Dati-mi povesti de groaza. funda

Era odata o fetita de 5 ani.Ea se numea Ana.Intr-o zi dupa ce venise de la joaca, doua vecine
vorbeau in sosote ca matusa ei urma sa moara. Fetita ar fi vrut sa se asigure de asta intre-
bandui pe parintii ei, dar se temea ca spune prostii. Dupa ce a ajuns acasa parintii ei ii spusera
ca maine va veni matusa ei, Maria sa aiba grija de ea cat timp ei sunt plecati. Fetita s-a
linistit. Cele doua vecine au mintit.
Urmatoarea zi fetita se trezi pe la ora 6:00 dimineata.Era singura in casa.Deodata suma
cineva la usa.Era matusa ei.Dar fetita simtea ca nu era ea, desi la infatisare semana.Matu-
sa s-a apropiat de fata sa o pupe.Cand buzele ei reci ca gheata se lipira de obrazul fetei
aceasta simti un fior rece prin dreptul inimii.Ana nu intelegea nimic.De ce matusa era asa
de rece cand afara erau 23 de grade?
-Haide la bucatarie sa-ti fac ceva de mancare ca poate ti-o fi foame, zise matusa Maria.
-Bine matusico, zise fata uitand ce avea in gand.
La bucatarie fata se puse la masa si dadu drumul la TV.Era dat pe stirile locale."astazi la
ora 5:30 trenul cu destinatia spre satul nostru a avut un accident.Au fost gasite toate
cadavrele mortilor din tren cu exceptia unei doamne numita dupa buletinul gasit la locul
accidentului Maria si atat.Nici o alta informatie decat Maria.Mai multe informatii de..."
Matusa fetei a inchis televizorul ca si cand voia sai ascunda ceva fetei.
-Matusico, tu ai venit la mine cu trenul?
-Sigur fato cu ce alt ceva?
Ana era speriata de intrebarea pe care urma sa eu puna matusii ei.Dar si-a luat inima in
dinti, a inchis ochii si a zis:
-Matusico tu esti vie?
Asteptand un raspuns cu ochii inchisi, fetita observa ca nimeni nu-i raspunde.Deschise
ochii si nimic nu mai era nimeni in casa.Deodata un zgomot puternic se auzi de la intrare.
Erau parintii ei care dadura buzna in casa.
-Fata mami sa stii ca matusa ta a...
Fata era speriata la culme, dar nu la fel de speriata ca de gandul ei ca va mai urma ceva.


Departe in munte, cortul e intins, se lasa noaptea incet incet, focul se aprinde, frigarui, cartofi in jar, vin de casa, povesti…incercam sa parem curajosi, sa exageram ceea ce am vazut vreodata, cineva povesteste despre o casa in care un pendul bate din cand in cand desi in respectiva casa nu exista asa ceva…un altul ne spune ca a fost cu tatal lui cu masina, ca mergeau normal, rulau cu viteza legala, drum in serpentine, brusc cineva sare in fata, se sperie amandoi, coboara si desi au avut clar impresia ca au lovit pe cineva, de partea cealalta nu era nimeni…. padurea Baciului, aproape de Cluj, vad copacii rotiti inca din radacina, stiu ca e un camp magnetic pronuntat in regiune, nu stiu insa ce presupune asta, ma afund in padure, vorbesc, rad, suntem in miez de zi, o pritena isi cauta pamant bun pentru flori, strange intr-un sac, doar copaci, liniste deplina, intorc capul, o silueta alba se furiseaza dupa un copac, imi spun ca n-am vazut bine, ceva din mine ma avertizeaza sa schimb drumul, privesc in jur, vad undeva in zare ca se indeparteaza silueta, e acum dupa un pom si mai indepartat…vantul se porneste din senin, norii alearga parca de nebuni, imi propun sa ies din padure, ii adun si pe ceilalti, din cand in cand mai intorc capul, nu vad nimic suspect sau poate doar o singura data, ca si cum am fi fost condusi pana la marginea padurii, aceeasi silueta, parca multiplicata…iesim, vantul s-a oprit, soare din nou…nimeni nu ma crede, cateodata nici eu nu cred, pun pe seama imaginatiei….ne intoarcem la cateva zile dupa moartea unei bunici, o miscare de perdea in camera, copilul se afunda cat mai mult sub plapuma, ceva se intampla, ceva se misca, se apropie, inchide ochii, o respiratie calda deasupra fetei…ochii sunt stransi, o senzatie de mangaiere…apoi un ultim zgomot in casa, o ultima miscare a perdelei si nimic…poate un ramas bun? Focul se stinge, incepe ploaia, marunta, rece, ne bagam in cort cu povestile inca in minte si cu multe altele nespuse…eu visez un pitic, atat de real, iar ce e mai ciudat e ca e exact piticul care-l visam in copilarie, rezemat de pat, cu un zambet de pe alta lume, de parca ceva rau ar trebui sa se intample…
Ne-am strans in brate…am uitat incet incet…dimineata era soare, urma o noua zi, am strans, am mancat, am baut un ceai, am urcat cararea…in urma, un pitic, sau poate doar o alta imagine a imaginatiei…am privit doar drumul

