Hei TPU nu mai stiu ce sa fac( pe calculator)..ma plictisesc enorm..nici jourile preferate nu mai au nici un farmec..nici pe mess nu am mai stat de mult si nici nu am de gand sa intru pe mess...si pe fb n-am ce face..muzica ascult deja..si am o problema si cu animeurile..pe care le ador doar ca am o mica problema legata de ele si mi creeaza o stare neplacuta cand ma uit la ele..ma simt..prost nici la animeul meu preferat (Zero no Tsukaima) nu mai,, pot" sa ma uit( ma simt ciudat si is trista cateva zile daca ma uit..si nu din cauza actiunii, nu stiu ce am am si plans la scoala din cauza asta.) va rog ceva idei cu jocuri browser. dar nu lady popular, howrse, stardoll. Dragon fable..adventure quest.grepolis,triburile(astea 2 le-a jucat frate-miu si nu imi plac), pokemon de orice fel, yu-gi-oh de orice fel...am jucat din astea si ma plictisesc de numa..va rog ceva jocuri browser dar nu din cele de mai sus. cele mai bune si mai multe primesc fundita.

Du-te in parc, plimba-te cu bicicleta, rolele ceva.Doar e primavara!

Farmville

N-am cu cine..eu stau intr-un sat de langa timisoara....toti prietenii mei stau in oras..nu vreau sa merg de una singura

Pai downloadeaza de aici http://onlive.en.softonic.com/ onlive si vei putea sa te joci orice joc exista pe acest server cu mai multi prieteni si cu altiii sau singura dar mai intai va trebui sa te inregistrezi pe el dar doar dupa ce il vei instala te vei putea inregistra.

Stiu faza cand n-ai ce face...asa sunt eu la bunici(fara prieteni, jocuri, televizor cu toate programele etc)
-dar tot timpul gasesc ceva de facut
-ai gaini, caini, iepuri, pisici ceva? Pot fi o companie desavarsita..nu te jignesc, nu vorbesc urat cu tine, nu paresc, nu repeta
-n-ai harti albe sau colorate..activitatile practice te ajuta in a te descarca *prin scris*
-sa stii ca jucurile si site-urile nu sunt o solutie...de plictisesti de toate la un moment dat
-cititul... ce relaxare. poti vorbi cu personajele din carti. poate unele chiar exista sau au existat...iti vei inbogatii imaginatia
-daca sa vorbesti cu un prieten te relaxeaza sau iti mai convine... poti dormi la o prietena...sau sa vorbesti cu ea ore-n sir la telefon cum fac unii
-poti face activitati cum in curand sunt pastele
-noaptea poti visa si iti poti imagina ce activitate vei face ziua... unele pe placul tau
etc
-fa ce ti-a iti comvine...si sfaturile sunt folositoare uneori dar multe sunt zise doar sa treaca vremea sau sa-ti faca rau... ce crezi tu conteaza

As vrea eu sa fac ceeea ce mi-ai propus. dar nu pot..deocamdata sta matusa-mea la noi si sta la mine in camera..plus ca chestia aia cu animeurile m-a prost dispus ingrozitor parca as fi un zombi...si inainte eram atat de energica caimi oboseam colegii si cat despre prietenii in sat..am avut 3 fete cu care stateam dar sincer erau prea pitzi..si s-au luat de prieteniimei din copilarie..complicat si in plus eu nu suport ca parinti sa stie tot ceea ce gandesc sau simt eu..eu prefer sa ma stie pur si simplu ca pe un copil normal( nu prea sunt normala)ininte faceam multe chesti distractive imi taiam hainele mici..la mama ii venea sa ma stranga de gat. dar erau mici, in fine, dar de ceva timp sunt ca o leguma, dorm, si merg la scoala

Nu pot sa-i vizitez. i-am vizitzt ieri plus ca ajung greu din oras pana acasa..parinti nu ma duc cu masina, merg cu un autobuz special. plus ca chestia aia cu animeurile a scos toata vlaga din mine.Sunt ca un zombi.Inainte aveam atata energie ca imi oboseam colegi la cat saream prin clasa, dar acu is asa nu stiu....plus ca nu imi place ca parinti sa stie ce gandesc, ce sentimente am si sa imi stie viata personala.Imi place sa stie mai putine despre mine..nu stiu ce sa mai fac.

Am trecut si eu prin faza asta. E adolescenta.Si eu credeam atunci ca sunt un ciudat, dar nu suntem.Suntem adolescenti, imposibili si indispusi. E o faza ce poate dura cateva saptamani sau cativa ani.NU trebuie sa te obisnuiesti cu starea asta.Trebuie sa te analizezi, sa iti creezi personalitatea.Copii sunt veseli, plini de viata, certareti, prietenosi, dar tu nu esti un copil.Esti un adolescent.Trebuie sa iti gasesti rostul, sa vezi cum vrei sa fii.NU ai pofta de nimic pentru ca acum incerci sa iti gasesti pasiunile. Ce iti place cand esti copil nu corespunde cu ce iti place cand esti adolescent sau cu ce iti place cand esti adult.

Cautati iubit. footbal ..dormi hahha.iesi afara lume. eu nu stau 2 ore in casa

Crede-ma ca le-am gasit..doar ca e un pic cam imposibil..in fine incerc sa imi indeplinesc visele doar ca starea pe care oam acum e ceva care e legat in mod clar de animeuri..si de senzatia pe care o aveam mereu de cand eram minca...si chiar sunt mai ciudata. dar asta nu ma deranjeaza ci imi place, asa sunt si asta e personalitatea mea doar ca. e ciudatde cand nu ma mai uit la animeuri ma simt putin ma bine. dar nu sti de ce imi plac asa mult si totusi imi fac rau...viata e ciudata

Si pe mine ma deprimau anime-urile, dar cele in care era vorba de puteri supranaturale sau paranormale. Mi le doream atat de mult.Si acum ma mai uit la ele si imi pare rau ca nu pot sa zbor.Ador cand bate vantul foarte tare.Stau afara cateva ore cand bate vantul fara sa fac nimic.Ador senzatia! E ca si cum ar fi primul pas catre un zbor.Viata din anime-uri e perfecta si mi-o doresc.Mereu ma imaginez dandu-mi viata pentru cineva sau pentru un scop, pentru un ideal.Cand eram mic voiam sa merg in armata sa fiu pe front, luptand pentru altii. Ii ziceam mamei ca abia astept sa ma inrolez ca vreau sa mor. Ziceam:"cu cat mai repede, cu atat mai bine". Dar acum sunt mai realist, dar tot imi doresc sa zbor.

Exact din acelasi motiv sunt si eu asa(mai putin partea cu armata)..si eu mi-as da viata pentru prietenii mai si pentru cei la care tin..si mie mi se pare normal dar unii m-ar face nebuna, eu as vrea sa fiu un anime.De aia sunt asa suparata, dar am descoperit o chestie, poate sunt cam dusa dar eu fac tot ce pot sa reusesc

Mi-ar placea sa arat ca un anime si sa fiu intr-un anime. Dar e imposibil.Iti va trece supararea intr-o buna zi

O tin cu sta de ceva timp..cred ca am gasit o solutie..plus ca lume asta incepe sa ma sufoce..nu-mi place, nu-mi plac oamenii in general.Nu am mai intalnit o persoana care sa gandeasca exact ca mine..esti sigur ca nu esti o clona a mea?

Ai vreun personaj preferat din animeuri?

Daca iti spun razi, dar eu tot iti spun. M-am uitat la un anime pe animax-ParadiseKiss si mi-a placut.Personajul favorit e George, mai ales ca ma mai cheama si asa. Tu ai unul? Nici mie nu-mi plac oamenii. Oamenii sunt distrugatori, egoisti, rai, superficiali, atat de superficiali....In egoismul nostru ne autodistrugem, ne place sa ucidem orice inclusiv pe noi.

Pai personajul meu preferat este Louise din zero no tsukaima
Serios acum esti sigur ca nu esti clona mea?

Desi exagereaza de multe ori si nu prea imi place cum se comporta dar nu stiu de ce e preferata mea

Poate:d. MI-au fost implantate gandurile tale si le accept, ma reprezinta.Eu raspund sincer mereu indiferent daca e ce asteapta cineva sau nu.Imi place faptul ca nu sunt singurul ce crede asta. Ce viata si-a creat omul...Cand e copil merge la scoala, apoi la munca, apoi e batran si se lupta cu bolile.Mori si nimeni nu stie ca ai facut ceva, ca ai trait, ramai o cruce de pe care se va sterge numele tau.Eu nu imi vreau viata asa. Vreau sa stiu ca cineva va zice:"Il stiu pe "omul" asta si il apreciez!". Voi face ceva remarcabil.

In anime-uri sunt mereu personaje ce se afirma, eu vreau la fel.NU sunt o umbra si nu voi fi.

Ok...si eu ma bucur ca nu sunt singura care gandeste asa..de aceea incerc sa imi traiesc viata ca un anime: cat mai asemanator posibil

Pai si ce ai de gand sa faci?

Sa deschid un centru pentru copii supradotati sau o fundatie pentru ajutarea animalelor in Romania.Suna gen vis de fetita de 6 ani, dar animalele au nevoie de cineva pentru ca noi le distrugem. E datoria noastra.Macar atat sa le facem.Pentru copii bolnavi se mai gasesc donatori, dar pentru animale niciodata.Traiesc la tara si am vazut animale impuscate, spanzurate, otravite.Am niste vecini... Mi-au omorat 8 caini de cand ne-am mutat aici.Caine lasati luni in lant cu o bucata de paine, caini ce ne sunt atat de fideli. Ii bat, dar cand vin sa ii mangaie cainii se bucura chiar daca au fost batuti.Sa omoram cainii vagabonti? Dar e vina lor? Au fugit ei de la stapan sau au fost aruncati de mici prin santuri? Se inmultesc. E natural. E doar o problema ce ma intereseaza. Vreau sa ajut copii sa mearga la scoala, sa invete, sa nu fie niste oameni fara viitor, personalitate sau bun-simt.Sa se simta bine alaturi de colegi.Sa nu se simta prost ca incearca sa fie cineva.As vrea sa fac o campanie de educare a parintilor.Violenta parintilor asupra copiilor e bine-cunoscuta, insa nu e singura problema.Copii trebuie incurajati, iubiti, apreciati sa nu simta ca ceea ce fac este in zadar, sa fie intelesi, deschisi, sa fie oamenii care ar fi trebuit sa fim si nu suntem.As vrea ca elevii sa inteleaga ca nu suntem intr-o competitie pentru care e cel mai bun.Asta e o educatie nesanatoasa.Suntem o societate, copii trebuie sa stie ce e lucru in echipa, sa se bazeze pe ceilati, sa isi completeze lipsurile. Daca ar fi asa am avea atat de multi oameni ireal de potriviti acestei lumi. Tii minte cum era cand erai mica? Nu iti ziceau parintii si invatatoarea ca trebuie sa fiti cei mai buni, sa ii intreci pe ceilati, ca daca nu stiu cine poate sa faca nu stiu ce si tu poti? NU te certau cand luai note mici? Iar cand luai note mari ziceau ca asa e normal sau schitau un mic "bravo!". NU ne incurajau.Ne implantau niste ganduri proaste, nu asa devenim mai buni...Am inceput sa fabulez dar asta e perspectiva mea. Daca am invatat ceva din anime-uri e ca impreuna reusim, toti uniti, niciodata nu e cineva care e cel mai bun pe cont propriu.Intotdeauna cei rai raman singuri asa cum au fost de altfel la inceput.Animeurile exprima realitatea!

Eu vreau sa devin cantareata si sa donze bani sau sa fac centre de adoptie si ngrijire pentru oamenii si animalele ed pe strazi..am facut si niste schite cu niste camere. dar e foarte complicat e mult de munca..si totusi cu asta imi at capul plus ca (poate sunt putin dusa) dupa ce as face asta i-as plati pe aia de la NSA sa ma transforme in anime. a si chestia cu parintii si notele. e atat de enervanta, cui ii pasa atata timp cat aici nu prea ai un viitor? si chiar daca ama vea... e stresant, ar trebui ca fiecare sa faca ce-i place.

De curiozitate nu te discrimineaza nimeni ca gandesti diferit (mie mi se mai intampla, ori ma ignora. ceea ce imi convie ori rad de mine, bine in general reactionez dar e neplacut, numai ce am intrat la liceu si deja o gramada ma stiu drept o ciudata )?

Asta imi doresc eu. Un fel de egalitate intre elevi.Respect si ajutor.Scoala ar trebui sa fie o pregatire pentru viata, dar in viata reala nu e asa.Scoala e un dezastru.De-aia suntem cum suntem! Ideea e sa fim noi insine si sa fim acceptati, sa fim reali, sa invatam sa traim fericiti cu ceea ce suntem nu sa ne transforme dupa tiparele lor din 1900 toamna. Timpul e altul, copii sunt altfel, mai fragili, dar mai dornici de fericire.

Mai nou parca toti si-au tras personalitatea la xerox. dar asta o sa fie dificil de indreptat.Si in plus chestia asta se intampla doar in animeuri, oamenii de aici nu vor sa fie ajutati... le place tot asa cum e atata timp cat o duc bine.Asta-i si motivul pentru care nu mai am nici un chef de viata.

Cineva a zis odata ca "grupul nu vine dupa tine, ci tu dupa el" sau "daca nu ii poti invinge, alatura-te lor". Am incercat si nu pot, e fara sens.Plus ca daca vrei cu adevarat poti convinge grupul sa te urmeze.Si nu trebuie sa ii convingi pe toti dintr-un grup.Doar pe cativa, ceilalti vor veni singuri.Pe acest lucru ma bazez eu.Macar sa incerc!

De ce ar vrea cineva sa se alature unor oameni care isi bat joc de viata? omul care a zis aia nu s-a gandit prea bine.De incercat oricum o sa incerc si eu..si daca imi iese si chestia cu anieu ar fi sper(urasc realitatea asta )

Dar totusi ai spus ca nu iti plac oamenii, atunci de ce vrei sa-i ajuti?

De distrus nu poti distruge oamenii.SE autodistrug si singuri.Insa trebuie ajutata omenirea sa supravietuiasca, sa traiasca in echilibru cu restul lumii. Daca existam inseamna ca avem un scop, insa cred ca am abandonat acel scop si incepem sa fim haotici.Incercam sa invingem legi ce nu ar trebui invinse si sa raspundem la intrebari ce nu ne ajuta cu nimic.De ce nu lasam lucrurile asa cum sunt ele, in ordinea lor fireasca.Omul a supravietuit milioan ede ani, dar noi incercam acum idealuri irelevante.Eu vreau sa ne axam pe acest echilibru om-univers. E greu sa explic ce trebuie facut si ce facem, dar asta este.Pana la urma oamenii au creat animeurile, aceeasi oameni care nu stiu ce vor.

Pentru ei conteaza ca totul a fie mai intens ca sa se consume..scuze ca sunt asa pesimista si te enervez cu atatea intrebari si pareri