Daca merita, voi incerca sa-i demonstrez. Daca nu, ce rost are? Sa creada ce vrea, eu stiu adevarul
Ii mai zic o data... daca tot nu ma crede e o cauza pierduta.Isi va da seama mai tarziu ca am avut dreptate.
Sunt o fire sensibila.azi m-am certat cu varul meu.nu ma crezut cand i-am zis ceva.am innebunit pur si simplu.nu am avut dovezi......decat unul singur si zis ca acea dovada e creata de mine
Ii spun : "Daca ma crezi, bine, daca nu, sper sa nu iti dai seama prea tarziu ca spuneam adevarul"
Si atunci cand "da cu capul de pragul de sus" se intoarce ca cainele cu coada intre picioare
In primul rand nu te mai enerva.Incearca sa-l faci sa te creada iar daca nu te crede lasa-l in pace.
Nu ii mai permite. Ofera indiferenta absoluta, doare cel mai tare. Incercand sa-i explici, ii arati cat de mult te afecteaza.
Asta e problema....nu ii pasa.e cu nasul pe sus ca e mai mare CU UN AN! ah ma uraste inca de cand am implinit 5 ani
Ma scuzi daca sunt indiscreta, ce varsta aveti amandoi? De obicei astea se rezolva in timp, odata cu maturizarea
Nu te supara ca iti spun, dar sunteti copii inca, ai rabdare, in timp se vor schimba lucrurile Acum insa, daca tu intelegi anumite lucruri si vrei sa va intelegeti (doar sunteti verisori, asa e frumos), nu inseamna ca si el e suficient de matur incat sa vada lucrurile la fel ca tine. Varsta nu are nimic de-a face cu maturitatea sau cu modul de a gandi Incearca sa nu te mai consumi din acest motiv, sunt sigura ca va fi bine pana la urma.
Dacă acel cineva merită, este posibil să încerc să-i demonstrez că se înşală o dată, de două ori (chiar dacă m-aş simţi jignită de neîncrederea lui), dacă nu, îl las să creadă ce vrea. Nu mă interesează şi nici nu merită efortul.