii mancau efectiv din cadavre, erau imprastiate maini, picioare peste tot.Pe o masa erau capete asezate, de copii mici, organele erau atarnate pe sus si mirosea ca naiba, nu puteai sa respiri. Speram sa scapam repede din acel loc demonic.Am luat-o la fuga spre padure, nu stiam incotro e drumul bun, nu mai conta eram afara.Am fugit, cat am putut, ajunsesem pe la mijloc si ne oprisem sa ne odihnim putin, cand am vazut mai departe oameni, ca se aproprie de noi, pe moment am fost bucuresi, eram salvati, insa cand s-au apropriat mai mult ne-am dat seama ca sunt morti, zeci, ssute de morti veneau spre noi, cu hainele putrezite, cu fetele vinete si ochii dusi in fundul capului, cu bale pe fata si plini de sange se zbateau sa vina ai repede, se inghesuiau, le era foamne, iar noi eram cina.Am urlat, eram socata nu stiam, i-am luat de brat pe Radu si Anca care ramasese masca ca soul horror oferit si i-am tras dupa mine.Am fugit iar, printre pomi, am cazut, ne-am ridicat si am fugit iar! Se apropriam, nu oboseau, nu erau oameni...nu mai aveam scapare ne inconjurau.Atunci Radu s-a dus si a inceput sa se bata dar erau prea multi, prea puternici, il prinsesera, il apucasera de cap si...si nu mai stiu ca am auzit un strigat care zicea"fugitiii"atunci am fugit am aluat-o pe Anca de mana si am fugit.Padurea venea la vale, asta ne-a ajutat mult.Nu se mai vedeau in zare.Scapasem cu viata, reusisem datorita lui Radu, daca nu era el as fi fost moarta acum, s-a sacrificat in disperarea lui pentru noi.

IX Reantoarcea

Reusisem, eu si Anca eram salvat datorita unui erou, unui inger pazitor care si-a dat viata pentru noi.Deja incepuse sa se lumineze afara, eram pe autostrada si tocmai trecea un tir, i-am facut semn si a oprit.Cand am urcat sus sofrul s-a speriat de flul in care aratam, eram murdare de noroi, sange, hainele rupte, ranite, pentru ca in nebunia care a fost nu a mai simtit nimeni nimic, eram taiata la gat, nu stiu de unde iar Anca la maini si picioare.Soferul ne-a intrebat uimit ce am patit, si nu am fost in stare sa-i spunem.Eram in stare de soc, cu toti prietenii morti si mai ales acel gest impresionant a lui Radu, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Cand am ajuns ne-am dus ne-am schimbat si am aprins lumanari in meoria celor care au fost:Radu, Maria, Nicoleta si Alex.Insa trebuia sa tinem secret pentru ca politia nu ar fi rezut o astfel de poveste. I-au dat disparuti, ne-a interogat tipm de cateva ore bune si ne-a dat drumul.
Cautarile au continuat luni bune de atunci, colegii din scoala ne tot intreba cum a fost, si ce au patit restul iar noi am fost nevoite sa ziceam ca nu am mai fost in noaptea aia acolo.Am mintit, pentru ca nimeni nu crede o asemenea poveste.Si parintii ma intrebau ce am la gat, le-am zis ca am vazut pe strada intr-o teava si m-am taiat...nu am avut incotro.
De acum incolo o sa ma bucur mai mult de viata pe care o am, sunt norocoasa ca am scapat din ghearele diavolului pe ultima suta de metrii.
Mai aud de tineri care au experimentat fortele intunericului si ma cutremur, trebuie sa luati aminte, orice povestire are macar un sambure de adevar, mintea oamenilor nu poate debita ceva fara sa fi auzit de undeva, fara sa aiba macar o sursa de inspiratie reala.
Sunt fericita, Anca este bine, suntem de atunci cele mai bune prietene, ne putem baza una pe alta si ne putem povesti orice una alteia.Intamplarea asta ne-a apropiat intr-un fel.



Chiar crede ca o voi citi?!
PS: Lipsa de ocupatie, timp liber

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook