Cea mai buna idee..concubinaj = fara acte, adica daca te casatoresti cu acte toate alea etc., si la un moment dat nu merge casnicia si se rezuma la divort e nasol fiindca trebuie sa treci prin tribunale, daca aveti copii si mai rau, plus locuinta de impartit etc. Ei fara acte ( concubinaj) acui nu ii convine n-are decat sa plece fiecare in drumul lui fara batai de cap, fara nici o obligatie fata de altul, prin urmare daca este incredere unul in celalalt se poate trai si in concubinaj.
Concubinajul este o conventie mai avantajoasa zic eu...astfel exista acea libertate in relatie, nu te simti incatusat
Majoritatea vad in concubinaj o solutie mai simpla. Fara acte, fara alte dinastea.Doar nu o hartie ne tine pe noi.Asa zic unii, asa se crede ca e mai bine. Insa acea hartie facuta la primarie face ca tot ce construieste acel cuplu, tot venitul sa fie impartit la doi in caz ca nu mai vor sa stea impreuna. Apoi daca sotul are loc de munca si sotia este casnica ingrijind copilul, sotul are asigurare medicala si poate lua si sotia sub acea asigurare. daca sotia se imbolnaveste poate sta in spital cu asigurarea sotului la fel si copilul. Astea sunt numai doua din avantajele casatoriei cu acte. O casatorie cu acte eventual si juramant la biserica face familia mai ...trainica. Fiind sub juramant si sub acele acte care leaga cuplul, la o mica cearta normala in cuplu exista posibilitatea de impacare, de a continua relatia. Fara acele acte esti..nesigur.u poti spune camergi la munca si vii acasa sa gasesti femeia, soata cu mancare calda. Poti sanu o mai gasesti deloc. Relatia fara casatorie nu are o... temelie trainica.
Oameni destepti. De ce m-as casatori daca sunt cat se poate de fericit cu relatia care o am in momentul de fata? Prostia aia e pentru oamenii religiosi. O fac pentru ca asa le cere zeul lor nu de altceva.
Nu as avea nicio problema.
Relatia nu este tinuta de acte, asa cum nu este tinuta nici de copii. Stiu ca multi considera ca actele si copiii fac relatiile sa mearga, insa mie nu mi se pare ca este adevarat. Ceea fac este sa prelungeasca o relatie aproape moarta. In momentul in care nu vrei sa te desparti de cineva din cauza ca nu vrei sa te apuci de hartogarii, nu vrei sa platesti toate taxele, nu ai timp sau iti este mila de copil, in momentul ala relatia nu mai exista. In acel moment, toate scuzele astea, nu fac decat sa prelungeasca o frustrate deja existenta in relatie, care evident a murit. Cand exista concubinaj, nu mai ai problema asta. Stai cu persoana respectiva, pentru ca asa iti doresti si nu din alte cauze exterioare care te forteaza sau te imping in relatia respectiva.
Pe de alta parte, asa cum a spus si cineva mai sus, casatoria are si anumite beneficii economice, chiar si sociale atat pentru partener, cat si pentru copil. Iar beneficiile astea nu prea le poti obtine cand este vorba de concubinaj. Mai ales cand relatia este serioasa si femeia are un copil. Cand intervine copilul situatia este un pic in dezavantaj pentru femeie, fara casatorie. Pentru ca nu te mai gandesti numai la beneficiile tale personale, te gandesti si la beneficiile copilului.
Ambele situatii au niste avantaje si niste dezavantaje. Din cauza asta pentru mine ar fi indiferent. Ca femeie, daca m-as gandi ca nu vreau sa fac copil, as fi perfect fericita intr-o situatie de concubinaj. Insa, daca mi-as dori un copil sau as sti cu siguranta ca imi doresc unul pe viitor, as opta pentru casatorie. Momentan insa nu vreau copil si nici nu planuiesc unul in viitorul apropiat, deci cred ca nu m-ar deranja daca mi s-ar propune ideea de concubinaj.
Deci daca ai vrea sa ai un copil (tu si el) si el fiindca castiga cam 3000 eur / luna ar zice sa stai in concubinaj cu el si sa fi stay-at-home-mom, evident pe banii lui si ar fi genu care stii clar sa isi iubeste foarte mult copiii si nu prea este interesat in relatiilu cu oricare alta femeie, ai accepta sa stai in concubinaj, sau crezi ca alta ar accepta, in general (banuiind ca esti parte dintr-un anumit grup care contine mai multe fete/femei) cum crezi ca ar reactiona altele?
Personal nu ma prea vad a fi "stay-at home-mom". Oricat ar castiga el, eu nu ma vad stand acasa si avand numai grija de copii. In momentul in care intervin copiii nu as accepta. Chestia este ca nu ai niciodata siguranta ca omul ala, va fi 100% si constant interesat numai de tine. El poate fi un om minunat si la un moment dat, la 50 de ani sa aiba o criza de varsta mijlocie si sa spuna "Femeie, nu mai sunt atras de tine, tu te-ai ingrasat, avem trei copii si eu vreau o nevasta tanara" sau vrea sa isi indeplineasca nu stiu ce vis de a calatori prin lume. Sau pur si simplu intalneste o alta femeie care ii pica cu tronc si il da peste cap. Intotdeauna exista anumiti factori imprezivibili pe care este absolut imposibil sa ii iei in calcul. Iar daca tu in momentul de fata ai trei copii, nu ai avut niciun loc de munca, nu ai experienta si el o gaseste pe alta si spune ca este indragostit de ea lulea si aia nu vrea ca el sa iti plateasca nicio suma pentru copii, legal (daca nu ma insel), el poate sa plece fara nicio problema si fara sa fie obligat sa plateasca absolut niciun ban pentru copii. Cand este vorba de casatorie, si daca relatia nu mai merge si intervine divortul, legal este fortat sa plateasca o suma, macar pentru copii.
Evident, se poate la fel de bine sa nu gaseasca nicio femeie si sa aiba grija de mine si de cei trei copii pana moare. Dar sansele sa fie un happy ending sau nu, sunt 50% si 50%. As avea nevoie de ceva care sa imi ofere siguranta ca si daca relatia nu mai merge, as primi ajutor cu copiii.
Nu stiu foarte bine cum functioneaza legislatia pentru ca nu m-am uitat niciodata in directia asta. Daca, totusi, sa zicem, am locui in concubinaj, am avea copii si relatia nu ar mai merge la un moment dat, dar el este obligat de stat sa plateasca o suma dupa despartire pentru copii, nu m-ar deranja concubinajul. Si daca evident, pe durata mariajului, ar acoperi toate taxele extra, pe care nu le-am avea daca am fi intr-un mariaj, fara sa lipseasca nimic din casa, da as fi total ok cu o relatie de concubinaj.
Cat despre alte fete, cred ca le-ar deranja. Majoritatea fetelor viseaza de mici la ziua nuntii si viseaza cum vor intalni marea dragoste, cum vor fi mirese si vor avea sfarsitul lor de poveste. Iar pe langa chestia asta, mai este si presiune sociala pusa mai mult pe fete, decat pe baieti. Deja de la o varsta si daca sunt intr-o relatie serioasa, rudele si prietenii toti incep sa intrebe fetele cand se marita. Sau daca stau singure o perioada lunga de timp, toti le intreaba daca au prieten si daca spun ca nu le intreaba "Dar de ce?", de parca ar fi cine stie ce pacat. Daca baiatul spune ca nu are prietena, asta e, lumea shimba subiectul sau in fine, pastreaza conversatia pe un ton mai vesel. Stresul si presiunea de a nu ajunge "fata mare", este aproape inexistent la baieti, decat la fete, deci cred ca fetele ar fi mai putin inclinate sa accepte o astfel de relatie.
1. Te inseli, printr-un proces mai usor decat divortul primesti "viitor".
2. Sa fi stay-at-home-mom nu inseamna numa sa ai grija de copii, inseamna sa faci ce iti doresti pe bani altuia.
3. Presiunea este la fel de mare si pe baieti, degeaba zici, daca nu ai ceva serios incepe lumea sa inventeze zvonuri gen "problema din pantaloni" sau ca esti un fraier sau sunt multe altele si la baieti/barbati.
Dupa cum spuneam, nu stiu exact toate detaliile in cazul unei separari in relatiile de concubinaj din care rezulta in copii. Plus de asta, legislatia este destul de diferita de la tara la tara.
Mi-am dat seama ca te refereai la faptul ca nu ai sta pe banii lui numai sa ai grija de copii, desi teoretic asta ar fi ocupatia ta prioritara. Ideea era ca nu as putea sa stau toata viata fara o slujba, pe banii altcuiva. Cu copii sau fara.
Cat despre presiune, nu stiu ce sa zic. Poate cand esti singur ar fi la fel, dar cand e vorba de o relatie, presiunea este mai mare pe fete. Sunt intr-o relatie de patru ani si ceva si dupa un an, doi de relatie eu am avut mult mai multe persoane intrebandu-ma de nunta si de copii, decat a avut prietenul meu. Eu la fiecare intalnire cu familia mea sau in familia lui sunt intrebata de nunta si de copii. Pana si de prietene, iar pe el nu il intreaba nici naiba. Pana si pe parintii mei ii intreaba rudele de nunta. Iar chestia asta am vazut-o si la altii, fata sau rudele fetei sunt mult mai des intrebata de nunta si de copii, mai mult decat barbatul. Mai ales daca este vorba de o relatie. Ca sa nu mai zic de multe dintre privirile pe care le-am primit cand am spus ca ma mut cu prietenul meu fara sa fiu maritata sau logodita. Mai ales de la oamenii in varsta. Fetele sau fetele care stau in concubinaj pana tarziu, nu prea sunt vazute foarte bine, mai ales de oamenii cu mentalitati mai invechite. Si Romania are o gramada de astfel de oameni, din pacate.
Ha ha ha. -__-
) Nu-mi mai aminti. Cand voi da acum ochii cu rudele va trebui sa am deja discursul pregatit. )