E gata si continuarea povestii.Si daca va uitati mai bine categoria e timpul liber asa ca sa nu vad comentarii urate ca de ce fac o poverste..sau ca daca nu am alceva de facut sau ca de ce nu am pus o intrebare(categoriia!)Sper sa va placa.:*
Si pentru cei care nu au citit primele parti dati la intrebarile mele si acolo le veti gasi.
Capitolul V:
Brusc o senzatie de ameteala ma cuprinse usor, iar corpul meu cazu pe covorul moale al lui Jessie.
-Te iubesc! spuse Jessie
-Si eu te iubesc!
-Am nevoie de tine! Trezeste-te!
-Ce?
M-am ridicat repede si m-am intristat putin cand am vazut ca fusese un vis.
-Jessiee! Trezeste-te!
-Haaa ce? Ce s-a intamplat?
-Pe mine ma intrebi? Te-am gasit pe jos..Esti bine?
Minte imi era tot la poza aceea dar cum puteam sa-i spun ca i-am umblat prin lucruri?
-De ce taci? Ce e cu tine?!
-Nimic.
-Haide spune-mi.Te rog!
Mainile lui imi cuprinsera corpul meu micut in timp ce parfumul lui ma facu sa visez din nou la speranta si iubire.
Ce era cu mine? Eram atat de buimacaa..mai rau ca de obicei si ce e si mai rau faceam lucruri pe care nu le gandeam dar pe care le ordona inima.
De exemplu acum inima imi ordona sa il sarut.Dar stai! Se pare ca inima lui i-a luat-o inainte alei mele, iar buzele noastre s-au lipit una de alta...
O imagine imi venii in minte..Era oribil! Era el omorand.o pe fata din padure.
M-am tras speriata din bratele lui si am oftat dramatic in timp ce alegam spre usa.
Jessie alerga dupa mine dar prin urmare eu reusisem sa ma ascund dupa un copac.
Era noapte si imi era asa de frig, dar Jessie era pe urmele mele.Nu imi vine sa cred ce am vazut dar nu imi vine sa cred ca l-am lasat balta pe cel pe care il iubesc pentru o viziune tampita.
Jessie alerga printre copacii aceia mari strigandu.ma.
Deodata se opri, se aseza jos si isi puse capul in jurul mainilor.Mi se parea ca ma iubea, iar inima mea ma indemna sa merg la el si sa il iau in brate.Dar din pacate nu am facut asta si l-am lasat acolo...in timp ce eu am plecat putin mai departe.
Cand deodata simt o mana pe umarul meu, ma smucesc brusc si ma intorc cu fata.Nu era nimeni..desi eu am simtit atingerea.Nu putea fi Jessie ca doar nu se putea evapora.
In fine, ma intorc sa merg mai departe iar in fata mea apare ea..Cu aceeasi rochita plina de sange si aceeasi privire de temut.
-Ai luat ce era al meu si vei plati!
-Ce? Eu nu am luat >nimic?Cine esti si ce vrei de la mine?
-Vei intelege mai tarziu...
Si disparu intr-o ceata densa care nu era pana acum cateva secunde.
Bataile inimii mele s-au accelerat si am inceput sa fug si sa plang in nestiire.
Eram atat de trista si derutata, dar atat de obosita...Iar somul ma luase usor, usor pe meleagurile visului.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook