1.Nici da, nici nu. Imi e indiferent.
2.Ma simt ok. Nu imi pasa de aprecierea altora. Eu stiu prea bine cat de mult sau cat de putin contribui la societatea/firma unde activez.
3.Da, as munci, pentru ca fara o ocupatie, m-as urca pe pereti de plictiseala.
În cazul tău particular, care muncă, ce eforturi și care contribuție la societate? Toate noțiunile astea îți sunt complet străine.
Tocmai pentru că nu vorbesc din experiența mea personală. Eu sunt un caz mai special și nu îmi doresc să contribui cu nimic ca alții să se bucure, iar eu să rămân doar cu firimiturile. Dacă voi face ceva, o voi face pentru mine, pentru că așa sunt eu, mai egoist. Vă mulțumesc frumos pentru înțelegere.
Ce înțelegere? Oamenii ca tine nu merită absolut nicio "înțelegere".
Eu zic sa mergi la psihiatru, pui aceeasi intrebari zilnic sub alta forma, lasa-ne in ***!
Da, îmi place să lucrez și cu alții dar și singur. Unele proiecte personale au valoare personală deci nu aș putea lucra cu alți oameni.
Sunt Inginer, deci și într-o lume fără bani și fără valori tot aș face ceva pentru că o fac din plăcere și din instinct.
Eu cel puțin muncesc pentru mine, nu pentru alții. Muncești și ești plătit, ai fost de acord cu condițiile, deci lucrezi în folosul tău, ca să câștigi bani cu care să te întreții. Fiecare muncește cât și unde poate fiind plătit pe măsură. Dacă nu ești în stare atunci nu muncii însă nu te aștepta să ajungă ajutorul social la nivelul salariilor. Oricum specimenelor ca tine care deja transpiră când aud de muncă nu le-aș da nici ajutor social dar asta e altă poveste. Stai doar să moară mami și tati să vezi cum te vei trezi la realitate...