sper ca ti-au placut

Intr-o noapte,o fata pe nume Laria a trebuit sa ramana singura acasa,parintii ei fiind plecati la prieteni pentru a sarbatori aniversarea unui amic.
Laria era o fetita de sapte ani foarte draguta si prietenoasa. Avea parul brunet-deschis si ochii de un albastru marin.Ea era foarte talentata la pictura si desen. Laria avea niste creatii foarte vesele,cum de fel, ea era o persoana bine dispusa.
Dupa ce parintii ei plecasera, fata incuie usa si geamurile iar apoi, se duse in camera ei de la etaj sa se uite la televizor. Dintr-o data televizorul se stinse. Fata incerca sa-l reaprinda dar nu reusi. Atunci s-a hotarat sa mearga in patul ei si sa citeasca o carte. Aprinse veioza colorata de langa patul ei si incepu sa citeasca. Dintr-o data se auzira niste batai in geam dar fata nu le dadu atentie fiind foarte ocupata in a citi noua poveste. Insa bataile insistara, facand zgomot din ce in ce mai tare si fereastra se deschise cu un sunet infiorator. Fata speriata s-a dus sa inchida geamul si cand l-a inchis de el s-a lipit o fata ciudata. Chipul fetei era alb ca varul iar ea radea diabolic uitandu-se drept in ochii infricosati si tulburati ai Lariei si fortand incuietoarea geamului.Laria a tipat de spaima si s-a ascuns sub patura tremurand si murmurand:’’Pleaca!’’, ‘’Pleaca!’’. Insa fata de la geam a auzit-o si a inceput sa vorbeasca pe un ton diabolic:’’Nu voi pleca!’’,’’Ha ha ha!’’. Cuvintele fetei rasunau in urechea Lariei. Dintr-o data bataile se oprira si in casa se asternu o liniste de mormant. Insa linistea trecu ca o clipa si deodata pasi se auzira urcand spre etaj. Laria stia ca fata vine dupa ea si s-a dus si si-a incuiat usa camerei. Pasii se auzeau din ce in ce mai aproape si cu fiecare pas frica din inima Lariei crestea si crestea…………. Cand pasii au ajuns in dreptul dormitorului Lariei, s-au oprit si o secunda mai incolo clanta incepu sa se miste cu multa forta. Inca o smucire a clantei……………Usa se deschide! O mana alba o impinge si scartaitul tulbura inima Lariei. Din pragul usii apare o silueta alba cu un par negru, ochi rautaciosi si zambet infiorator. Se apropie de patul Lariei si trase plapuma de pe fata impietrita de frica.Laria simtea cum mainile reci ale fetei o strangeau de gat incet, incet……. Dupa o clipa de gandire Laria se ridica iar chipul fetei era plin de sange si acum era si mai infiorator dar Laria, cuprinsa toata de un fior, a reusit sa isi adune curajul si a trecut prin fata diabolica. Atunci Laria si-a dat seama ca fata era o fantoma dar nu a stat sa vada ce se intampla si a luat-o la fuga prin holul intunecat al casei. In camerile in care intra vedea chipul groaznic al fantomei si cum intindea mana alba sa o apuce. Cand se uita in oglida fantoma o urmarea si cand sa o prinda, Laria reusea sa scape.In spatele ei parca simtea degetele fantomei reci incercand din rasputeri sa o prinda. Cand Laria a ajuns la scari,vrand sa iasa din casa, s-a impiedicat de o treapta si a cazut. Incerca sa se ridice cat mai repede, in ciuda loviturii, dar a fost prea tarziu. Fantoma o prinse de glezna si o strangea din ce in ce mai tare. Victima urla de durere si cu ultimele puteri a incercat sa se elibereze din stransoare.Cand a ajuns la usa era incuiata iar cheile erau la etaj. Disperata, Laria a alergat spre bucatarie incercand sa ia ceva cu care sa se apere. Din sertar a luat un cutit si l-a indreptat spre fantoma..Cand fantoma a mai facut un pas fata a aruncat cutitul catre ea.Cutitul trecu prin fantoma si aceasta s-a ridicat in aer si a inceput sa rada diabolic deasupra fetei care lesinase. Dintr-o data usa se deschise si parintii Lariei au venit. Fantoma a disparut si parintii si-au gasit fata lesinata.Acestia au stropit-o cu apa iar ea si-a revenit.Laria a vrut sa spuna ce s-a intamplat dar a vazut fantoma la geam si a tacut..Laria a spus ca a avut doar un cosmar si s-a dus sa se culce desi nu a putut dormi deloc. Fantoma numai revenise.In urmatoarea zi Laria s-a dus la scoala si i-a povestit prietenei ei ce se intampla. Cele doua fete au hotarat sa se intalneaca la casa Lariei si sa alunge fantoma.Cand au ajuns s-au dus in dormitorul ei sa se joace, asteptand fantoma.Parintii Lariei dormeau inca dupa o zi grea de munca si petrecerea amicului lor.Cand orologiul batu miezul noptii rasul diabolic al fantomei se auzi din nou. Fetele erau precaute, una statea