Am văzut o scenă gravă de agresiune în colectiv, dar nici agresiune nu mai era, era o sălbăticie. Aduc aminte despre o situație prin care am trecut, inclusiv eu, în liceu, adică prin bullying. Ceea ce nu înțeleg este că, la cât de proști sunt alții care privesc și se minunează, nici unul nu-i mai spicuit la minte să intervină, să-i oprească, stau toți și se uită, iar victima e neajutorată. În primul an de liceu am fost prins într-un cerc vicios și am ajuns să fiu eu victima bullyingului unor fraieri, evident că erau șatrele de bombardieri din liceu, au mai fost câteva conflicte cu proprii colegi de clasă dar au fost mărunte. Cum se simte când te râd pe la spate, când îți iau lucrurile de valoare și ți le aruncă (fiind mai mari, clasele a 11-a/a 12-a și mulți, la unu', doi, tot le fac față, dar unde-s mulți deja șansele sunt infime), când aduc injurii la adresa ta din orice, când te simți inutil într-un moment ca ăsta și izbutești singur să ieși din ra*at pentru că nimeni nu face nimic și nu-ți ia apărarea, lumea se uită, se miră, admiră, dar nu fac nimic (și râd și ei în prostie, filmează, ajungem toți virali) când cineva poate interveni și să potolească apele. Nu există, mă, oameni deloc cu sânge în instalație care să despartă conflictele stupide care pot ajunge la daune materiale sau fizice. Personal, astfel de oameni (atât pentru cei responsabili de bullying cât și pentru spectatorii care nu fac altceva decât să se hilizească pe necazul altuia) fac umbră pământului degeaba, dacă i-aș prinde pe stradă, acum, i-aș împușca fără să ezit sau dacă aș avea ocazia asta, să le fac viața un calvar, să le iau ce e mai drag și mai scump pentru ei, asta ca să învețe lumea că orice faptă nu rămâne nepedepsită, oricare ar fi consecințele, eu m-am sacrificat de multe ori pentru alții. Unele fapte lasă răni adânci care încă nu se cicatrizează, nici măcar după 5 ani de zile, numai când mă gândesc la așa ceva, involuntar, îmi vine să crap tot și pe toți, nu mă mai pot controla. Și așa este, e suficient să fiu într-un grup și să văd unu' mai șmecheraș de felul lui, cu miștouri și mofturi mari, că mi se aprind călcâiele. Pentru că momentele alea m-au adus pe mine, astăzi, în punctul în care nu mai pot nici măcar să fiu deschis cu lumea, să privesc lumea în ochi nu mai pot și mi-aș dori să pot, am devenit atunci introvertit, am început să râd fals mereu, iar interiorul să fie în prăpastie. Degeaba încerc eu să mă prefac că sunt fericit, că am îndeajunsuri, pentru că o rană netrată la timp (pentru că nimănui nu i-ar fi păsat atunci dacă aș fi făcut mărturisirile respective) lasă hemoragii toată viața. Din cauza asta mi-am pierdut interesul pentru tot, nici măcar rezultatele bune pe care le obțineam nu mă încântau cu absolut nimic. Nu vreau să fiu agresiv cu nimeni pentru că nu mi-ar sta în fire, nu așa mă cunoaște lumea, dar când îmi sare țandăra mă trec gândurile de atunci. Aș da orice să încep o nouă viață, s-o iau de la capăt, să mă mai nasc odată, decât să retrăiesc momentele din trecut. Probabil n-a fost suficient că nu mai am nimic (adică, ai mei au murit, bunici, neamuri, unchi, maică-mea s-a fofilat și a lăsat-o baltă acum 20 de ani și e un capitol închis, pe taică-meu nu l-am putut agreea pentru că știu că el a fost cauza pentru care maică-mea a plecat, niciodată n-am putut să-i zic "tată" chiar dacă mi-a purtat de grijă și a fost o sursă financiară, probabil m-ar renega dacă ar știi asta, maică-mea oricum mi-a confirmat că roata se întoarce, eu cred că e destul de evident). Nu vreau să ajung un personaj antagonic pentru oameni care aduc alți oameni în situația în care am fost eu adus. Nu vreau să trăiască nimeni așa, asta nu mai e viață, pentru că nu mai implică bucuria de-a trăi, implică răzbunare și posibilitatea de-a fi disperat să-i aduci pe alții în disperarea prin care ai trecut. Am urât întotdeauna omul prost (și la mansardă și la caracter/personalitate) am încercat să-l înlătur, să înlătur cancerul ăsta de la rădăcina.

