Răspunzând lui AvalohAlin.
Să sperăm în viața după moarte?
Să sperăm, căci speranța n-are moarte.

Atâta timp cât el exista exista și viața după moarte

Visele sunt frumoase, realitatea mai putin. Unii se agata de orice iluzie numai sa nu intre in depresie

Pentru a suporta realitatea omul are nevoie de un vis de care sa se agate.

Da, dar visul nemuririi personale este cel mai mare dulce coșmar posibil care trebuie evitat.

Sunt vise fromoase, sunt și coșmaruri. Să crezi că viața continuă după moarte, este un vis lucid.

Da, oamenii defavorizati se agata de un vis, ceilalti nu au nevoie de a se minti ca sa suporte realitatea, ca realitatea e deja buna.
Dar aia sa nu incerce sa ne bage pe gat fantasma lor ca fiind de buna, ca nu tine.

Ai ales bine categoria barosane. Lasă-l că el citește cărți motivaționale de când a învățat să citească ca să creadă lucrurile alea.
Nu că ar fi rău, dar dacă viața următoare e mai curvă decât actuala?

Uite două idei, a ta cu viața poarcă de după.
Mai am eu acum una corolară. Biblia ca carte motivațională eșuată.

Nu mă refer strict la Biblie. Acum câțiva ani ne înnebunea cu cărțile motivaționale și cu curentul New Age. Poți să îi faci profilul psihologic. Oricum e inutil să contrariezi asemenea idei.

Curentul New Age are păcatele lui, dar avea o calitate, era new, nou. Nu a dus prea departe, e cam eșec. Dar a fost o căutare necesară a ceva nou.