la geam si cealalta la usa insa nimeni si nimic nu dadu semne ca ar vrea sa intre.Deodata usa sifonierului Lariei se deschise cu putere iar glasurile fetelor erau impietrite de frica. Fantoma se vazu in sifonier cu acelasi chip groaznic. Fantoma se ridica in aer si intra in prietena Lariei, posedand-o.Laria era speriata de moarte si deodata a vazut cum chipul prietenei ei se schimba, se face palid si plin de sange iar mainile se fac albe si reci, ca ale fantomei. Fantoma o prinse din nou de gat pe Laria iar fata, disperata, descuie usa dormitorului si alerga in baie si se incuie acolo.Un moment a fost liniste dar dupa aceea din robinet si din cada a inceput sa tasneasca sange.Laria se sperie si iesi din baie in hol unde totul parea normal. Deodata, Laria simtii cum ii curge ceva pe umar, se uita pe tavan si isi vazu prietena moarta, agatata de tavan. Sangele ei curgea pe umarul Lariei. Laria fugi in camera parintilor ei si acestia disparusera insa fantoma aparu drept in fata Lariei cu chipul ei fioros si cu ranjetul diabolic.Laria tipa dar nimeni nu o putu auzi. Fata disperata fugi la parter dar usa era incuiata iar cheile erau la parintii ei si parintii ei nu mai erau. Laria isi lua avant si sari prin geam. Bucatile ascutite o ranira si sangele i se prelingea pe haine si pe iarba. Vazuta afara din casa, Laria incepu sa fuga si fantoma o urmarea.Cand trecea pe langa felinare, acestea palpaiau si se stingeau lasand totul in intuneric. Fata inspaimantata pana in adancul sufletului, incerca sa urle, dar ceva parca o apasa pe corzile vocale si nu putea vorbi.Alerga si alerga pana cand cazu la pamant, sfasiata de puteri.Incerca sa ridice o data privirea si sa vada fantoma dar fantoma disparuse si soarele isi arata primele raze.Atunci Laria si-a dat seama ca fantoma dispare cand soarele rasare si reapare cand se lasa intunericul.
Fata nu se mai putea intoarce in casa fiindca parintii ei nu mai erau si casa era o inchisoarea a spaimei.Atunci Laria se decise sa cerseasca, fiind prea mica sa isi ia o slujba.Se gandea in mintea ei ca probabil cuiva I se va face mila de ea si o va lua acasa.Laria se aseza la coltul unei strazi, cu hainele murdare iar ea foarte obosita se sprijini de zidul rece al cladirii din spatele ei dar nu putu dormi si s-a gandit sa inceapa sa cerseasca. Fata intindea mana ranita spre fiecare calator, dar toti o priveau cu frica si dispret de parca ar sti ca o fantoma o urmarea si chinuia. Fata se uita des la soare si parca se ruga la el sa nu apuna.Mai spre seara o doamna imbracata in negru cu fata acoperita tot de o gluga neagra se opri langa fata. Laria se gandea ca femeia era nefericita ca si ea dar dintr-o data privirea ii zbura la soare si vazu cum ultima raza paleste si lasa cerul decat cu o roseata care in scurt timp disparu si lasa cerul intunecat.Laria se uita din nou la doamna si observa cum isi da gluga jos si sub aceasta, fata recunoscu chipul palid si plin de sange al fantomei si ochii ei negri.De sub buzele vinetii ala fantomei s-au auzit niste cuvinte murmurate:’’Ultima ta noapte, fetit-o!’’. Laria se sperie ingrozitor si chipul ei se albi la fel ca al fantomei si incepu sa fuga dar fantoma o zgarie pa spate. Sangele curgea in siroaie dar fata continua cu greu sa mearga si deodata, langa un cimitr, se opri si cazu.Se intoarse si vazu fantoma cum venea spre ea incet,incet, pe dara de sange cu zambetul ei diabolic pe fata. Laria tresari, se ridica si incepu sa alerge din nou. Atunci se auzi cum fantoma porneste cu putere in zbor, lasand in urma ei zgomotul vantului.Se indrepta spre fata si o apuca de glezna. O tari in cimitir si o aseza pe o movila de pamant.Laria ridica privirea, desi simtea ca va regreta.Vazu fantoma cum se baga in pamant si dispare.Laria era incredibil de bucuroasa insa deodata pamantul de sub ea se cutremura si o mana osoasa o apuca de brat si o alta mana o apuca de celalalt brat.Mainile stransera din ce in ce mai tare pana cand din bratele Lariei iesi cu putere sange si fata urla de durere si tipatul ei se auzi adanc in noapte. Fata nu stia ce o trage dar auzi un ras malefic si stiu ca fantoma o tragea si aceasta radea malefic pana cand a bagat-o pe Laria in pamant iar apoi se ridica si vazu cum spiritul fetei paraseste trupul.Un zambet de satisfactie se ivi pe chipul palid al fantomei si disparu in aer, in cautare de noi victime. Funda?

Www.spectrulrealitati.ro

Spectrul Realităţii!

Iti spun eu una reala.

Am auzit ca sub casa bunicilor se afla un azil de batrani care a luat foc si nimeni nu mai scapase cu viata..Si vara trecuta ramasasem singur cu verisorul care are 16 ani, fratele de 14 ani si eu de 13 ani Deodata in gradina am auzit un tipat care cred ca se putea auzea pana in Caracal..Ne-am pus pe glume prima oara. Dupa am mers acolo.Cand am intrat pe usa am simtit un fior in inima.Atunci am vazut doua babute.Verisorul meu a zis sa mergem dupa el cu o voce tremurand.Se vedea ca toti(mai ales eu care de abia ma abtineam sa nu plang de frica)eram infiorati.El nea dus pe cealalta parte unde era un fel de casiera..Atunci am fugit toti. Bunici nostri stau in comuna Teslui (Preajba de Padure) si erau vreo 15 km pana la caracal, unde erau bunicii.Din fericire am ajuns la matusa noastra care era la 5 km distanta, dar cu bicicletele (turbo)cu care cred ca mergeam cu 70 km la 2 ore fiindca am ajuns foarte repede.Nu cred ca vom uita niciodata aceasta intamplare.

O stiu, dar tie iti merge site-ul spectrul realitatii?

Nu-mi merge site-ul, nu stiu ce are.

Nu,nu merge si nu de acolo am luat-o.