Ordonare:
Cronologică
În cărţile lor, psihologul Robert R. Provine şi neurologul Michael Trimble trec în revistă unele dintre cele mai importante teorii legate de evoluţia plânsului şi de rolul lui. De-a lungul timpului au existat multe speculaţii cu privire la scopul pe care îl serveşte plânsul emoţional. Problema acestor teorii este că nu reuşesc să fie demonstrate în practică, tocmai din cauză că nu toţi oamenii plâng ca urmare a aceloraşi evenimente sau sentimente.
Chiar şi astăzi, unele dintre teoriile produse în Antichitate, precum acelea care susţin că plânsul ne ajută să ne eliberăm de stres, încă mai sunt considerate valabile. De exemplu, William H. Frey II, biochimist la Universitatea din Minnesota, considera că oamenii se simt mai bine după ce plâng deoarece prin acest proces ar fi eliminaţi hormonii asociaţi stresului.
Această teorie este oarecum asociată cu cea a efectului de catharsis, idee favorizată de Freud şi de amicul lui, Josef Breuer. Cei doi considerau că lacrimile duc la diminuarea excesului de energie emoţională, restabilind homeostazia.
În ciuda acestor teorii, există puţine dovezi care ar putea susţine efectul cathartic al plânsului. De fapt, cercetările au arătat că, mai curând plânsul creşte excitarea, tensiunea şi determină apariţia efectelor negative.
Mai multe studii au demonstrat că femeile plâng mai mult ca bărbaţii (femeile au tendinţa de a plânge, în medie, de 5, 3 ori pe lună, comparativ cu 1, 4, media întâlnită la bărbaţi), dar această diferenţă nu se înregistrează decât după pubertate.
La copii, plânsul a fost numit „cordonul ombilical acustic", deoarece determină o imediată acţiune din partea mamei.
În acest sens, în teoriile psihanalitice ale lui John Bowlby regăsim că el considera plânsul ca parte a ataşamentului, lacrimile fiind semnalul care atenţionează despărţirea de părinţi şi mai ales de mamă.
Darwin nota că cele mai expresive mişcări din timpul plânsului duc la creşterea presiunii în zona pieptului şi a abdomenului, lucru care face ca tensiune sangvină din zona ochilor să se ridice. Pentru a preveni deteriorarea ochilor, muşchii din jurul lor se contractă, iar ca răspuns la acest fenomen, glandele lacrimale sunt activate pentru a proteja ochiul. Darwin considera că aceste contracţii protectoare „sunt elemente fundamentale care participă la formarea unora dintre cele mai importante expresii". Contracţia muşchilor din jurul ochilor cauzează modificări ale muşchilor faciali din jurul gurii, crescând expresia gestului. Darwin a observat că unii copii, cu vârste până la 4 luni, plâng violent dar îşi ţin ochii închişi, nelăsând lacrimile să curgă. Astfel, susţinând ideea că funcţia principală a plânsului este aceea de a lubrifia ochii, Darwin susţina că de-a lungul evoluţiei, orice act iritant a ajuns să ducă la vărsarea lacrimilor. În cazul oamenilor, în copilăria târzie, aceste reflexe devin o obişnuinţă asociată cu durerea şi eliberarea durerii. El a concluzionat că „cu cât plânsul este mai violent sau isteric, cu atât eliberarea este mai mare".
Plânsul ca răspuns emoţional este evocat în diverse scene. Unii oameni plâng şi la cea mai neînsemnată chestiune, în timp ce pentru alţii este nevoie de acumularea multor emoţii înainte ca vreo lacrimă să curgă.
Puterea empatiei este incomensurabilă şi este fundamentală pentru mai toate acţiunile pe care le întreprindem, de la realizarea relaţiilor apropiate, până la supravieţuirea în societăţi complexe.
De fapt, importanţa lacrimilor este esenţială în apariţia empatiei.
Chiar dacă acest fenomen a fost şi este îndelung studiat, domeniul se află abia în stare incipientă. Astăzi, mulţi dintre oamenii de ştiinţă cred că lacrimile sunt declanşate de nervii din sistemul limbic, care ajung din trunchiul cerebral în glandele lacrimale. Cu toate acestea, în ciuda tehnologiei disponibile, care permite monitorizarea creierelor, cercertătorii nu au reuşit, încă, să descopere cum funcţionează acest proces şi cum a apărut el.
Plansul sau lacrimarea este procesul de producere al lacrimilor. Acest proces este declansat de glandele lacrimale ce se afla sub pleoape. Oamenii plang din mai multe motive:
Lacrimile bazale - sunt produse in mod continuu pentru a lubrifia si a curata ochiul. Acestea mentin ochiul umed si contin apa, lipide, grasimi si proteine, cat si anumiti compusi meniti sa protejeze impotriva infectiilor. Cu fiecare clipire, lacrimile sunt imprastiate pe suprafata ochilor.
Lacrimile reflexe – sunt o reactie impotriva iritantilor si a obiectelor straine cat si la stimuli externi.
Lacrimi psihologice – sunt cauzate de emotii puternice.
Atunci cand o persoana este ranita, emotional sau fizic, glandele lacrimale cateodata se contracta si produc lacrimi psihologice. Cand o persoana este intr-o stare emotionala suprasolicitata, corpul reactioneaza si produce un numar mare de hormoli si alte chimicale ce se regasesc in lacrimile psihologice, dar absente in celelalte tipuri de lacrimi. Plansul este benefic atat sanatatii emotionale cat si a celei fizice a corpului deoarece ajuta corpul sa elimine tensiunea si toxinile chimicale acumulate si sa echilibreze nivelul de stres. Studiile au aratat ca lacrimile psihologice contin mult mangan, un element ce afecteaza temperamentul, cat si mai multa prolactina, un hormon ce regleaza productia de lapte si care are un efect de calmare. De aceea dupa o buna portie de plans persoana respectiva se simte mai bine si mai calma.
Lucruri interesante despre lacrimi si plans:
15 centimetri cubi de lacrimi bazale sunt produse de ochiul uman intr-un an.
30% de magneziu in plus contin lacrimile psihologice fata de cele bazale sau reflexe.
98, 2% este continutul de apa in lacrimi.
130 de substante se gasesc in lacrimi.
6 euro costa intrarea intr-un local japonez unde se practica terapia prin lacrimi.
Canalul lacrimogen al barbatilor este mai mic comparativ cu cel al femeilor.
8% dintre cei care plang, plang mai mult de o ora.
39% din plans are loc seara, 16% dimineata, 29% dupa-amiaza si 17% noaptea.
40% dintre oameni plang singuri.
88, 8% se simt mai bine dupa ce plang.
7 este numarul anual de episoade de plans pe care le are barbatul comparativ cu 47, care este numarul anual mediu pe care le are femeia.
6-8 pm este intervalul cel mai comun in care oamenii plang.
Eu una plang aproape in fiecare seara, ma ajuta enorm sa ma descarc. Sun o persoana foarte sensibila, plang si la o melodie mai trista sau videoclip.
http://www.youtube.com/watch?v=3dTCCgJfKRs
http://www.youtube.com/watch?v=Qy7cJpqWuUE
La astea doua am plans pana m-a durut burta...:)) SERIOS!
Răspunde
Sincer n-am citit tot comentariul, doar ultima parte. Mulțumesc că m-ai făcut și pe mine să plâng acum. 
Cred ca ai inceput sa plangi in clipa cand ai vazut cat de lung e.
N-am vrut sa fie asa, insa mi s-au parut interesante aceste lucruri, pe majoritatea le-am aflat multumita intrebarii tale!
De obicei oamenii plang din cauza necazurilor. Desi nu inteleg, altii plang de fericire. Se intampla foarte des mai ales la fete sa planga dupa un baiat care l-au iubit si nu il mai au aproape, dar nu e exclus si in cazul baietilor 
Cand oameni plang zgomotos(ca copii mici) plang ca sa atraga atentia dar cand plangi "in liniste" este un plans de durere.
Să dea naiba în ea de dragoste. Mereu mă ciocnesc de ea pe aici.
Fiecare avem cate un ninja care taie ceapa pe umarul stang.Plus altul pe umarul drept care stoarce lamai. Logic.
Pentru ca deoare ce
...Acum poate sa planga de durere ca i-a dat cineva cu o teava in cap apoi ca s-a despartit de cineva la care tinea cu adevarat La emotionat o melodie care il caracterizeaza etc 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
