Mă ierț' și pe mine o țâră stimabile, chiri că nu stau dăparte de orășelu' ăsta minunat dă provincie a dumitale nu pre' apucai să mă duc așé dămult p'acia, că nu mai fusă-i p'aci după vremea când eram prunc, că și atunci numa tata știe, ıo nu pre mult. Că amu m-o tăt tocat asta me dă câteva zîle încoace că să merem și noi la oraș la târg să mai vindem și noi ceva așe după ici colo să facem și noi niște bani cum odreaslă nost' ăsta micu îi la școală, mai trăbă un ban și acolo că vezi doamne îi oleacă mai greu traiu și-n țara noastă'. Încă noi amù nı-s bine că noi acoalé la noi la țară, mai sămănăm în gredınă, mai țâniem un porc, o găină, nu murim noi dă foame nı-s sătui.
Numa na când merem pă drumų cela ce știem ıo că duce la târg mi so dăzlegat unu din boii de la căruța și când îl găs-i, mă pierdui ıo amû.
DaciaRomania întreabă: