Daca o pisica pica mereu in picioare si o bucata de paine cu unt cade mereu pe partea unsa, ce se intampla daca legam o felie de paine unsa cu unt de spatele unei pisici si o aruncam pe fereastra? FUNDA 
Ordonare:
Cronologică
Felia ramane cum ai pus-o pe spatele pisicii, si pisica tot in picioare pica 
Răspunde
E ca impartirea la 0... O gaura neagra ii va dezlega...
Acum depinde si care forta de atractie este mai mare: a pisicii fata de Pamant sau a untului fata de Pamant. Daca sunt egale,atunci pisica va cadea pe o parte, neafectand picioarele sau untul. Daca forta untului este mai puternica, atunci va cadea pisica pe spate. Daca forta pisicii este mai puternica, va cadea in picioare. Daca fortele sunt prea mari, apare vortexul.
Legea atracției universale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare [[wiki]] Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2007
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute.
G este o constanta gravitaţională, o cantitate cheie în Legea atracției universale a lui Isaac Newton.
Legea atracției universale, descoperită și enunțată de Sir Isaac Newton, este o lege a mecanicii clasice. Enunțul său este următorul:
Două corpuri punctiforme de masă m1 și m2 se atrag reciproc printr-o forță direct proporțională cu produsul maselor corpurilor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele, orientată pe direcția dreptei ce unește centrele de greutate ale celor două corpuri.
(Corpurile sunt considerate punctiforme față de distanța dintre ele).
Cuprins [ascunde]
1 Expresie matematică
2 Câmp gravitațional
3 Extensii
4 Vezi și
5 Bibliografie
6 Legături externe
Expresie matematică[modificare sursă]
în care:
F este magnitudinea forței gravitaționale dintre cele două corpuri punctiforme,
K este un coeficient de proporționalitate numit constanta atracției universale,
m1 este masa primului corp,
m2 este masa celui de al II-lea corp,
r este distanța dintre cele două corpuri.
În Sistemul Internațional, F se măsoară în newtoni (N), m1 și m2 în kilograme (kg), r în metri (m), iar constanta K este aproximativ egală cu 6, 672 × 10−11 N m2 kg−2.
K a fost măsurată pentru prima dată cu acuratețe prin experimentul Cavendish, de către savantul britanic Henry Cavendish, în 1798. A fost prima verificare experimentală, în laborator, a teoriei gravitației, la 111 ani după ce Isaac Newton publicase Principiile matematice ale filozofiei naturale și la 71 de ani după moartea lui Newton. Este remarcabil faptul că Newton nu a putut folosi în calculele sale valoarea lui K, el calculând o forță numai relativ la altă forță.
Câmp gravitațional[modificare sursă]
Gravitaţia pe Pământ la scară macroscopică.
Gravitaţia într-o încăpere: curbura Pământului este neglijabilă la această scară, iar liniile de câmp pot fi considerate cu aproximaţie ca paralele şi îndreptate direct spre centrul Pământului
Forța gravitațională se manifestă la distanță prin intermediul câmpului gravitațional. Ea se transmite din aproape în aproape. Câmpul gravitațional este un câmp vectorial care descrie forța gravitațională care acționează asupra unui obiect în orice punct dat din spațiu, pe unitatea de masă.
Intensitatea câmpului gravitațional (Γ) într-un punct este egală cu raportul dintre forța ce acționează din partea câmpului asupra unui corp aflat în acel punct și masa corpului. În Sistemul Internațional, intensitatea câmpului gravitațional se măsoară în N/Kg. Accelerația gravitațională este egală cu intensitatea câmpului gravitațional.
Câmpul gravitațional este:
un câmp vectorial, deoarece i se poate atașa un sistem de vectori, și anume vectorul de intensitate a câmpului;
un câmp radial, deoarece liniile de câmp au direcție radială;
un câmp staționar, deoarece intensitatea câmpului este constantă în timp;
un câmp cu simetrie sferică.
Orice câmp se reprezintă prin linii de câmp. Linia de câmp este o linie imaginară la care vectorii intensitate ai câmpului sunt tangenți în orice punct.
Pe o arie mică de la suprafața Pamântului, unde liniile de câmp pot fi considerate paralele și echidistante - câmpul este uniform.
Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrică a gravitației, publicată de Albert Einstein în 1916. Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă, unifică teoria relativității restrânse cu legea gravitației universale a lui Newton, și descrie gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și timpului (spațiu-timp). În particular, curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei respectiv a radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale.
Extensii[modificare sursă]
Newton a considerat ca expresiei legii i se poate adauga un termen invers cubic de forma
Alte expresii au mai fost propuse de Holl, Decombes, Laplace:
, n= 2, 00000016 (Holl)
(Decombes)
(Laplace)
Vezi și[modificare sursă]
Teoria relativității generalizate
Teorema lui Newton a orbitelor rotitoare
Bibliografie[modificare sursă]
ro I. M. Popescu, Fizică, vol I, EDP, 1982, p 605-623
en Newton's Law of Gravity
en Cavendish experiment
Legături externe[modificare sursă]
[1]
Categorie: Gravitație
Meniu de navigare
Creare cont
Autentificare
Articol
Discuție
Lectură
Modificare sursă
Istoric
Pagina principală
Portaluri tematice
Cafenea
Articol aleatoriu
Participare
Schimbări recente
Proiectul săptămânii
Ajutor
Portalul comunității
Donații
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi
Afrikaans
العربية
Azərbaycanca
Беларуская
Беларуская (тарашкевіца)
Български
বাংলা
Català
Mìng-dĕ̤ng-ngṳ̄
کوردی
Čeština
Cymraeg
Deutsch
Ελληνικά
English
Español
Eesti
فارسی
Français
Gaeilge
हिन्दी
Magyar
Bahasa Indonesia
Italiano
日本語
ქართული
Қазақша
한국어
Lëtzebuergesch
Lietuvių
Latviešu
Македонски
മലയാളം
Монгол
मराठी
Bahasa Melayu
Nederlands
Norsk bokmål
Occitan
Polski
Piemontèis
پنجابی
Português
Русский
සිංහල
Simple English
Slovenčina
Slovenščina
Српски / srpski
Svenska
தமிழ்
తెలుగు
ไทย
Türkçe
Українська
اردو
Tiếng Việt
Yorùbá
中文
文言
Modifică legăturile
Ultima modificare efectuată la 00:20, 12 noiembrie 2013.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
Politica de confidențialitate
Despre Wikipedia
Termeni
Dezvoltatori
Versiune mobilă
Pisica ar pica in lateral incercad sa manance felia de paine. 
De asemenea ar putea pica in picioare gata satula.b-)
Pisica v-a da din picioare inainte sa aterizeze, urmand sa taie sfoara de care este legata felia. La o distanta mica de circa 2.65 cm per metru patrat parcurs in timpul caderii, felia de unt pica pe partea unsa si pisica in picioare, urmand sa manance felia de unt
Cade pe o parte 
sau daca locuiesti in anumite zone o prinde un ţâgan si o mănâncă bine inteles ca o gateste in dhri cuchăr
Ai pisica in casa? De ce nu incerci? Asa a evoluat stiinta - experimentind. A, e prea scump untul? Sau pisica e prea faina?
Depinde de la ce etaj arunci pisica. Poate pina jos apuca de linge untul!
meow
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
