Care este diferenta dintre un dragon si un balaur? Dau funda !

Dragonii și balaurii vin din diverse mitologii și basme.
La români este balaur, în China și Europa de vest sunt dragoni.
Putem să căutăm și în dicționare și să vedem ce este scris acolo.

Da Mihai nu ma intereseaza am spus care este diferenta intre ei cap patrat!

Vezi
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dragon
Dragonul este o creatură mitologică de obicei descrisă ca fiind un șarpe mare și puternic sau o altă reptilă cu abilități magice și spirituale. Creaturi mitologice având câteva sau multe din caracteristicile tipice asociate dragonilor sunt comune în toate mitologiile lumii.

În zoologie, cuvântul dragon este cuprins, singur sau în combinații, în denumirea comună a unor specii de animale actuale: viermi (dragonul, Dracunculus medinensis), pești (dragonul de mare, peștele-dragon), reptile (dragonul de Komodo) etc.
Dragonii românești
balaur Balaurii sunt foarte asemănători cu slavonul zmey: foarte mari, cu înotătoare de pești și multe capete.
zmeu
Zmeii au derivat din dragonii slavici. Ei sunt ființe humanoide care pot zbura și au respirația de foc.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Balaur
Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești. Tudor Pamfile identifică trei tipuri de balauri în mitologia românească :
de apă - cel care trăiește în fântâna satului și care este ucis de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe.
de uscat - trăiește prin prăpăstii prin "țara armenească" și făurește "piatra scumpă"
de văzduh - alăturați norilor de furtună și controlați de câte un solomonar
În alte mitologii, poate fi asemănat cu dragonul european sau cu hidra din mitologia grecească. Etimologia cuvântului dacă o căutăm în limba greacă (drákon "cel ce te fixează cu privirea") ar defini o ființă imaginară un amestec de șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipă foc.
http://en.wikipedia.org/wiki/Balaur_(dinosaur)

Balaur bondoc is a uniquely specialized species of carnivorous (theropod) dinosaur which lived in what is now Romania during the latter part of the Late Cretaceous. Balaur was described by scientists in August 2010, and was named after the balaur (Romanian pronunciation: [baˈla.ur][1]), a dragon of Romanian folklore. It is known from a single partial skeleton representing the type specimen.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Balaur_(dinozaur)
Balaur este un gen de dinozaur dromaeosaurid theropod de la sfârșitul Cretacicului (circa acum 70 milioane de ani) ce a trăit în România. A fost descoperit și descris în august 2010, primind numele după creatura mitică românească, balaur. Este cunoscut dintr-un singur schelet parțial, reprezentând specia Balaur bondoc, numele provenind de la construcția oaselor, care erau mai scurte și mai grele decât cele ale altor membrii ai familiei. Spre deosebire de dinozaurii cu care este înrudit, avea două gheare sub formă de seceră la toate labele, cu gheare mari retractabile la primul și al doilea deget. A fost descris ca "o variantă musculoasă a prădătorului Velociraptor".[1]
http://en.wikipedia.org/wiki/Balaur
Un Balaur este o creatură în folclorul românesc, similar cu un dragon european.
Un balaur este destul de mare, are înotătoare, picioare, şi este polycephalous (are de obicei trei, uneori şapte ani, sau chiar de douasprezece capete şarpe). Ca un personaj tradiţional care se găseşte în cele mai multe basme româneşti, ea reprezintă Răul şi trebuie să fie învins de Făt-Frumos, în scopul de a elibera printesa ( a se vedea, de asemenea, Zmey ). Se crede de asemenea, în Ţara Românească ca saliva unui balaur poate forma pietre preţioase.
Termenul Balaur ( macedo-română bul'ar ) este de etimologie necunoscută. Acesta a fost legat de albaneză boljë ("sarpe") buljar ("şarpele de apă"), toţi termenii care decurg, eventual, de la aceeaşi trac rădăcină, *-clopot sau * BER- "fiară, monstru", urme care pot fi, de asemenea, găsite în numele grecesc erou mitologic Bellerophon ("criminal fiara"). Sârbo-croată blavor / blaor / blavur (" şopârlă fără picioare european "), balaura (un termen insulta), şi saşilor Balaurii sunt împrumutate din limba română şi / sau albanez.
http://dexonline.ro/definitie/balaur
baláur (baláuri), s. m. – 1. Dragon, monstru, hidră. – 2. Țigan. – Var. bălaur, (înv.) bălaure. Mr. bul’ar. Origine necunoscută. Pare evident că este vorba de un cuvînt identic cu alb. boljë „șarpe", buljar „șarpe de apă" (de unde provine cu siguranță mr.), și cu sb. bla(v)or, blavur; dar nu este sigură filiația sa exactă. După Cihac, Meyer 41 și Berneker 58, rom. provine din sb., și acesta din alb., care ar reprezenta lat. bel(l)ua; totuși, sb. nu este suficient pentru a explica fonetismul rom., în timp ce, dimpotrivă, sb. pare mai curînd a se explica drept împrumut din rom. (cf. Candrea, Elementele, 407). Celelalte soluții nu oferă mai multă probalilitate: din gr. πελώριον, după Roesler 555; din belua aura, după o ipoteză curioasă a lui Philippide, II, 633; din belluarius, după Pascu, Arch. Rom., VI, 224, și Pascu, I, 84. Această ultimă ipoteză poate părea plauzibilă; dar rezultatul ei normal ar fi *bălar (cf. alb. buljar). Pascu încearcă să elimine dificultatea, presupunînd o analogie cu laur; însă nu se înțelege necesitatea unei asemenea analogii. Adăugăm că Lahovary 317 crede că este vorba de un cuvînt anterior perioadei indo-europene; și că Moldovan 422 îl derivă din arab. billaur, bullar „umflat", care, după Dozy, Suppl. I, 110, este cuvîntul gr. βηρύλλος. Faptul că este vorba de un cuvînt balcanic, fără explicație în celelalte limbi cunoscute, ne face să credem că formele lui actuale trebuie să se reducă la o rădăcină tracică *bell- sau ber- „fiară, monstru", care nu știm dacă ar fi coincis cu gr. πελώριον „monstru". Pentru acest ultim cuvînt, Boissacq 765 presupune un indoeurop. *queror. Este posibil să rămînă o urmă din cuvîntul tracic pe care l-am semnalat în numele eroului mitic Bellerophon; în acest nume, legenda interpretează prima parte, βελλέρος, ca nume propriu al unui frate al personajului, considerând că numele său înseamnă „cel care ucide monstrul" (nu „cel care îl ucide pe Belleros", cum se interpretează curent). Terminația -aur prezintă o evidentă similitudine cu cea a gr. ϰεντaύρος, care pînă în prezent nu a fost explicată satisfăcător, și în care este de asemenea posibil să se întrevadă o influență tracică. Der. balauroaică, s. f. (hidră); balaoană, s. f. (țigancă). Prin rom. se explică săs. balaur „dragon" și sb. balaura, termen de insultă.
http://en.wikipedia.org/wiki/Dragon
Un dragon este o creatura legendara, de obicei, cu serpentine sau reptilian, care dispune de trăsături în mituri de multe culturi. Există două tradiţii culturale distincte de dragoni: dragon european, derivat din tradiţiile populare europene şi în cele din urmă, care este legat de mitologii greceşti şi din Orientul Mijlociu, şi dragonul chinezesc, cu omologii din Japonia, Coreea şi alte ţări est-asiatice.
Cele două tradiţii pot fi evoluat separat, dar au influenţat fiecare într-o anumită măsură, în special cu persoana de contact trans-culturală a ultimelor secole. Cuvânt englezesc "dragon" provine din limba greacă δράκων ( drákōn ), "balaur, şarpele cel de dimensiune mare, de apa-sarpe", care, probabil, provine de la verbul δρaκεῖν ( drakeîn ) "pentru a vedea clar". [ 1 ]

Cand o sa vad cate unu din fiecare specie o sa iti spun si care ii diferenta...

Clorul românesc, în basmele și în poveștile populare românești sunt multe ființe care nu sunt oameni obișnuiți: balaurii, zmeii, cățelul pământului, scorpia, (scorpionul --bărbatul scorpiei-), muma pădurii, zgripțuroi, zgripțuroia, sfânta vineri, draci, făt -frumos, calul înaripat, diverse animale cu mai multe capete, diverse alte creaturi fantastice, etc dar nu există cuvântul dragon.
Alte ființe mitologice de inspirație străina sunt : leviatanul, vasiliscul- -în poveștile de inspirație slavă--hidra, meduza, centaurul, sirena, șamd și asemenea creaturi pot apare și în anumite poveștile românești.
Alte mitologii, care nu aparțin de mitologia românească, au cuvântul dragon, care apare la noi ca neologism, și se referă la dragonii asiatici respectiv la dragonii din Europa de vest, sau la alți dragoni.
Dragonul nu se găsește ca vietate fantastică, în mitologia română.
Balaurul -- din mitologia românească -- este deseori ceva reptilian, sau ca un mamifer carnivor, deseori cu mai multe capete și poate avea și aripi și mai poate scoate și foc pe gură sau pe nări.
( Și este ceva care seamănă destul de mult, cu restul dragonilor, din alte mitologii. )
În poveștile populare românești nu există cuvântul dragon.
Cuvântul dragon vine ca un împrumut din alte limbi, spre a explica ființele mitologice, din alte mitologii.

Nu sunt diferențe foarte clare între balauri și dragoni, fiind vorba de ființe imaginare, ce provin din mitologii diferite.

Când să scriu ultimul răspuns, site-ul mi-a făcut figuri.
Deci răspunsul era : „ În folclorul românesc, în basmele și în poveștile populare românești etc...
Limba română a împrumutat multe cuvinte din alte limbi, care cuvinte s-au înrădăcinat și care aparțin acum fondului principal de cuvinte.
Cuvântul specific românesc era balaur. Dragon și grifon sunt neologisme, care au intrat în fondul principal de cuvinte.
Nu putem vorbii despre o diferență între balaur și dragon, că provin din mitologii diferite.
Eu nu am capul pătrat, tu nu știai niște lucruri, și sper că acum le-ai înțeles.