Ordonare:
Cronologică
Răspunde
I. Ionel Teodoreanu (1897-19540 a fost un prozator f apreciat, original prin lirismul si bogatia metaforica a operei sale.
In unele lucrari ("Ulita copilariei"-1923, "In casa buncilor" -1938, ca si in primul volum al romanului "La Medeleni" - 1925-1927), autorul infatiseaza perioada minunata a copilariei si puritatea sufletului de copil.
II. Fragmentul "Bunicul a fost, bunica este" deschide volumul "In casa bunicilor", scriere memoralistica in care sunt evocate cu nostalgie si umor, intamplari din viata naratorului.
In intregul sau, acest volum este un mozaic de portrete, intre care se detaseaza: imaginea bunicului, a bunicii, a parintilor si imaginea celor trei frati(printre care se numara si povestitorul aflat intre copilarie si adolescenta).
III.Continutul fragmentului prezinta o intamplare repetabila din copilaria autorului, si anume, o vizita la bunicii din partea tatalui.
Fluxul memoriei aduce in lumina gandurile si sentimentele copilului de atunci, imaginea casei bunicilor si a fiecaruia dintre cei doi batrani.
Instiintati de parinti ca vor merge la bunici, copiii sunt nemultumiti "ca zmeele descalecate de pe vanturi si arestate in dulap".
Cauza acestei stari consta in interdictiile impuse("sa nu vb tare si neintrebati, sa nu radeti prosteste, sa nu puneti mana pe lucruri, sa nu v-atingeti de pisici, sa nu faceti obraznicii..."), in casa bunicilor nepotii neavand voie sa fie copii.
In tot timpul vizitei, ei raman "prizonieri intre ochelarii bunicilor si ochii parintilor", in timp ce acestia din urma redevin copiii respectuosi de altadata.
Amintirea vizitei se incadreaza in trecutul oarecum apropiat al naratorului.
Portretul bunicului se incheaga la nivelul a doua timpuri:
Unul este trecutul indepartat(cand bunicul fusese procuror general, primar si decan al avocatilor, decorat de rege si stimat de toata lumea)>
Al doilea este timpul copilariei naratorului cand bunicul devenise alb "ca un copacel nins" si statea la gura sobei, cu motanul la picioare.
Portretul bunicii este mai mult al prezentului, intrucat copiii nu si-o pot imagina mireasa, iar socoteala tineretii ei li se pare incalcita.
"Coana Elencu" si "Cuconu Alecu" vor ramane in amintirea autorului si dupa ce vor trece in lumea umbrelor.
"Bunicul a fost, bunica este" constituie, pentru omul matur, un drum de intoarcere la copilaria pierduta
funda
N CASA BUNICILOR
de Ionel Teodoreanu
I. Ionel Teodoreanu (1897-19540 a fost un prozator f apreciat, original prin lirismul si bogatia metaforica a operei sale.
In unele lucrari ("Ulita copilariei"-1923, "In casa buncilor" -1938, ca si in primul volum al romanului "La Medeleni" - 1925-1927), autorul infatiseaza perioada minunata a copilariei si puritatea sufletului de copil.
II. Fragmentul "Bunicul a fost, bunica este" deschide volumul "In casa bunicilor", scriere memoralistica in care sunt evocate cu nostalgie si umor, intamplari din viata naratorului.
In intregul sau, acest volum este un mozaic de portrete, intre care se detaseaza: imaginea bunicului, a bunicii, a parintilor si imaginea celor trei frati(printre care se numara si povestitorul aflat intre copilarie si adolescenta).
III.Continutul fragmentului prezinta o intamplare repetabila din copilaria autorului, si anume, o vizita la bunicii din partea tatalui.
Fluxul memoriei aduce in lumina gandurile si sentimentele copilului de atunci, imaginea casei bunicilor si a fiecaruia dintre cei doi batrani.
Instiintati de parinti ca vor merge la bunici, copiii sunt nemultumiti "ca zmeele descalecate de pe vanturi si arestate in dulap".
Cauza acestei stari consta in interdictiile impuse("sa nu vb tare si neintrebati, sa nu radeti prosteste, sa nu puneti mana pe lucruri, sa nu v-atingeti de pisici, sa nu faceti obraznicii..."), in casa bunicilor nepotii neavand voie sa fie copii.
In tot timpul vizitei, ei raman "prizonieri intre ochelarii bunicilor si ochii parintilor", in timp ce acestia din urma redevin copiii respectuosi de altadata.
Amintirea vizitei se incadreaza in trecutul oarecum apropiat al naratorului.
Portretul bunicului se incheaga la nivelul a doua timpuri:
Unul este trecutul indepartat(cand bunicul fusese procuror general, primar si decan al avocatilor, decorat de rege si stimat de toata lumea)>
Al doilea este timpul copilariei naratorului cand bunicul devenise alb "ca un copacel nins" si statea la gura sobei, cu motanul la picioare.
Portretul bunicii este mai mult al prezentului, intrucat copiii nu si-o pot imagina mireasa, iar socoteala tineretii ei li se pare incalcita.
"Coana Elencu" si "Cuconu Alecu" vor ramane in amintirea autorului si dupa ce vor trece in lumea umbrelor.
"Bunicul a fost, bunica este" constituie, pentru omul matur, un drum de intoarcere la copilaria pierduta
Sarbatori fericite!
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
