Casa de langa iaz...
In satul natal al parintilor mei circula o groaza de povesti despre casa de langa iaz…. culmea…. toata lumea spune ca povestea este adevarata! Si toti spun aceeasi poveste….
A fost odata…..cam acum 60-70 ani…..tot ce stiu e ca era bunica mea mica….o femeie nebuna ce traia in casa de langa iaz ……nimeni nu indraznea sa treca prin fata acelei case deoarece se zicea k acea femeie reusea cumva sa ii doboare sip e cei mai fortzosi oameni apoi ii tortura pana mureau….da stiu creppy…si se spune ca acea fameie bantuie si acum acele locuri. Sigur eu nu prea credeam aceste lucrururi asa ca eu si o prietena Ioana am incercat sa aducem la lumina adevarul despre aceea casa :s (nu stiu ce ne apucase ) dup ace am auzit aceeasi poveste si de la bunica, vecinul etc. etc. Asa k intr-o zi de vara pe la ora 12 (nu eram proaste sa mergem pe intunerik ) am luat 2 lanterne si 2 sicle cu apa sin e-am inceput drumul spre acea casa. Am ajuns in fata ceasei…toate bune si frumoase doar cu o singura problema era : CUM SA INTRAM IN ACEEA CASA?!?! Usa era batua in cuie asa ca nu prea putem intra…. Ioanei ii veni o idée: v-a incerga sa sparga fereastra…dar cu ce? Am luat amandoua pietre si am incercat sa spargem fereastra. N-ea iesit din prima si am reusit sa trecem in casa. Casa nu era mare, o normala casa de la tara. "Mare lucru" imi spun eu…dar m-ai tarziu imi dau seama ca am facut o mare greseala. Nik neobisnuit pana acum pana cand Ioana tipa din toti rarunchii " AAA!". Eu fug repede sa vad ce s-a intamplat si o vad pe Ioana alba ca varul sip e jumatate lesinata! Statea incremenita cu mana spre o oglinda veche veche in care nimic nu se vedea! "Ce? Ce? Ce s-a intamplat? Zic eu pe jumatate speriarta.
-O, o, o femeie era in oglinda! JUR!
- Oh ficoasa mic ce esti! NU e NIMIC aici! Bunici vor doar san e sperie!
- Dar JUR K ERA CEVA ACOLO! SA MOR YO!
-Hai gata gata, k nu ti-a reusit poanta, nu m-ai speriat!
- Of! Dao-ncolo de expedite stupida! Eu sunt AFARA!
- OK prostuto :p!
Si asa ma certasem cu YoYo… "uraa" …dare u am continuat sa ma plimb prin casa. Am trecut prin asa zisa bucatarie, prin odaie, am dat de soba din care au ramas doar cateva caramizi dap fara sa imi dau seama m-am impiedicat…si de ce m-am impiedicat: DE UN OS! Da de un os! Am inghetat de frica dar m-am gandit " Dee… trebuie sa fie de la un caine prost ce a intrat aici ni nu a mai putut iesi…" si fara sa imi dau seama am ajuns in fata oglinzi in care s-a speriat YoYo…. Am ridicat privirea catre oglinda si mi s-a luat respiratia! O babutza de 65-70 de ani se reflecta in oglinda! Am incercat sa tip dar nu mai aveam glas! O vedeam punand mana pe umerii mei si chiar ii simteam respiratia inghetata pe sirea spinarii! Singurul lucru pe carwe mi-l amintesc este ca am tipat si ca am cazut la podea. nu stiu cat am stat inconstienta dar m-am trezit pe banca din fata curtii bunici mele. Ioana mi-a spus ca m-a auzit tipand in timp ce ea era in fata casei asteptandu-ma si m-a tarat afara din casa…. singurul lucru pe carea ea l-a auzit a fost un fel de tipat…. amandoua eram albe ca varul si am promis san u mai punem piciorul acolo. Cand am venit inapoi acasa la Bucuresti nu am mai vorbit despre aceasta intamplare niciodata, acum scriu cu mana tremuranda de fica ultimele randuri:
STATI DEPARTE DE CASA DE LANGA IAZ DI N SATUL BROSCENI( nu radeti cautati pe harta este un sat adevarat!)
SS Ourang Medan
In luna februarie a anului 1948, mai multe vase care desfăşurau operaţiuni comerciale în jurul coastelor Indoneziei au recepţionat câteva mesaje SOS trimise de pe vasul olandez SS Ourang Medan. Într-o engleză stricată, un bărbat repeta încontinuu: "Căpitanul şi toţi ofiţerii zac morţi în sala de conferinţă şi pe punte. Foarte probabil ca toţi membrii echipajului să fie morţi." Fraza era urmată de un zgomot static care ascundea fragmente dintr-un cod Morse indescifrabil. Mesajul se încheia cu vocea aceluiaşi bărbat: "O să mor". Straniul mesaj s-a repetat timp de aproximativ 30 de minute după care nici unul dintre vasele din zonă nu au mai recepţionat nimic.
SS Ourang Medan a fost găsit câteva ore mai târziu. Salvatorii care au urcat la bord au fost întâmpinaţi de o imagine de coşmar. Întregul echipaj al navei era mort iar trupurile lor zăceau contorsionate într-un mod grotesc, cu ochii larg deschişi privind spre soare şi cu braţele întinse de parcă încercau să apuce un obiect invizibil. Pe feţele împietrite se putea citi teroarea. Până şi câinele de pe vas a fost găsit mort, înghesuit în spatele unor cutii din cală. Trupurile nu prezentau urme vizibile de violenţă şi nimic nu indica o cauză evidentă a morţii.
Scuze de geseli dar am avut mult de scris si m-am grabit
Mulțumesc foarte mult. La mulți ani și un an nou fericit
Prin anii '60 undeva in Romania circula pe un drum un camion care transporta in lada un sicriu gol.La o bucata de cale a luat un autostopist care vede sicriul, se aseaza alaturi dar vine o ploaie si se baga in sicriu. Pe drum mai multi tarani s-au urcat in camion, fara sa stie ce era cu sicriul stateau tacuti si cu respect. La un moment dat capacul la sicriu s-a ridicat si iese un cap care intreaba "- Ba mai ploua? " Mai spun urmarea?
mitroiandreea întreabă: