Copilarie-Lidia Batali
Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,
Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,
Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,
Şi casă fratelui cel mic
Să fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,
Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o mică zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau voioasă-n mână,
Şi zmeul să îl trag de sfori,
Să sar cât vreau peste băltoace,
Cunună să îmi fac din flori,
Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,
Să fac mâncare la păpuşi
Din flori de lăcrămioară,
Şi să aştept de după uşi
Un îngeraş să îmi apară,
Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus pe cer, la stele,
Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântă într-un cor
În geamul casei, turturele,
Şi să mă sui de vreau în dud
Când stau vacanţele la ţară,
Şi-n gârlă-atunci să mă cufund
Cu ochii-nchişi în plină vară,
Să văd bunica împletind
Pentru nepoate mândre şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă cum fac valuri,
Şi îndrăgitul meu bunic
Pe prispă blând să mă alinte,
Şi-n mâini să vină c-un ibric
Să-mi toarne laptele fierbinte,
S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,
Şi-n geamul casei părinteşti
Să joc de-a mama şi de-a tata,
Şi-nchisă cartea cu poveşti
Să nu o simt o clipă gata,
Să suflu flori de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi şi mari din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele,
Şi-un fluture în insectar
Să îl agăţ de o aripă,
Să fiu un porumbel hoinar
Doar pentru-o clipă, doar o clipă,
S-aud cântând în dimineţi
O fermecată vrăbiuţă,
Şi înotând printre nămeţi
Să-nham dulăi la săniuţă,
Să nu mă fac vreodată mare,
Rămân fetiţa din oglindă!
Copilăria, dalbă floare,
Cu-al ei parfum să mă cuprindă!
sau
- Spune-mi, Copilărie,
cum ai vrea să fie cărticica aceasta
de poezie?
- Aş vrea să fie frumos colorată
şi să înceapă cu "Nu se va sfârşi
niciodată"
- Bine,
şi despre ce ai vrea în ea să citeşti,
ca să nu îţi vină să caşti
atunci când te plictiseşti?
- Păi, despre multe poveşti adevărate
şi...nu mai ştiu
- Dar în ce culoare ai vrea
să ţi-o scriu?
- În ce culoare îţi place ţie mai mult,
ca să pot să îmi imaginez orice
când ascult
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Uite 5 poezii desspre Copilarie 
`.]
1. Copilaria
Of, copilarie draga,
Cat de dor imi e de tine,
Basme dragi cu Feti-Frumosi,
Si pasari din poezii;
Of, taram al bucuriei,
Mereu viu, mereu prezent,
Pentru-a face-un suflet tanar
Sa traiasca-aici pe veci;
Sa se plimbe printre randuri
Ca-mparatul printre osti
Si sa zica: "Asta-mi place!"
Si sa fiti toti bucurosi;
Oh, ce dor imi e de basme
Si de vise de copil,
De Ilene Cosanzene
Si de zumzet de copii!
Dar acum, stai si privesti
In albume ferecate,
Cum erai si tu copil
Si zambesti ca alta data...
2. Copilaria
Ce frumos e sa fii copil mereu
Dar asta e viata cresti fara sa vrei
Minunatii ani de copilarie dulce
Raman in amintirea ce se duce
Jocuri de copii zglobii si mici
Trece timpul nu mai suntem pici
Trece viata, zboara anii ca vantul
Plecam de acasa, lasam in urma satul
Tara, dulce armonie, pamant natal
Deal, campie, mereu acelasi mal
Paduri la inceput de primavara
Adie vantul cu aceeasi mangaiere clara
Ce dor imi este, in nisip ca sa ma joc
Cu chibrite la iarba sa dau foc
Sa alerg prin paduricea ce imi era
Vecina
Sa mai merg cu al meu Fat-Frumos de mana
Mi-au trecut anii de a mai fi copil
Am crescut, viata invata a fi mai util
Te pune la incercari ce provoaca suferinta
Dar in acelasi timp implica si dorinta.
3. Copilarie
Ce frumos e sa fii copil mereu
Dar asta e viata cresti fara sa vrei
Minunatii ani de copilarie dulce
Raman in amintirea ce se duce
Jocuri de copii zglobii si mici
Trece timpul nu mai suntem pici
Trece viata, zboara anii ca vantul
Plecam de acasa, lasam in urma satul
Tara, dulce armonie, pamant natal
Deal, campie, mereu acelasi mal
Paduri la inceput de primavara
Adie vantul cu aceeasi mangaiere clara
Ce dor imi este, in nisip ca sa ma joc
Cu chibrite la iarba sa dau foc
Sa alerg prin paduricea ce imi era
Vecina
Sa mai merg cu al meu Fat-Frumos de mana
Mi-au trecut anii de a mai fi copil
Am crescut, viata invata a fi mai util
Te pune la incercari ce provoaca suferinta
Dar in acelasi timp implica si dorinta.
4. Ganduri despre copilarie
A plecat copilaria
Pe un drum care nu-ntoarce
Cu miros de turta dulce,
Cu miros de mere coapte.
Intr-o zi, cand va fi soare,
Am sa fiu din nou copil
Si-am sa urc in podul casei,
Plin de atatea amintiri
Printre ate de paianjen
Te-oi gasi, copilarie
Si te-oi scoate din valiza
Prafuita si pustie.
5. Copilarie
Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,
Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,
Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,
Şi casă fratelui cel mic
Să fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,
Să sar şotronul pe trotuar
Şi să mă cred o mică zână,
Să văd furnici în furnicar
Şi să le iau voioasă-n mână,
Şi zmeul să îl trag de sfori,
Să sar cât vreau peste băltoace,
Cunună să îmi fac din flori,
Şi-ntr-una eu să cânt, că-mi place,
Să fac mâncare la păpuşi
Din flori de lăcrămioară,
Şi să aştept de după uşi
Un îngeraş să îmi apară,
Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus pe cer, la stele,
Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântă într-un cor
În geamul casei, turturele,
Şi să mă sui de vreau în dud
Când stau vacanţele la ţară,
Şi-n gârlă-atunci să mă cufund
Cu ochii-nchişi în plină vară,
Să văd bunica împletind
Pentru nepoate mândre şaluri,
S-aud copiii chiuind
Cu piatra-n apă cum fac valuri,
Şi îndrăgitul meu bunic
Pe prispă blând să mă alinte,
Şi-n mâini să vină c-un ibric
Să-mi toarne laptele fierbinte,
S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,
Şi-n geamul casei părinteşti
Să joc de-a mama şi de-a tata,
Şi-nchisă cartea cu poveşti
Să nu o simt o clipă gata,
Să suflu flori de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi şi mari din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele,
Şi-un fluture în insectar
Să îl agăţ de o aripă,
Să fiu un porumbel hoinar
Doar pentru-o clipă, doar o clipă,
S-aud cântând în dimineţi
O fermecată vrăbiuţă,
Şi înotând printre nămeţi
Să-nham dulăi la săniuţă,
Să nu mă fac vreodată mare,
Rămân fetiţa din oglindă!
Copilăria, dalbă floare,
Cu-al ei parfum să mă cuprindă!
Sper ca te.am ajutat! `
Funda? 
`.
As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata tata
Si sa nu devina bunic. bunica.
Si eu,
Printesa lor iubita
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti
A plecat copilaria
Pe un drum care nu-ntoarce
Cu miros de turta dulce,
Cu miros de mere coapte.
Intr-o zi, cand va fi soare,
Am sa fiu din nou copil
Si-am sa urc in podul casei,
Plin de atatea amintiri
Printre ate de paianjen
Te-oi gasi, copilarie
Si te-oi scoate din valiza
Prafuita si pustie.
:*
Ocunosc pe Lidia Batali in realitate.Am fost prietena cu nepoata dumneaei, in cartea publicaata de Doamna Lidia sunt doua poezii si despre mine si napoata sa
O cunosc pe Lidia Batali in realitate.Am fost prietena cu nepoata dumneaei, in cartea publicaata de Doamna Lidia sunt doua poezii si despre mine si napoata sa
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
