Hei, buna seara! Nu o sa incep sa va plictisesc cu intrebari stupide despre viata, despre anumite obiecte sau despre probleme din viata mea, asta doar ca sa va faceti ca va pasa pentru o fundita 
) Sa revenim, e o intrebare despre fiecare despre visul fiecare. Daca ai putea traii oriunde, unde ai traii? Unde ti-ai petrece diminetie in fiecare zi, alaturi de cine? Cum vei petrece zilele cu soare si cele cu vreme rea? Care vis ai vrea sa ti-l implinesti?
Sperand ca multi dintre voi nu se vor pierde de la cuvantul "Hei" voi continua si va voi spune visul meu care pare a fi un vis american.
De curand...cam 2 ani ( sau poate 1 jumatate) de cand am descoperit eu cum sta treaba cu scolile in Romania si facultatea si serviciul (care in cea mai mare parte nu va fi in domeniu cu facultatea) m-am tot gandit ce as vrea sa devin, ce as vrea sa urmez fara sa ma gandesc apoi ca a fost o alegere proasta, fara sa regret ce am vrut. Am ajuns la concluzia ca nu vreau sa traiesc intr-o tara unde conteaza sa ai niste cunostinte ca sa ajungi ceva mai sus, ci ca vreau de fapt un apartament undeva intr-un oras aglomerat, vreau un job in care sa ma simt importanta, sa ma simt placuta, sa simt ca fac asta cu placere, apoi m-am gandit ca toate intrebarile mele au ca raspuns : New York. America. Da pai asta nu ar fi o problema, problema ar fi sa ajung acolo si sa nu mor de foame, ba din contra sa ajung acolo si sa fac totul cu cap, sa-ti joci cartea, ca despre asta e vorba in viata, nu?
Bun, am stabilit vreau sa traiesc in New york, sa am un apartament frumos, confortabil, locuibil, mare ( ador lucrurile mare si spatioase), nu ma pot abtine trebuie sa mentionez, sa am ferestrele din tavan pana in pamant, ador arhitectura americana, ador viata americana, as vrea undeva la etajul 7-8 sau chiar mai sus, sa vad cat de sus am ajuns. Am vorbit destul despre locul in care as vrea sa traiesc, nu? Bun sa vorbim si despre ce as vrea sa fac.
Sa devii un avocat maret intr-un oras aglomerat, iar lumea sa te caute? Sau un doctor renumit si cautat de catre pacienti, sau eventual un design-er de succes sau cantaret, cine nu ar vrea? Da pai la inceput si mie mi-a placut mult desenul, am desenat pana mi-am tocit coatele de cat am stat la al birou, apoi bineinteles am descoperit muzica, chitara si pianul ba chiar si vocea, iar dupa 4 luni de canto, sa-mi spuna parintii ca nu am ce face cu asta in viata, ca trebuie sa stiu ceva de baza ( mai ales ca mama luceaza in medicina) Okay, am inteles. Bateti spre ceva inalt, foarte bine. La momentul ala, uram matematica asa ca ( bai) avocat nu suna rau, judecator nu suna rau, ba chiar imi convenea in tara in care traiesc ( Romania ) sa devin asa ceva.
Normal, asta pana cand am facut cateva cercetari si ama flat ca traiesc "atat de bine" avocatii din Romania ( si in general romanii) incat mi-am zis ca degeaba mai invat atat si ma ostenesc ( neavand pe cineva in domeniul asta, nu am nici o sansa) Asa ca... am cautat, am aflat cum sta treaba cu bursele pentru america dupa ce termini liceul, si ce pot spune ma zbat sa ajung unde mi-am propus si sper sa ajung.
Acum, sper ca nu v-am plictisit cu toate astea... insa sunt curioasa, oare ce vreti voi cu adevarat de la viata, de la voi ?
Scuzati micile greseli strecurate. Yay, mult noroc!
care pare a fi un vis american.
Ordonare:
Cronologică
Eu, nu cer mult in viata decat o garsoniera, un servici stabil ca sofer pe autotren si o masina buna, scumpa de ce nu. Daca as castiga loteria imi cumparam un cap MAN si lucram pe cont propriu ca tractionist aveam si BMW si casa personala 
dar mai stii daca criza asta continua inca 5 ani sa stii ca ne vom duce naibii, sperantele de a avea un servici bun scad daca nu se schimba vremurile astea in urmatorii ani, ajungi sa te saturi sa tot speri la ceva; of dar eu sper ca va fi bine totul.
Răspunde
Eu am un vis pe care multi il considera maret:sa am un magazin de decoratii interioare, sa incep din Romania si sa ma extind in Londra, amsterdam, etc, vreau sa am o casa la lac de preferat in munti...asta ar fi in romania...insa mi-ar placea sa am o casa in londra.Asta e visul meu. Apropo, mi-a placut intrebarea ta
Asa e, cunosc destui care se dau mari in figuri gen vezi ca plec in Germania pe tir cu 1600 de euro pe luna pe comunitate, nu are nici experienta si imi vine cu tampenii de genul asta sau vino in Romania ca e mai bine. Lume care are invidie si le place sa minta dar de dragul lor ii las impace cu prostiile lor si imi traiesc viata cum pot la straini, nu ma plang dar traiesc bine.
Eu vreau sa devin o actrita de succes,sa fiu diferita,sa nu mai aud de matematica,si sa pot trai din ceva ce-mi place.
Sunt constienta ca in Romania nu sunt cele mai bune conditii dar nu percep viata departe de familie intr-un loc necunoscut, caruia nu-i cunosc istoria si chiar daca as sti-o nu as putea sa ma mandresc ca sunt parte din ei, as fi doar un strain.
Visez sa fac facultatea de arta sa imi pun sufletul in micile roluri pe care le voi avea, sa stau in fata publicului in timp ce primesc aplauze si ovatii.
As sta si intr-un canal, as manca paine cu sare si as da multe pentru cateva dintre momentele astea.
Cine n-ar da sa faca ceva ce-i place dar sa si castige ceva?
Eu dupa ce mi-am scos BE CE DE, am cautat prin tara de munca ca sofer si toti cu vechimea lor nimeni nu intelegea ca si incepatorii trebuie sa aiba un inceput, nu suna nimeni daca bagam cv, etc. Am plecat si am dat de o firma in Madrid lucram 8 ore pe zi cu tirul distante scurte, dar era bine apoi a dat faliment dupa 11 luni de activitate care o aveam la ei, acum iar o iau de pe loc si trag pe unde pot orice servici e bine venit.
Cred ca fiecare dintre noi are un vis, in afara de sanatate, dragoste, bani etc. Tind sa cred ca si eu sunt un visator cu toate ca de la vis la realitate e un drum foarte lung sau uneori chiar imposibil.Sunt o persoana care zic ca inca are timpul si capacitatea necesara pentru a-mi indeplini ceea ce imi doresc.Imi place o tara, nu o sa-i zic numele ca nu are nici o relevanta si acolo vreau sa imi demonstrez personal ca pot reusi pe plan profesional.In privinta ta si a visului tau, nu pot decat sa iti urez succes si viata buna tuturor!
Hei, merci. Ma bucur ca sunt cativa care vor sa impartaseasca, ceea ce am scris si intrebat, cred ca ar fi fost demn mai bine de un blog, insa cum nu am unul am decis sa scriu aici, si imi place ca romanii sunt visatori si cine stie, sigur sau nu, voir ajunge sa-si indeplineasca visurile!
Hmm, poate o sa fac Ma bucur ca-ti place ideea care am pornit-o
Chiar imi place nu glumesc! daca faci blog sa ma anunti si pe mine! o sa fiu primul care intra!
Mercii, o sa te tin la curent cu ce voi face! ) Daca imi va permite timpul, cu siguranta voi face si un blog
Ee... Bun topic
Din cate vad eu, generatia tanara de acum e mult mai realista. Majoritatea s-au convins ca 6 ani pierduti intr-o facultate facuta "sa fie acolo" sau intr-un domeniu inutil nu iti mai aduc un trai decent, cum era pe vremea comunismului. Acum vad tot mai multi tineri cu planuri realiste, vor sa faca ceva ce intr-adevar se cauta. Am prieteni cu 4 ani mai mari, care au plecat la facultate in 2008, si pana in prezent n-au castigat nici un ban. Am prieteni din generatia mea care s-au bagat direct pe meserii "de jos", dar cautate, si sincer castiga mai bine decat altii cu experienta de 30 de ani. Unul s-a angajat la o firma de electricieni, care se ocupa si cu iluminatul stradal, si castiga intre 1500 si 2000 lei pe luna ca incepator. Celalalt a lucrat multi ani cu un instalator, a invatat meseria foarte bine, si-a cumparat toate sculele necesare si s-a apucat pe cont propriu. Eu de mic eram obsedat de masini, am reusit sa lucrez cu un mecanic foarte bun, am invatat si inca invat de la el. Fiind pensionar, foarte cautat si apreciat in oras, a inceput sa-mi dea mie clientii lui. Am un teren la cativa km de oras, acolo am inceput sa imi fac un mic service. Intre timp am invatat si tinichigerie-vopsitorie, mi-am scos un certificat european si urmeaza sa-mi scot o autorizatie PFA, ca sa intru in legalitate. Am avut ocazia sa lucrez intr-un service mare din oras dar am refuzat, in domeniul asta am ajuns la concluzia ca nu merita sa-mi platesc un sef
Wow ) Super cum gandesti. intr-adevar, decat nimic mai bine ceva.Eu ce pot spune, scrie mai sus. Dupa parerea mea, mna... tot vizionand filme, tot auzind despre povestile altora, am ajuns la concluzia ca nu merita sa mor fara sa fiu cineva. Asa ca, bat cat mai sus cu anumite riscuri intr-adevar. Dar daca nu risti nu castigi 
Orice ai face, daca o faci din placere n-ai nici o 'scuza' sa nu devii cineva
. Eu am ales domeniul asta considerat oarecum din categoria "munca de jos" pentru ca asta mi-a placut, si asta pot face fara sa simt ca muncesc. Si mie mi-ar fi mult mai bine in alte tari, tot in domeniul asta, dar nu cred ca as suporta sa-mi parasesc casa, locuiesc intr-o zona prea frumoasa. Am citit povestioara ta, imi place cum gandesti, desi tintesti sus cred ca esti constienta cata munca implica acest vis. Odata ajunsa in state, daca asta este visul tau, lucrurile vor merge de la sine si nu cred ca vei simti greul, ca si in cazul meu. In schimb, acolo cred ca ai parte de un sistem care te va sprijini, nu-ti va pune bete in roate, ca la noi. Si inca ceva, sper ca n-ai renuntat la muzica Chiar daca n-o sa ajungi sa 'produci' ceva din asta, e o metoda eficienta anti-stres.
Ow, cu siguranta! Cat despre muzica Nu, nu am renuntat si pe la balurile din scoala mai cant. Merci :3
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