Întrebarea e următoarea : tu ce ai face în locul meu? Să nu aud nimic legat de Dumnezeu, credință s-a.m.d pentru că nu mai sunt de actualitate, Dumnezeu ăsta e nimic în comparație cu durerea de atunci.

Si eu am trecut prin bullying. Eu m-as razbuna in locul tau. Le-as scrie mesaje ca sa realizeze ca au fost prosti si inca mai sunt pentru tot ce au facut. Eu am facut asta cu cativa dintre batausi si m-am simtit mult mai bine. Sau incearca sa iti gasesti sufletul pereche. Eu cand sunt indragostita ma gandesc des la persoana respectiva si uit de traumele din viata mea. Este ca un leac temporar (il ai pana cand te desparti de aceea persoana sau pana cand mori, daca ai norocul sa fii cu el/ea pana atunci.) Pentru mine, alt leac temporar este masturbarea. Da, vorbesc serios. Functioneaza la mine.
Alt tratament sunt dulciurile. Ai grija sa nu mananci prea multe, eu am facut greseala asta si acum am 70 de kilograme.

Salut! Am citit tot si imi pare sincer rau prin ce ai trecut. Sfatul meu este sa te desprinzi de acest episod din viata ta, sa il lasi balta sa te detasezi de el ca sa treci mai departe.Si eu am trecut prin acelasi lucru, sunt in clasa a 7-a, si nu duc lipsa de situatii de genu asta. Ceea ce spuneai tu mai sus despre cei ce urmaresc o scena de bullying ca si ei sunt intr-un fel,, oameni deloc cu sânge în instalație,, este intr-un fel adevarat dar intr-un fel este de inteles de ce nu ar vrea sa reactioneze.In primul rand, este destul de adevarat ca nu sunt deloc curajosi adica nu ma refer sa se ia cu baietii rai la bataie da nu sa stea asa ca pensionarii si sa nu faca nimic, si in al doilea rand daca intervine unu e degeaba trebuie sa intervina mai multi! Aici intervine factorul psihic adica daca 5 oameni iti dau bullying si vine unu si le spune sa te lase in pace ala va avea si mai mult de suferit decat tine pentru ca s-a luat de ei, nu ma contrazice ca stiu din propria experienta ce inseamna sa te bagi sa ajuti pe cineva...Eu in locul tau as sta un pic sa imi linistesc gandurile, poate sa meditez si nu stiu...sa imi construiesc in fiecare zi un nou stil de viata.Stiu ca e greu dar vei trece cu bine iti zic.Fii puternic cu tine insati si va merge bine.

Ce legatura are masturbarea cu subiectul asta prietene?

1. Sunt fată.
2. Eu am scris ca masturbarea ajuta la depresie si anxietate si ca este un leac temporar ce functioneaza la mine. Invata sa analizezi ce citesti.

Nu trebuie sa o iei de la capat, sa incepi o viata noua, ca viata lui X, Y, Z te scarbeste.INTELEGI? E penibil,rupe legaturile si vezi-ti de treburile tale.
Iei bataie? Plateste pe cineva sa te apere
Se bat rau? Nu esti politist mergi mai departe
Lumea nu se baga, sunt CLANURI si multe altele stai si tu linistit.
E treaba politiei, nu-i judeca ca nu ajuta, e periculos.
Du-te la sala, fa antrenamente de box, etc etc scapa de frustrari prin manifestarea furiei practic nu in scris pe TPU.
BAFTA

Cu atat mai mult esti idioata ca pe nimeni nu intereseaza obiceiurile tale nesanatoase.Mie mi-ar fi rusine sa zic in gura mare ca ma masturb#z. dar ce sa faci...numai proaste in ziua de azi.

Iti scriu urmatoarele chiar cu riscul de a fi blocat. Si o fac pentru ca imi place sa ajut oamenii -cu ce pot. Si niciodata nu ofer oamenilor ceea ce mie nu mi-ar placea: nici lucruri si nici sfaturi.

Cei mai multi oameni au trecut prin ceea ce ai trecut tu, chiar daca nu vorbesc despre aceste lucruri. Chiar si eu. Pentru ca asa este lumea straina de Dumnezeu. Cu toate sfortarile ei, lumea nu poate sa fie buna. N-are cum. Nu o sa vezi o fiara salbatica, un carnivor care sa se hraneasca cu verdeata. Mai bine moare, dar verdeata nu ai sa vezi in dintii unui carnivor.
Asa sunt majoritatea oamenilor. Placerea lor este sa faca rau -mai mult sau mai putin, intr-un fel sau altul; cum pot ei mai bine, si cu toata puterea lor. Chiar si aceia care spun ca nu au dat in cap la nimeni, chiar si cele mai gingase fete care se gasesc pe suprafata pamantului sunt si ele -si toti- niste carnivore.
Astfel de oameni nu se schimba nici cand ajung la maturitate. Raul din oameni nu dispare, ci se tranforma si se manifesta altfel odata cu varsta (vezi dar parintii tai, si... restul parintilor).
Astfel de oameni ajung in functii de conducere si nu fac nimic, pentru ca ei nu vad bullying-ul ca fiind ceva rau. Iar daca fac ceva, o fac numai ca sa-si mentina postul. Pentru ca nimeni nu ajunge intr-o functie de conducere pentru binele altora, ci intotdeauna pentru el insusi.

Ca sa ne aparam de rau, trebuie sa stam departe de el. Elevi cu capul pe umeri gasesti numai in scolile crestine. In scolile de stat se gaseste drojdia societatii, cu cateva exceptii. Oricum ar fi, nici o scoala din lume nu schimba caracterul omului, nici daca ar face zece facultati, masterate si doctorate. Diferenta este ca in scolile crestine nu sunt acceptate caractere lumesti, oameni care nu ar fi trebuit sa se nasca pe pamant.
Raul este ingaduit pentru ca reprezinta o alegere, o placere pentru cei care fac raul. Mai degraba imblanzesti o fiara salbatica sau altoiesti un pom salbatic; dar niciodata nu poti schimba caracterul unuia care face raul. Vietile acestora -ca si ale noastre dealtfel- sunt doar un test prin care ne facem vrednici sau nevrednici de ceea ce urmeaza. Suferinta de acum nu poate fi pusa alaturi de slava viitoare. Cei buni ii vor judeca pe cei rai. Copii isi vor judeca parintii. Pana atunci trebuie sa ne ferim de rau si sa stam departe de cei rai.

Se numește resetare. Caută pe Internet cursuri NLP gratuite și bagă ceva în căpățână și fă clismă la creier, că e plin de rahat lăsat acolo de alții. Apoi învață să fii tu însuți, nu creația deformată a altora.

Probabil ca ar trebui sa am o viata in plus ca sa analizez fiecare aspect al mesajului si sa dau miste raspunsuri pertinente.

Ideea este ca nu exista rapunsuri logice pentru situatii in care incarcatura sentimentala predomina (iar atunci cand exista sunt golite de sentiment sunt logice dar "seci").

Pentru a face lucrurile simple eu incerc sa iti ofer un raspuns simplu :
Exista un sens si o sansa in ceea ce ti s-a intamplat (exista in mod sigur, chiar daca tu nu vezi asta) este sansa de a progresa si de a fi mai bun.

Imagineaza-ti ca tu ai fi trecut prin situatiile alea si au fost doar o experienta de viata care nu te-au marcat in sens negativ ci doar te-au determinat sa fii mai bun. Ce zici? Nu e asa ca te-ar face ca te simti altfel? Doar imagineaza-ti! Acela e tipul de om care trebuie sa devii!

Iar daca iti pui problema de "cum sa faci asta" deja ai facut primul pas in directia buna.

Vorbim

Ps : lumea nu e facuta doar din oameni de nimic sau pentru oameni de nimic, ai putina incredere, exista si oameni carora le pasa insa pur si simplu nu stiu ca tu exista si ai nevoie de ajutor

Din pacate asta e viata, oamenii aia o sa si dea seama singuei ca au facut greseli. Si eu am luat bully in generala, dar chestia asta doar m-a ajutat, deoarece mi-a aratat ca eram nesuferit, si dupa ce m-am schimbat, am ajuns prieteni cu toti, poate chiar "deasupra" lor.

Lecti de viata sa moara ce am pe casa, tu le faci povestile?