Am boala pe toti poetii ocazionali,
Care-ncheaga un vers amarat
Si, se vad in ochii lor mari veterani, cand
Au mintea teapana, ca inelul infipt in rat
Sa-i accept? Cu chirie la vecina-mea in mormant!
Nu ca le-as cere sa piarda viata,
Faurind ceva care sa rupa piata
N-am nimic cu ei si mintea lor ingusta,
Ori sacosa lor cu oua pe care si-o imagineaza robusta
Isi doresc sa aiba ei pieptul cel mai paros
Cum aspira un libidinos la fundul cel mai gros
Asa ca, sta-le-ar in gat atata prostie,
Cat impart cu noi, crezand ca-i vreo doctorie
Sa stie, pana la urma, nu-i utopie
Activarea neurnonilor inainte de-a incepe sa scrie.
Numai bine!