Cine a fost la preotul Gherontie Puiu de la manastirea Busteni? am auzit despre el ca este un preot cu har si ca a trait cateva minuni pe pielea lui.si mai stiu ca poate sa faca diferenta intre credinciosii adevarati si cei...doar cu numele. ce stiti despre asta?

Parintele Gherontie, omul ales sa aduca Raiul pe Pamant

1712 vizualizari

Undeva, in Caraiman, un calugar priveste oamenii ca pe o carte deschisa, in care citesti uneori versuri tulburatoare


Indiferent de anotimp, in fiecare zi, drumul ce serpuieste in coasta muntelui spre manastirea Caraiman e plin de credinciosi. Implorand cu lacrimi fierbinti iertare, oamenii urca incet, iar pe masura ce se apropie de sfantul lacas, grijile pe care le aduc cu ei incep sa dispara, iar sufletul sa se usureze. Cu fiecare pas, se aude parca si mai puternic din adancul muntelui suspinul Maicii Domnului, amestecat cu murmurul rugaciunilor celor sapte calugari si ale Parintelui Gherontie, care citeste cu glas incet un psalm.

O soapta de inger
Cand in fata li se arata manastirea, in toata stralucirea si semetia ei, oamenii lasa jos bagajele, isi fac cruce si raman asa, privind la bradul cu sase ramuri de forma unui urias policandru, ce imbratiseaza un "agheasmatari. O capela micuta, de pe ai carei pereti te privesc cu ochii tristi o multime de sfinti. Toti intra sfiosi in "agheasmatari, intr-o liniste deplina. Iau o foaie de hartie din teancul ce sta asezat pe masutele invelite in mantii albe si scriu cu litere de tipar ACATIST. Apoi spun cateva rugaciuni catre Sfanta Fecioara si sunt gata sa se infatiseze duhovnicului Gherontie. A fost lung drumul si anevoios, dar ar fi mers si in genunchi numai sa-l vada cateva secunde pe Parintele lor, sa-i auda glasul bland ca o soapta de inger si sa-i simta mana pe crestetul capului.

Casuta din povesti
Smeriti, oamenii se asaza la rand la usa chiliei Parintelui, asteptand sa le vina randul "la sfinteniei. Uneori, cei cARe ajung la el nu vor neaparat ceva. Vor numai sa-l vada, sa-i stea in preajma, sa-l asculte, pentru ca simpla lui prezenta le da nadejde. Asa, imbracata in alb, chilia parintelui Gherontie pare o casuta fermecata din povestile copilariei. E putin mai mare decat o cutie de chibrituri, dar plina de duh sfant. Inauntru, o masuta plina de icoane, sticlute cu mir si bucatele de paine sfintita. Chipurile Mantuitorului si ale Fecioarei Maria, zugravite cu mare maiestrie in doua tablouri, te fac sa te simti mic si pacatos. Pe podeaua mirosind a tamaie, un cos de rachita se umple cu paine adusa de credinciosi veniti din toate colturile lumii. Asta-i toata averea parintelui Gherontie. E atat de multa liniste aici, ca parca si vantul s-a oprit din suierat, atent la rugaciunea cea de taina a Parintelui.

Copilul aruncat la gunoi
Nimeni nu mai stie numarul celor care au trecut pragul acestei chilii. Calugari, preoti de mir, tineri, batrani, vaduve sau cersetori, toti isi lasa acolo pacatele pe care Sfintia Sa le arde in focul rugaciunilor fierbinti. Prin milostenia sa stiuta sau nestiuta, prin indrumare parinteasca in vreme de grea incercare, unind suferinta cu speranta, lupta cu smerenia, lacrimile pocaintei cu bucuria iertarii, Prea Cuviosul Parinte Gherontie reuseste sa aduca fiecaruia un strop de fericire.
Parintele sta cu fruntea usor aplecata, ca in scaunul de spovada, intr-o tacere grea. Nu-ti vine sa-i tulburi gandurile. Cred ca nu exista incercare mai grea pentru un ziarist decat sa-l convinga pe parintele Gherontie sa-si povesteasca viata sa plina de suferinta, dar presarata cu un lung sir de minuni. "De loc sunt din Todiresti, dar m-am nascut in spitalul din Ruginoasa. Tata plecase, din pricini necunoscute mie, iar mama - Ioana lui Tudose - ramasese singura. Dar toate acestea le-am aflat mai tarziu de la oameni, caci maicuta mea a murit in timp ce se chinuia sa ma aduca pe lume. Si pe mine m-au crezut mort, iar moasele m-au pus intr-un lighean si m-au aruncat printre gunoaie, pe malul garlei. Dar a trecut pe acolo o taranca, m-a auzit plangand si m-a luat acasai, isi incepe Parintele povestea, cu glas moale, moldovenesc.

"Trebuie doar sa crezii
Mangaie cu privirea cativa credinciosi care intra in chilie si parca vad cum face in gand o metanie adanca. Ori de cate ori vreau sa-l intreb ceva, ma podideste plansul. "Poate sunt prea pacatoasa i, incerc sa ma scuz cu voce stinsa. Ma aude, zambeste, apoi ma atinge usor. "Daca Maicuta Domnului te-a adus aici, vei scrie si fara sa ma intrebi nimici, imi spune fixandu-ma cu privirea. "Trebuie doar sa crezii. Si el e tulburat, are chiar o urma de lacrima in ochi. Nu-i e deloc usor sa-si povesteaca viata, chiar daca n-a purtat niciodata pe umeri povara invinsului.
La varsta de sapte ani, parintele Gherontie viseaza pentru prima data o tanara ce parea ca n-are varsta, cu chip luminat, imbracata in straie manastiresti. "Dupa putin timp mi-a aparut in fata, asa, ca o vedenie, si mi-a spus ca sunt ales pentru o misiunei. La scurt timp, tatal sau adoptiv, ucenic la Manastirea Neamt in vremea tineretii sale, il duce la sfantul lacas. "Asa am ajuns eu intaia oara intr-o sfanta manastire. Si am zabovit acolo pana in 1959. Ma simteam acasa. Atunci credeam ca asta era misiunea pentru care fusesem ales. Am ucenicit ani intregi, invatand toata pravila. Dar am ramas doar frate, deoarece comunistii nu ne mai dadeau voie sa ne calugarimi.

Tovarasul Puiu Gherontie
Un alt sir de credinciosi ne intrerupe discutia. O tanara studenta, insotita de tatal, fratele si prietenul sau au venit sa primeasca binecuvantare de la Sfintia Sa. Nu pot sa uit zambetul simplu si luminos al parintelui Gherontie cand fata i-a soptit la ureche: "Ati avut dreptate. Menirea mea e aceea de a salva oamenii. Parintele se intoarce spre mine si isi continua povestea, ofteaza dureros: "A venit apoi decretul de evacuare a lacasurilor manastiresti si toti fratii tineri am fost alungati. Ne-au dus la Iasi, ne-au bagat in baracile unei fabrici de tesaturi, ne-au tuns pletele si barbile si ne-au spus sa nu mai vorbim decat cu . Am rezistat acolo trei saptamani. Ma tot rugam la Maicuta Domnului sa-mi dea un semn, dar acesta nu venea... M-am hotarat sa fug. Intr-o noapte, cand toti dormeau, am sarit gardul si am plecat spre gara. Am avut insa ghinion. M-au oprit doi militieni, m-au dus in arest si au spus ca i-am atacat cu pumnii si picioarelei. Dupa un proces-fulger, Puiu Gherontie era acuzat de tentativa de evadare si agresare a organelor de militie si condamnat la 15 ani de munca silnica in lagarul de exterminare de la Periprava. "Ajunsesem in imparatia lui Satan...i.

10 ani in pustietate
Dupa trei zile, e dat in primire unui brigadier, fost preot la Manastirea Cetatuia din Iasi, care prinde mare drag de el. "Trecusera trei luni cand m-a anuntat dupa ca voi pleca la Tulcea, cu niste detinuti, pentru descarcarea unor slepuri. In spatele nostru, dupa niste diguri, se vedea o strada. Cand am intors capul, era chiar Maicuta Domnului. Mi-a spus: . Nu peste mult timp, un camion a oprit langa mine si soferul m-a intrebat unde sa ma lase. , i-am zis. Am coborat la Timisul de Sus si am urcat pe munte, in Bucegi. Mi-am gasit o pestera intre Claia Mica si Claia Marei. La trei zile de la sosirea in munti, Maica Domnului i se arata din nou si-i spune ca va trebui sa ramana acolo zece ani. Nici mai mult, nici mai putin. Apoi poate cobori. A ascultat porunca, fara sa cracneasca, pana a venit vara lui 1970. Parca il vad... E iarna si vantul rece ii biciuieste obrajii. Dar lui nu-i e foame, nici frig. Se imbraca in zdrente gasite prin gunoaie, manca ce gasea si invatase limba si rostul ursilor si jderilor, paznicii si tovarasii lui de nadejde. Pana si tacerea lor ii spunea ceva... Isi "inchipuisei un altar unde facea toata pravila calugareasca. Atunci i-a jurat Maicii Domnului ca, daca se va intoarce cu bine in lume, va construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, de unde sa poata fi privita marea cruce din varful Caraimanului, pe care a stat cu ochii pironiti vreme de zece ani.

"Trezeste-te, ca nu esti bolnavi
La porunca Maicii Domnului, se intoarce acasa, la Todiresti. Un var "securisti il ajuta sa-si gaseasca de munca la un institut geologic. Si asa incepe din nou sa colinde muntii... "In 1989 m-am intors la Neamt si i-am povestit noului staret ce patimisem. Mi-a cautat fisa si la numai cateva zile am fost tuns in monahism. Apoi m-au inscris direct la seminar, desi nu aveam decat patru clase primarei. Devine diacon si, dupa numai o saptamana, e uns preot, dupa "randuiala lui Melchisedeci, adica la maturitate, dupa trecerea varstei lui Hristos. E chemat apoi ca preot la Manastirea Cetatuia din Iasi, dar chiar in timp ce spovedea o credincioasa, face un accident vascular si paralizeaza. "M-au internat in spitalul din Tatarasti. Din cand in cand, aparea Maicuta Domnului si imi spunea: . Dupa trei luni m-au trimis la sanatoriul din Sinaia, unde doctorul mi-a spus ca ma voi recupera dupa cativa ani. Dar n-a durat decat o singura noapte. Maicuta mi-a aparut in vis si mi-a spus de trei ori: . Apoi a rostit apasat: . M-am ridicat brusc din pat, spre uluirea tuturor. Doctorul mi-a spus: <

"Vei intelege de ce ai ajuns aici i
Dupa ani de cautari, parintele Gherontie ajunge la Busteni, iar primarul de aici ii da un loc pe plaiul Palanca. "Cand am ajuns aproape de bradul retezat, am vazut-o sus, pe o creanga, pe Maica Domnului. Imi facea semn cu mana. Parca plutea. Atunci am stiut ca acesta e loculi. Amintindu-si acel moment, chipul Parintelui straluceste. "Imi pare rau, dar nu pot vorbi mai multi, se scuza Sfintia Sa. "Voi spune mai multe cand imi va da voie Maicutai.
Dar a fost destul. In definitiv, nu de vorbe avem nevoie. Dovada stau sutele de credinciosi care vin din toate colturile lumii doar ca sa-l vada pe Duhovnicul Lor. Ma aplec si-i sarut mana. Ma mangaie usor pe cap, iar atingerea sa imi va ramane intiparita in suflet. "Peste doar trei zile, maximum o saptamana, vei intelege de ce ai ajuns aicii, imi spune, la plecare.
Ma intorc in lume, lasandu-l pe Marele Duhovnic, acolo, in chilia ca o coaja de ou, cu ochii sai albastri inotand in lacrimi de recunostinta, rugandu-se pentru noi, pacatosii...