SI-N IAD SUNT INGERII!

de Geanin


II.Trebuie doar sa gandesti ca ai picioare

1967- Portland, Main

In resedinta familei Fabulosu era liniste. Prezentatoare bombonica prezenta stirile de la ora 23. Vapor, sotia Fabulosului, scriitoare la ziarul "Democratul" statea si astepta scrisoarea de la sefii sai, aceasta calarificand daca va mai lucra pentru ziar sau va fi concediata. Aprinde o tigara, era nelinistita, poate mai nelinistita decat in 21 decembrie 1941.
Se decide sa-i dea un telefon sotului ei plecat in Miami pentru afaceii.

1967-Miami, Florida

-Asa, t@rf0, suge-o, suge-o! zise barbatul in timp ce telefonul suna de zor
-Adu-mi telefonul, ce mai stai?
-Uitati-l, domnule Fabulos! zice Dydy, frumoasa lui dama de companie
-Alo, ce mai faci draga!
-Bine, tocmai astept scrisoare de la ziar. Tu ce mai faci? Esti ocupat?
-Sunt cam ocupat, draga mea! Vrei sa vorbim maine? Am multa treaba?
-Noapte buna! Ne vedem!
Inchise telefonul imediat, si se ridica de pe scaun, dandu-i o palma zdravana lui Dydy.
-Contin-o, ti-am zis eu sa te opresti. Daca auzea proasta ca o insel?


1953- Moscova, URSS

Era ora 20:40. O zi calduroasa de vara, terapeuta Daisuki il astepta pe Geanin, victima de razboi.
Tocmai se trantii usa.
-Am sosit, doamna doctor!
-Poti sa-mi spui Daisuki. Cum te obisnuiesti cu protezele care ti-le-am pus?
-Deloc. Nu pot sa merg, il urasc pe nazistul ala nebun care mi-a rupt picioarele! Urasc viata asta!
-Nu mai tipa! Incearca sa mergi cu ele. Trebuie doar sa te gandesti ca ai picioare! Esti un om norocos. Daca nu venea armata rosie la timp ai fi murit in mainile nebunui nazist! El a fost executat, s-a facut dreptate.
-Cum sunt norocos? Am stat si am spalat WC-uri in St. Petersburg. Eram invidios ca n-am picioare. Si acum imi amintesc cand un lungan dansa in fata, se lauda cu picioarele lui. Si fara sa mai gandesc, am luat un cutit si i-am injungheat piciorul. Nu am mai gandit! Ma gandeam ca picioarele lui nu fac parte din corpul lui, m-am gandit ca ar trebuie sa vada ce simt eu. Si ghici ce? A murit! Am facut puscarie! Si acum sunt in mijlocul comunistilor, vreau sa-mi vad tara din nou! Vreau sa plec in U.S.A!
-Ce interesant! Nu stiam!
-Da, tu esti prima persoana careia ii spun despre asta.
-Acum vrei sa incerci sa mai mergi?
-Bine!
Si zi de zi incerca sa-l faca sa mearga cu protezele. Si tot asa pana cand s-a aprins ceva intre ei. Au dansat si vals. Seara de seara, tot dansau. Dar cand Daisuki ar fi vrut sa-i spuna ce simte a gasit un bilet pe masa.
" Imi multumesc mult, buna doamna pentru ca m-ai ajutat din nou sa merg! Sper sa scapi si tu din cocina asta a comunistilor! Poate ne vom mai intalni in alt capat al lumii? Eu acum probabil sunt pe marii si oceane, spre taramul libertati, spre tara mea.
Iti multumesc, sper sa te pot revedea."

Atunci Daisuki a inceput sa planga si a intrat intr-o mare depresie. A dat foc cabinetului ei in seara acea. Gurile spun ca s-a sinucis, altele spun ca s-a dus sa-l caute pe Geanin, nimeni nu stie nici pana astazi.


1967-Portland, Main

Cand Vapor aproape isi pierdu mintile primi scrisoarea de la ziar.
"Doamna Vapor Fabulosu, dorim sa mai lucrezi pentru ziarul "Democratul". Munca ta va incepe maine, te rugam sa iei cat mai multe informatii despre criminalul de razboi, soldatul Suck care va fi internat la Spitalul de Recuperare Mary Todd Lincoln. Sa fi la prima ora".

Si asa a putut sa adorma (linistita)...


Va urma!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook