Au trecut deja 2 ani, ce pot sa spun, daca ai vointa poti transforma orice rana adanca intr-o zgarietura dar care ramane acolo pentru totdeauna si desi nu doare, stii ca e acolo si simti mereu o usoara amaraciune in suflet cand iti fuge gandul la ceea ce a fost.
Poveste de dragoste? L-am cunoscut cand am intrat in clasa a 9a, sunt cu el in clasa. In primul semestru nu ne-am suportat si in al doilea ne-am apropiat foarte mult. El a fost primul baiat din viata mea si m-a facut sa ma simt iubita si apreciata. aa da si dupa a disparut, ne certam des si s-a dus tot. Aaa si mai are si prietena, asa dragoste nu va doresc la nicicare! :*
E clar ca nimeni nu va scrie nimic pana la 11:59 Numai ca sa vezi ce face lumea pentru o funda In fine, eu ma conformez cu intrebarea ta si iti prezint povestea mea de dragoste care m-a marcat cel mai mult
~Am crezut ca e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. A fost anul trecut prin iulie. Am intalnit-o intr-un joc online care ne-a apropiat foarte mult ( ea avea pe atunci 17 eu 15 ani) si a fost o atractie instantanee. Probabil a atras-o felul meu de a vorbi cu fetele. Ea era perfecta: frumoasa, desteapta si de ce sa nu o zic, era si bogata. O combinatie fatala as zice eu care ar scoate din minti orice baiat. Cel mai mare dezavantaj era distanta dintre noi ( eu Suceava, ea targoviste). Va dati seama ca eu carnet nu am si nu aveam cu ce sa ajung la ea ca m-as fi dus si am crezut amandoi ca relatia o sa tina pana anul urmator cand o sa putem merge la mare amandoi. Vreo 3 luni a mers bine, imi acorda atentia totala mie, vorbeam non stop si se putea simti si intensitatea iubirii noastre chiar si la distanta aceea. Am sa incerc sa nu o lungesc prea tare. M-a lasat chiar inainte de revelion, cand a zis ca merge la o cabana cu prietenii. 2 saptamani am incercat sa dau disperat de ea, la telefon nu raspundea, aveam ignore pe messenger si skype deci mi-era aproape imposibil sa dau de ea. Am reusit sa dau de ea prin intermediul unei "surori" ( asa cum isi fac fetele, prietene apropiate) si atunci m-a scos de la ignore ca sa tipe la mine cum de indraznesc sa ma bag in vorba cu sora ei. Am reusit sa o calmez, iar cateva zile mai incolo am aflat ca ea intrase intr-un anturaj urat, cu drogati si de astea. Am inteles-o mai mult pentru ca o voiam inapoi, inca o iubeam nebuneste. Cu o saptamana inainte de Paste a parut ca s-a reaprins scanteia, imi zicea ca ma iubeste ca inainte si am reluat oarecum povestea de dragoste. Dar aici intervine partea aceea din femei pe care eu o urasc: MINCIUNA
Imi ascundea o gramada de lucruri si probabil asa a facut si a doua zi de Paste caci obisnuit sa am o legatura stransa cu ea, i-am trimis o urare de Paste iar ea a iesit instant de pe messenger. Stiind ca are obiceiul sa stea pe invisible am verificat pe un detector sa vad si sa aflu ca ea chiar era inv in acel moment. Am simtit imediat in suflet o amaraciunea si un sentiment greu de uitat. Am intrebat-o daca s-a intamplat ceva si am primit ca raspuns un ignore care m-a lasat masca. Cu o zi inainte imi marturisea cat de mult ma iubeste iar apoi 0. Supararea m-a tinut vreo 2 saptamani, pana m-am impacat cu ideea ca probabil nu m-a iubit niciodata. In iunie am facut o drumetie cu colegii la munte si am petrecut cu ei si m-am imbatat ca sa imi mai inec amarul. Acum a mai ramas doar un regret ca nu mi-am putut implini dragostea pe care am crezut-o perfecta iar in momentul de fata am hotarat sa stau burlac o vreme pana se va ivi cinvea macar asemanatoare ei. Sper ca nu te-am plictisit, povestea a fost rezumata mult.~
Chiar o poveste trista... imi pare rau pentru tine sa stii...
anonim_4396 întreabă:
ToNy_4515 întreabă:
Davyduchiha2001 întreabă: