Baieti, baieti, nu vreau sa ne certam din cauza religiei.
Mie unu' mi-e frica de moarte(Adica ce e dupa), de satanisti si de gandul ca toti murim odata.
Ai dreptate NOname, am si uitat de chestia asta, cred ca la capitolul asta ne asemanam, saptamanal ma gandesc ce m-as face fara parinti, sau fara prietenii mei.
Ce raspunsuri triste, "De Dumnezeu".
Pe mine personal ma apasioneaza serpii dar am o mare frica de ei in acelasi timp.
De păianjeni, de spații închise,de a vorbi în public (în fața multor persoane, urăsc să țin discursuri), de întuneric (nu mi-e rușine să recunosc), de bătrânețe, de înțepăturile insectelor ș.a.m.d.
Mi-e frica de visele/ideile celor ce ne conduc tara, caci a doua zi le si pun in practica si fac asa de fiecare data. Ca drept urmare: legi in continua schimbare. Rezultat:strazi perfecte, invatamant si sanatate la cote maxime...
De viitorul meu.Intodeauna ma gandesc ca trebuie sa devin cineva in viata.Nu vreau sa muncesc cu sapa ci cu mapa.Imi m-ai este frica de Dumnezeu, paianjeni si de mine insami pentru ca stiu cat de schimbat-oare pot sa fiu.
Paianjeni, dar nu si de panza lor, inaltimi, dar nu de cadere, de moarte, dar nu de ce urmeaza dupa, de timp si de faptul ca s-ar putea termina...
Frica de dumnezeu cica ahahaha asta e tare dzeu nu exista prieteni buni si mie mi-e frica de hmmm de nimeni
Mi-e frica numai de DUMNEZEU in rest nu mi-e frica de nimic sa ajung in spital cu toate oasele rupte sa mor nu imi este frica de nimic.
AvalohAlyn întreabă: