Tu scrii poezii? Vrem sa te publicam!

Frumoasa initiativa insa un volum de doar 10 poezii mi se pare exagerat de putin. Asta in conditiile in care o placheta (micro-volum) incepe in general de la 15 poezii/poeme. Ar fi mai ok spun eu, scriitor fiind, daca ati da ca premiu un volum colectiv : 5-6 premianti, fiecare cu 10 poeme. In alta ordine de idei, sunt deschis sa jurizez si eu alte asemenea concursuri si salut faptul ca va ganditi si voi la tinerii scriitori/poeti.

PS: scriu si eu un poem desi desigur ca nu sunt eligibil pentru acest concurs, insa ar putea fi inspirational pentru tinerii care scriu aici:


Exiluri de frică


zâmbesc amar pereţii
printre lacrimi de praf
ultimul ţăruş de lumină
îi imită tăcut
sângerând argint
ferestrele plâng multicolor
la apus
ne-au vazut inerţi
pe noi
imitând pereţii, tot mai mult
lăsându-ne puşi de alţii
zi de zi
fără luptă
la colţ...

Pentru Dumnezău: poate pentru ca asa si numai asa s-a mai nascut o poezie, care are un ascunzis al ei?
Ascult-o cum suna:
Dumnezău a răspuns pentru Smile94:Alchimistul.
Dumnezău a răspuns pentru Smile94:Calaul calaului.
Dumnezău a răspuns pentru Smile94:Licori impure.
Dumnezău a răspuns pentru Smile94:Sunete.
Dumnezău a răspuns pentru Smile94:Nestapanita Ura.
Dumnezău a răspuns pentru Smile94:Silentium Tremens.
Apoi Dumnezău a răspuns pentru Smile94:Chestionar.

O fi cam abstracta, mda, dar pare a avea tâlcurile ei...stiu adminii ce fac.

Poezia 1:
Când stau singura în blocul meu de gheaţă
Şi cânt de frig sau de suflet
Mă gândesc,e dureros procesul,
Că fără tine mă topesc,
Şiroaie de sânge cald curg,
Gânduri ca păsări zboară spre tine...

Sunt prizoniera propriei iubiri.
Mă-ncătuşează şi mă strânge
Încorsetată în blana de vulpe polară.
Stau cu ochii în foc, să ia şi ei
Ceva din căldura nopţii în iglu
În nordul îngheţat şi solitar.

Nu am trup, ce să privesc în oglindă?
Nici oglindă nu am.Nu-mi trebuie.
Mă oglindesc şi înot în privirea ta.
În nopţile cu vânturi reci
Ce suflă gheaţa în ochii tăi,
Ne îmbrăţişăm la un capăt de lume

Iar lacrima ta,din suferinţa ciobului gheţii
Născuta, se face râu la picioarele noastre.
Aureola e atunci curcubeu.
Noi stăm pe malul râului şi pescuim:
Vise, apoi le împărţim frăţeşte...
În nopţile reci vânăm vulpi polare,

Fugim pe caii viselor.Praf stelar
Se ridică în spatele copitelor cailor de foc şi vânt.
Nu avem cuvinte în guri.
Avem doar guri ce mesteca foc şi jar
Ce topesc gheţile în plus.
Când ne ţinem de mâini

Curge lava pe zăpadă
Şi focul se varsă lent în apă.
Spală ploaia a soarelui faţă,
Ziua vine grabită când pleacă
Noaptea întunecată,cu stele mici,
Puncte îndepărtate din Universul mare,rece.

Dacă te primesc în iglu-ul meu
Mic şi strâmt,se stinge focul din sobă.
Se-aprinde focul în noi.
Arzi mocnit în patul fără lemn în el.
Când apari în pragul uşii
Un zâmbet cald şi ochii se prefac
În gheaţă albastră,diamant aproape alb.

Tot întunericul de afară intră la noi
Şi stinge viziunea asupra timpului.
Se stinge focul în şemineu,
Zorii vin mai greu.
Mă găsesc în bratele tale,
În somn şi în vis...

Nu ma privi cu ochi senini

involburati in noaptea grea

mari si albastri!


Nu indrazni sa imi zambesti cand stii

ce rauri au mai curs din pat pe pardosea

cand ma iubeai si mai uitai sa imi vorbesti frumos.


Nu te mai face ca ma stii!

Un sarut atunci e praf in ochi azi.

Crezi ca buzele-mi sunt la fel?

Amarnica e inchiderea in sine

si rele sunt buzele mele in cana azi.


Crezi ca mana ta batatorita de vant si ploi

mai poate atinge azi,fara sa zgarie,mana mea

scaldata in apa de flori si tus de stilou?


Crezi ca mai poti azi fermeca asti ochi frumosi

si vii, pe cat de morti, pe-atat de scanteietori si negri

goi in noaptea fara de sfarsit

cand stele cad in sus fara ragaz?


Nu.

Nu.

Nu.de trei ori pentru 3 saruturi uitate.

de 3 ori pentru 3 ani risipiti

pentru 3 lacrimi de suflet

si 3 suflete intr-unul de lacrimi.


De trei ori te-am uitat!

si tot n-ai disparut cu totul.

Ce mai conteaza azi fantome,strigoi ai vechiului

regim de suflet?

e praf in ochi,pudra de stele, doar viitorul nedeslusit.


uita ce zic si nu te intoarce!

nu mai da din gene fermecator si viclean, copil de casa!


si daca stele ca din vant

Razfrante-ntr-o lacteee

ca privirea sa mi-o incante

calare pe-o idee



Priveste-ma in ochi desi vorbesc aiurea

Vorbeste-mi despre tine desi privesc aiurea

Iubeste-ma desi sufar aiurea

Iubeste-ma sa te iubesc aiurea.

Poezia 2:
Orice ar mai fi si acum

Nu o sa plang chiar deloc

Caci in fiecare lacrima postum

Mai pierd din suflet un mic loc



Se strange-n el ca o petala de lalea

Si lacrimile curse ard

Obrazul fin ce-odata radia

Un suflet pur,aproape ars...


Imagineaza-ti draga baiat

Desi iti ti capul pe genunchii mei

Ce-ai zice dac-as zice fara sa clipesc

Ce-ai zice de ne-am desparti?


Ce-ai zice daca n-as mai plange

si m-as opri tinand in mine

Si amintirea care curge

Si tot rimelul care-a fost pe tine?


Ce-ai zice daca nu as mai avea buzele moi

In nicio sarutare?

Si n-as mai zambi cand ei ar zice de noi

Si langa tine as parea fara suflare?


Asa ma vrei? fara cuvinte,fara dorinte,

Fara viata in suflet? sa tac,sa zic ca tine

Cand totul mi se pare-o temnite

Si umbra ta taie adanc in mine?


Ce-ai zice daca as ramane

Cu tine inc-o vreme

Dar n-as mai fi ce-ai cunoscut?

Ce-ai zice de ti-as parea o silueta pierduta in neant?


Ce-ai zice daca tot ce iubeai la mine

Ar disparea de tot,pentru vecie

Si o respiratie plictisita,o lene

M-as inmarmuri de tot,sa nu mai recunosti fiinta vie?


De ce sa-ti mai pastrez iubire

In sufletul oricum de-atata amar inecat?

Te crezi tu un om mai bun ca mine?

Si ce-ai gasit de m-ai indepartat?


Stii, cuvintele tale cad azi

Fara sa ma mai atinga.

Nu mai aud nimic, nu vad pe unde trec

Si dac-o fi sa mor n-o sa fi tu cel care tipa si ma striga.


Azi inchei tot si tu dispari,

sau eu dispar din formula de inceput

Sa cada-n sus azi valurile marii

De-oi mai iubi ca om nebun!


Poezia 3:
Pentru noi,oamenii fara zambet

Soarele rasare peste gard

Gardul inchisorii e inalt

Si eu stau aici si regret


Se scurg clipe fara sunet

Si respiratia inimii nu-mi inspira nimic

In ochii mei,prea orbi oricum, nimic nu-i autentic


Bolnav e sufletul, ii e sete

De sentimente calde

De sarutari demente

De nopti cu stele si tormente.

Poezia 4:
Bătrâne tei,sub ramurile tale
Trei generaţii s-au adăpostit
Ai fost izvor de umbră si răcoare
Toţi oamenii de bine te-au vorbit.

Ai dat răcoare si miresme noi
În fiecare an frumos ai înflorit
Veneau puhoaie de copii la noi
Să ceară voie să culeagă,
Florile arborelui mult râvnit.

Mă cunoşteau sau nu
Asta chiar nu conta
Toţi eram fraţi,căci de nu
Frumoasa floare se trecea.

Răsunau crengile de hohote de veselie
Câte doi pe o scară,culegeam
Frumoasa floare,de somn aducătoare
Era ca o tradiţie,în fiecare an
Să umpli plasa de tei,ce bine ne simţeam.

Dar anii au trecut
Copiii nu au mai venit
Faimoasa ta coroană a scăzut
Şi hohotele nu s-au mai auzit.

Pe strada mea,plină de veselie
Nimeni nu mai trece acum
A devenit potecă lungă şi pustie.
După mulţi ani m-am reîntors acasă
Am încuiat poarta,arunc cheia în curte şi mă pornesc la drum.

Nu are rost să-ncerc să reînviu o curte
Când toţi ai casei au murit
Nu mai miroase aer curat, acolo unde
Un falnic tei, cândva a fost crescut...

Poezia 5:
Gura se află în impas
E în dilema de a scoate un cuvânt
Sau de a tace
Nu cred că s-a așezat bine
Pe față și de aceea
O dezlipesc și o mut mai sus.
Obrazul se supără,
Că l-am trezit din somn.
Ochii privesc răutăcioși
Noua schimbare.
Urechile nu au auzi tnimic de asta.
Nasul a mirosit ceva în neregulă,
Omul se spală pe față
De toți analizatorii
și se aude că ar vrea să-și ia alții
pentru că nu e mulțumit de cei de acum.
Nu i-au adus încă răspunsul
La întrebarea:,, ce e viața?"

Poezia 6:
A răsărit un ghiocel,
Au înflorit şi pomii,
Crescut-a iarbă pe mormânt
Şi crucea se înclină spre oameni.

O iarbă deasă a crescut
Şi vântul nu mai bate
Poza din cruce,de mult a dispărut
Şi gânduri reci mă dor.

Pe cer zboară doi porumbei
Se-aşează pe-a ta cruce,
Mamă,întoarce-ţi văzul către ei,
Uite perechea cum se duce.

Hai,mamă uită-te la mine
Să vezi cât am crescut
Mă recunoşti? Mă ţine minte,
Că nu mai sunt ce-am fost.

Mă trec fiori
Şi vântul începe a bate
Drept îţi spun că uneori
Mai simt parfumu-ţi,cum din roze,mai răzbate.

Şiroaie,lacrimi podibesc,
Hai,vino,mamă,acasă
Eu te aştept şi te iubesc
Singur în viaţă,nu mă lasă!

Hai,mamă,vino înapoi
Nu pot să mai trăiesc,
Când stau acasă-n pat,la noi,
Şi nu te mai zăresc.

De când de acasă ai plecat
Casa s-a-ntunecat
Nici focul nu se aprinde-n vatră,
Nici cânii nu mai latră,

E jale şi tristeţe-n geam,
Soarele nu mai intră-n casă,
Oile toate au plecat,
Mamă,să te găsească...

Mamă,vreau să te rog ceva,
De poţi să mă priveşti,
Să-aduci lumină-n viaţa mea,
Şi pasul să-mi ghidezi.
Acum îmi ridic fruntea
Şi lacrimile-mi şterg,
N-o să mai vin aicea,
Ci plec în lume, mamă, plec...

Poezia 7:
E seară,e întuneric,
Luna frumos a răsărit,
Împrăştie aer feeric
Şi satul tot a amuţit.

Cobor la vale turmele de oi,
Tălăngi se aud glăsuind,
Le văd şi mi-amintesc de noi,
Veneam pe ogor,greu răsuflând.

E seară şi stau la fereastră,
Să văd minunea nopţii-n toi,
Coboară-o pasăre măiastră,
Frumos cânta în pom la noi.

Ea glăsuia asa frumos,
Îmi trezea câte-o amintire,
Cu glasul ei asa duios,
Mă aducea cu gândul,mamă,tot la tine...

Răsar măiestre
Stele,una câte una,
Privirea pe ferestre
Mi-aduce gândul tot la mama...

Eram copil şi nu ştiam,
Cât rău măicutei mele fac,
Lăsam-o-n casa şi plecam,
Să n-o mai vad bolnavă,ieşeam la joc.

Timpul trecea si nu stiam
Că omu-n viaţă-i trecător,
Pe stradă timpul eu pierdeam,
Ş-acum mă usc de al său dor.

Aş vine,mama,pe la tine,
Dar nu ma lasă inima,
Mi-e teamă ca la a ta revedere,
Cădea-voi lângă crucea ta.

Nu am vrut,mamă, să te duci
Căci te iubeam atît de mult,
Chiar de nu-ţi arătam atunci,
Acum mă poti face pământ.

Îmi pare rău ca n-am fost lângă tine,
Cînd ţi-o doreai atât de mult,
De aş da timpul înapoi, mă jur pe mine,
Nu te-aş lăsa sa intri în mormânt.

Poezia 8:
Singur
și trist.
Melancolic,
Sau doar pesimist
și înciudat pe mine
privesc în gol,
spre fundul infinitului...
nici nu am lacrimi
când ar trebui să curgă.
Am vărsat deja o găleată,
În mare,să aibă delfinii,
Teren de joacă.
În care să zburde în miez de zi.
Dacă simți că viața îți trece,
Tre să-ți spui în gând
Azi n-am voie să plâng.
Că tot mai sus aș vrea s-ajung.
Lacrimile sunt doar pentru cei slabi.
Sunt prea mulți slabi.
Tot mai puțini escaladează munți.
Tot mai puțini de bucurie plâng.
Te culci seara în patul tău,
și dimineața ești în cuib de viespi.
În mijlocul deșertului arid.
De sete ți-e gâtu uscat.
De lacrimi ți-s ochii uzi.
Nici nu mai ai de cine
Să te-ascunzi.
Cu fiecare inspirat
Mai adânc în deșert te-afunzi.
În disperare te afunzi.
Înnebunești sub palmierii oazei,scunzi.
Sub soarele toropitor n-ai unde să te-ascunzi.
Fața-ți arde,
Sângele fierbe,
Inimaa,bate așa repede
Că nici nu o mai auzi.
Te rogi la Dumnezeu să te ajute.
Dar rugăciunile parcă nici nu sunt ascultate.
De supărare cazi,lat, pe nisipul încins,
și te trezești în patul tău întins,
același iad, un alt decor...

Poezia 9:
Luna mea si chipul tau
Iese fumul larg pe cos
Se îndreapta catre cer
Luna-i agatata-n el,
Aninata printre ramuri, ies'

Face alba lumea toata
Îmi vad mâna si ideea
Timpul tot se face roata
Bate vântul neaua

Pasului si abur alb
Curge-ncet din gura mea.
Aer rece, tare, nalb
Ce sfinteste linistea noptii.

Timpul pare nemiscat,
Biciuri, din departari, se aud pocnind
Atâta lucru frumusetea noptii a tulburat
Sub raza împietrita-a lunii, se-aude apa clipocind.

Ramuri dese se înalta
Înfrunzite, catre marea albastra
Iar eu simt steluta alba
Luminându-mi fata calda.

Pasii mei se pierd în codru,
Rasunând se întinde umbra
Trupului meu singuratic
Fuge somnu-n noaptea sura.

Luna mare ma priveste
Si-mi deschide-n fata calea
Spre visul unei inimi ce iubeste
Si o doare iubirea.

Ma afund în guler mare
Parul cade despletit
Peste-obrazul cald si moale
De ochi ageri e pazit.

Ochii mei arunca-n flacari
Clipe, ca frunze cazute.
Trec prin umbra mea fiori,
O, iubire, ce virtute...

Ce frumos e sa te pierzi
În vraja noptii reci,
Pe carari lungi si reci,
Iar cu ochii sa revezi

Chipul drag, din abur tot
Sa se-apropie de tine,
Sa te sarute cu foc,
Sa dispara, vântul vine...

Sufla, sufla vânt uscat
Ce aduci dulceata noptilor,
Din lacasul increat
Muntilor si marilor,

Din pudoarea grâului
Ce se lasa leganat
Al rouai leaganul
Clipei dulci în dezirat.

Sufla luna poleiala
Pe poteca cea ascunsa
Ca sa iasa la plimbare
Fata cu inima strapunsa.

Sufla luna în obraji,
Vântul ma priveste-n ochi
Printre umbre tu lasi
Dulce miros de lilieci.

Parul tau, ce buze moale,
Se rasfrânge-n joc în vânt
Umbra ta ce joaca pare
Lung copac ce pe pamânt,

S-a gândit a-si duce viata
În padurea neagra-a noptii
El îsi plimba radacina
Rasfoind cartea vietii,

Vieâii dulci, scaldata-n luna
Apa dulce si pamânt
Ce se plimba-n lumina pura
A iernii albe, acoperamânt,

Pentru trup firav si gol,
Pentru suflet rece, mare,
Pentru ochii de carbune
Buzele de alinare.

Pentru vise si idei
Sarutari si flori si buze,
Pentru clipe, clopotei,
Mângâieri si clipe duse,

Care mâna prin zapada
Catre nordul înstelat.
Plin de aurora surda
Si de focul înghetat.

Al iubirii noastre, mute,
Fara ochi si fara glas,
Care spune tot în unde
Si în fundul far' de lac.

Sufla luna-n valuri crete
Ceata rece sa ma-nece
Sa ma-nvaluie-n parfum
Gândului de mult acum.

În cuvinte trecatoare
Se ascunde rosul soare.
Iar în clipe efemere
Cânta pasari calatoare.

Stau pe buze amintiri,
Stau în suflet sarutari.
Iar în palma mea micuta
Sta amurgu-n departari.

Sta pe chipul meu privirea
De la prima întâlnire.
De-ar putea a mea, iubirea,
Sa se verse calm în tine,

Sa te-nsufletesti cu mine
Si sa prinda visul glas,
Sa ne unim mâini pe carare
Într-o umbra fara glas,
Sub o luna fara ceas...

Poezia 10:
Seara ma prinde pe strada
pe canapea, pe intuneric,
pe nesimtite, pe cale sa te vad...

Seara imi cresc coarne in par,
ochii devin albastri-alburi
buzele groase, dornice de altele,
mai umede, mai calde, asteapta.

In jurul focului din colt
Par, de la departare
niste ghemotoace negre,
joaca umbre subtirele
Ce se intind
Lungi, desantate, peste limbile
Jucause ale focului, timpului.

Umbrele danseaza nebune
in jurul ghemului de roze,
calde si la miezul noptii,
devin una singura.

Pe cat e noaptea de neagra,
pe atat de alba e silueta
vazuta de aproape.

Talpile ma duc pe nesimtite
Aproape de foc,
Iubitul ma astepta de ceva timp.

Am stat in bratele lui,
in buzele lui,
in privirile lui,
in focul lui
ceva timp.

Pana noaptea
A fugit peste campurile
Pline de grau si porumb,
La deal, la aer curat.
focul s-a stins
de frig si dor

Iar eu m-am trezit
singura, cu ochii mari,
nedumeriti,
privind pereti goi si tacuti
Din jurul capului,
ametit de taria iubirii
ce arde, arde, mereu...

~Umbră~

Noapte;
Întuneric sumbru şi singuratic.
Obscur în contrast, limpede în asceză.
Când e lumină eşti umbră,
Contur perfect.
Cu frică eu te respect,
Cu curaj eu te înfrunt
Căci ador a savura al tău fruct:
Enigma ta complexă,
Ce acoperă gloaba terestră.
Secrectul este cât se poate de simplu,
Un prieten bun, Ghilgames si Enkidu.
Luptă, luptă gândul meu!
Te străpung adânc,
Te perturb
Cu a mea prezenţă,
Te răpun.
Acum îţi plâng.
Întuneric unde eşti tu?
E doar lumină...
Spre spate privirea mi se înclină,
Contur, lumină lină...
Acolo erai tu noapte, tu întuneric, tu negru.
Mă imiţi perpetuu.

~Vânătoare~

Calc calm ca lupu’
Sunt la vanatoare, asta-i trucu’
Prin zapada rece
Incaltamintea-mi trece
Ramuri cristaline
Ma lovesc in fata
Sunt figuri meschine
Toate intr-o alianta
Luna-i astru sublim
Cu ale ei raze ma loveste-n chin
Lumineaza drumul serpuind difuz
Zgomotul linistii e asurzitor de confuz
De acum nu ma mai pot baza pe auz
Acum doar vad
Si simt
Si simt arma-n mana
Respir greu, parca-mi tuna
Cordul in piept
Sangele-i fiert
Obrajii inghetati
Copaci sinistrii de turturi margelati
Asta mi-e decorul
Spre casa mi-e dorul
Spre prada mi-s ochii
Cu zel ridic genunchii
Alerg viteaz dupa prada in viteza
Ma avant in salturi peste troiene
Am curajul in vene
Si puterea-n pusca
Fiara din fier musca
In gand zic: "fugi ma,
Nu vezi ca ti scapa!"
Ma cert cu mine
"Taci ca-l prind cand se adapa"
Acum pasesc incet
In pustie ca un ascet
Rapit tiptil in pleistocen
Noaptea apasa crancen
Ma calmez cu-n gand
Aruncat in al mintii strafund
Ca o piatra-n putul sec
Dupa prada si prin ghimpi trec
Ma sprijin de trunchii parca minerali
Privirea-n fata, mesaje-n occipitali
Dupa murmurul apei i-au directie
Frunzele din brad imi ofera o frectie
Si simt
Si nu mai simt nimic
Prea atent la umbre fara chip
Si merg, si merg,
Nu stiu cat am mers
Timpul e numai actual
Si... si in final
Vegetatia se destinde
Fiinta satula langa izvor se-n tinde
Pun tinta-n al i-ei cap
Un alt poet ratat.

~Artă, politică şi probleme globale~

Apuc toporul si tai yggdrasil, infaptuind ragnarok
Sunt tehnic, dar nu scuip circuite, scuip foc
Construiesteti arca caci pana la noapte e potop
Tripat in abis, cer instelat, pe piatra lapis lazuli pictat
Transpun in limbaje complexe simple idei perplexe
Pentagon sau ziggurat antic, sunt roman in mediu carpatic
Ipotetic precum gravitonii, iti masez neuronii
Sunt prea realist ca sa nu am nenumarate vise
Totusi le tin ascunse in cele mai adanci celule inchise
Nu sunt de acord cu sistemele de conducere admise
Revolutionez prin revolta dar cu rime nu cu revolver
Tie frig in umbra? Mai inbraca un plover
Tie frica in noapte? Sistemul asta iti da cutite pe la spate.
Trupe antitero sau lupta pentru negrul petrol,
Mesaje subliminale pentru telecontrol.
Iar tu, tu stai potol!
Asta nu e blitzkrieg, e scenariu epic.
Pornesc raboiul cand adevarul e criptic.
Imi pregatesc armele de la vel, secera lui cronus si gungnir la fat man!
Asta e tezaur mitic.
Sunt eul liric sau un simplu gand uman
Tac din gura, ascult linistea durerii
Ia spune-mi fraiere, cares polii puterii?

~Criză ideologică~

Nu prinzi ideea,
Deschidem atomul si aruncam cheia.
Da ce-ti pasa tie...

Ambiental schimb gama,
Caci dezinteresul e ciuma
Iar tineretu-i plin ev mediu...

Hai sa cautam un remediu!

Şi dac-o fi să mor
Muşcat de muscă sau călcat de tractor
Dă fuga la peco,şi ia un bidon
Şi fă tu cinste,că-i scump un galon.

Am eu o brichetă,şi varsă lichidul cel sfânt
Pe-o cruce de-a turlii,şi dă-i dracu foc
Si nu plânge cre(ş)tino la altu-n mormânt
Că-acu eu mi-s zombie,nu mort!

Şi de te-apucă doru de mine
Iar mie de carnea ta,dulcico,
Vino la morgă,te-aştept ca şi când
Arăţi mai mişto făr-un picior şi-ntr-o mână mergând.

Şi-om bea amândoi dintr-un pahar
O vodcă cu gheaţă şi sânge Cotnar
(Sau Sânge de taur
Să am... vâna de maur)
In timp ce ochii tăi,tu,soare al nopţii,
Strălucesc mai senin,aici,stând cu morţii.

Eşti moartă,
Oricum sunt beat,şi tu îmi pari întreagă,
Te uiţi la mine,frumoasă
Flămăndă mă săruţi cu foc
Nepăsător,umplu-golesc paharu'
M-atingi,mă muşti,şi-mi cade maxilaru'.

Mătasea-ţi din cap
Uscată şi plină de praf
E albă ca nuca de coco
Iar de te bat şi te scutur,din ea cad
Stele,un laptop şi-o cameră foto!

În întunericul obscur
În mâna mea ţin a ta mână
Îndrăgostiţi,le ţinem strâns şi rece
Ne cad,le adunăm de jos,
Le scuturăm de praf,şi trece.

Parfumul tău de cacao m-omoară
Mă disecă,m-agită,mă minte
N-am o a doua viaţă,dar sar după tine
Şi simt euforie când cad de pe faleză
Şi mă zdrobesc de stânci
Aici în Eforie.

Te văd spre dracu mergând în mâini
Te-ai supărat aşa,că tu ai nervi
Şi stau stupefiat pe loc şi ţip
„Bă,un taxiu când vine?!"
Să-mi bag picior furat de câini
Femeile-astea sunt cretine!

Te-am prins şi am fugit de toţi
De oameni, de viaţa mea, de morţi
De soare, lună, soartă.
Sunt mort şi mor cu tine-a mia oară
Căci am dat tot şi-am mai rămas
Cu o iubită moartă.

Salutare prieteni!
Am citit poeziile de pe aici, unele m-au amuzat, altele mi s-au parut bunicele, poate unele puierile...am vazut si plagiate...
In fine, fiecare cu stilul sau. Un singur regret am : ca limita de varsta e de 18 ani. Am inteles, promovati aici tinerele talente, dar poate meritau o sansa si cei trecuti (mai mult sau mai putin) de 18 ani. O sansa pe care o generatie care s-a chemat mereu "de sacrificiu" nu a avut-o niciodata.
Am un caiet si multe foi ravasite prin sertare, cu versuri care au asteptat multa vreme mangaierea si poate aprecierea altor ochi decat cei ai mei. Aprecieri care poate nu vor veni niciodata...
Arzi mocnit o viata intreaga si astepti sa vina cineva sa sufle si sa reaprinda valvataia. Dar intr-un final te stingi, avand in suflet regretul ca "s-ar fi putut sa..." si o intrebare ca un fier inrosit : "de ce?"

Tu nici atat

NU ţi-am citit poeziile. NU vreau să-mi stric ziua cu stilul tău.
Nu ai citit tu împreună cu toată familia ta cât am citit eu toată viaţa. De altfel, sunt cunvins că nu ai tu ani de şcoală câtă vacanţă am avut eu până acum.
Acum câteva minute am fost tentat să-ţi caut poeziile, dar m-am gândit mai bine şi n-aş vrea să stric gustul cafelei pe care o savurez. În definitiv ce aş putea vedea acolo din moment ce tu folosesti in răspunsuri cuvinte ca "vizoalizezi" sau "blochiază"...
Data trecută vroiam să-ţi răspund aşa :
Sunt tare curios băiete
Să-l ştiu pe cel ce-mi tot "compune",
Oi fi un brav poet cu plete
Sau poate doar un firav june?

Dar nu mai are rost, eşti doar un firav june, cam încrezut, care încă nu s-a lovit cu capul de pragul de sus.
Auguri!

Nu mulţumesc, ţi-am spus că nu citesc orice plagiat sau versuri puierile, nervii mei au totuşi o limită.
Dacă nu ştiai, tableta nu e direct proporţională cu gramatica, aşa că...la şcoală băiete! Am scris şi eu pe laptop,prin diferite locuri şi poziţii,dar gramatica rămâne totuşi gramatică. Pentru informaţia ta,să ştii că experienţa de viaţă,bunul simţ şi cultura generală nu mi le poate lua nimeni,sunt imun la puşti agramaţi care ştiu să scrie doar pe messenger.
Eşti curios cât am citit? Încă nu ai învăţat tu la şcoală să numeri atât de mult ca să afli câte cărţi mi-au trecut prin mână.
Îţi dau totuşi un sfat : nu pune pariu pentru că nu "şti" cu cine te pui.
În orice caz,dacă ai rămas la nivelul lui "Căţeluş cu părul creţ", îmi dau seama cam ce poezii ai scris...
Nu ai fost extrem de virulent în exprimare şi,în definitiv,dacă presupunem (prin reducere la absurd) că scrii versuri, ai totuşi oarecare indulgenţă din partea mea şi deocamdată te iert de expresii prea dure (nu se merită să striveşti un purice cu barosul). Aşadar îţi acord circumstanţe atenuante şi consideră că ţi-am vorbit frumos.
Oricum, persistenţa cu care îmi tot răspunzi denotă tupeu şi ceva obrăznicie, o persoană cu bun simţ ar fi înţeles aluziile de până acum şi ar fi rămas în banca sa.
Iar dacă vei caştiga vreodată ceva, vei mai creşte puţin în ochii mei de la 0, 5 la 1 punct.
Salve!

Nici nu vei crește. Ești genul de persoană care își găsește sfârșitul alături de alți teribiliști de teapa ta într-un accident stupid de mașină, sau drogat pe undeva pe la Vama Veche.
Consider că discuția noastră se încheie în acest punct, nu te mai chinui să-mi răspunzi de pe tabletă pentru că oricum nu mai intru.
Doar în cazul extrem în care voi auzi despre tine că ai caștigat vreodată ceva, altfel exclus.
Ciao!

Daca va plac lucrarile cu tente apocaliptice si ultra-dramatice, eu ma bag! Doar ca trebuie sa mai termin din ele, ca nu cred ca am 10 terminate, chit ca am vreo 30 incepute.Totusi,as avea un mic sfat; n-ar fi mai recomandat sa va trimitem poeziile pe o anume adresa de e-mail, tinand cont ca unele pot fi foarte lungi (15-20 de strofe) si astfel, mai dificil de postat intr-un singur raspuns?

1.Eleutheria

Fiinta tremuranda,indecisa…paseste pe-o podea de mozaic
Un pas nesigur,ca al unui condamnat sub al pietei portic
Sinuos ca o serpentina, e al sau mers,cu fata in pamant
Cu-o constiinta incarcata de vina,de crima unui cuvant.
Cuvantu-i nobil,cu-n stravechi parfum imbatator.
Rostit,in pace sau razboi,in mortem,ramane desfatator
Mai vechi ca lumea,simultan,mai proaspat ca o floare de mai.
Rasunetu-i se aude-n sali,in puscarii,in scrinuri,pana si in Braille.
Inaltator,demolator,,sacerdotal,laic,sacramental sau blasfemie,
Precum o masca si-ale sale fete,zeci,sute,mii,atat de maleabile.
Si cuvantul capata,dupa voie,notiune sfanta sau nepermisa infamie
Aspra manusa de za,o scarnavie,sau plina cu note blande,afabile…
Profiland un aspru esafod,se-arata verde orizontul
Prevestitor,de sange inocent murdar si inecat si sufocat.
Se ingramadesc ulii,tabara,sa pedepseasca afrontul;
Ulii in negre camasi si robe de imperatori,stransi,s-omoare un condamnat.
In custi se-nnchid ulii,precum sfioase,tematoare carduri de rozatoare,
Gloata privind,privata de-ale lor zemoase fructe,dezlantuie a sa oroare.
Innebunita tabara,in ale lor saloane, castele, argintate private duhnind
Eviscerand, decapitand, sa castige idealul pentru care au murit jinduind.

2.Mariaj eterial
Pasi,tacut apasa,pe pamantul crapat
Printre spini si cactusi umbla dezgolit
In desertaciune-nghetata,in doliu-acoperit,
Un animal de plastilina,c-o cusca de sticla aparat.

Crivat,animalic,vajaie, nemilos, in cai.
Cosciugul in mars continua, spre false dealuri, sau aievea vai.
E viu.Sangele,venele,tumultos,strabate.
Ochii-s deschisi,iar fata-i palida,sufletele exonerate.

Se ridica spasmodic,se priveste-n oglinda,
Vede cioburi,rame mucegaite,esente fugitive,
Ce se scurg agale,din trupuri costelive
Si din trupul sau…Paleste-un avatar,renaste o fiinta sordida.

Cu ochi de obsidian,adanci,morti,moartea-n sine priveste.
Parca tragicului destinata,obidita,ratacita creatura.
Cu-ale trecutului noxe se zbate,trecut ce inrobeste.
Mort,ori viu,ori palid,radios,nu s-a facut armura

Sa-l scape de vesnica-nrobire,caci el e-un pacatos
Un nesabuit,egolatru,mai pur e si-un mercenar matroz,
Si a venit,cu alaiu-infatisat si-a sa coroana.
Din flori mucegaite,moarte,cum e el, sa-ntalneasca a sa pe vecie nobila doamna.
Ispasire, cauta-n zadar, caci de azi s-a casatorit,
In cosgiugul pat nuptial, sufletul si identitatea a-nrobit.

3.Picaturi
De pe stresini sinuos se scurg,
Savarsind inc-un banal amurg
Cu a lor cadere mai pecetluiesc,
O reprezentatie,un mediocrism ceresc
Cortina cade,draga audienta!

Odata cu-al lor rost,revolutii iau fiinta
Eroic,isi indeplinesc a lor trebuinta,
Precum proiectile,gloante,cernelurile zboara
Trupuri,minti,batalioane,secte-nfioara.
Cortina cade,fara reminiscenta!

Rechini se-nfrupta din ale picaturilor roduri
In lumi paralele,pentru mana,se gasesc alte moduri,
Asuda bucati de-argila si carne modelate.
Ca la lumina sa iasa vagoane de resurse fade.
Cortina cade. Lordoza,spondiloza, umple farfurii!

Soare difuz se nalta-n mare, dupa coaste,
Nemiscate, tarmurile absorb regimente nefaste.
Pocalul cu venin spalat, se umpla iar
Pamanturi isi cer macabrul tribute, bunaoara.
Cortina cade.Devii piesa,soldat,abandoneaza prieteni,familii!

In vai,se aliniaza case albe uniforme,
Admirate de fete crispate,crapate,fara forme.
Naframe se insira,calde,pe cruci fatidice,
Pline de lacrimi, fructe ale unor chinuri veridice.

Cortina cade, draga audienta!
Cortina cade, fara reminiscenta!
Cortina cade. Lordoza, spondiloza, umple farfurii!
Cortina cade.Devii piesa, soldat, abandoneaza prieteni, familii!

Cortina cade, picaturile se-usuca in fuziune din cand in cand.
Cortina cade, picaturi de nisip sunt duse departe.De vant…

Pentru admini; de ce mai mult de jumatate din poeziile mele au fost trimise ca raspuns pentru userul ce-a postat prima poezie, atat timp cat eu le-am scris in caseta de raspuns si doar acolo?

De ce e atat de greu,
singur tu sa fii
De ce totul e un cliseu
iar tu nu ma poti iubi

Visele mele toate le-ai aruncat
si ai preferat,
Sa pleci, sa uiti, lasand urme adanci
fiindca tu nu ma poti iubi

focul dintre noi
va arde in continuare
cand voi fi departe
la un singur lucru te ve gandi :abandonare
CACI TU NU MAI STIUT IUBI

1. Fără cuvinte





Oameni falși ce se țin tare,
M-au învățat...doar din trădare.
Degeaba îmi spun că m-au iubit,
Sentimentele au pierit!

Oameni iubitori de carte,
Pe care-i vroiam aproape...
Nu mai pot nici să-i privesc,
Faptele rele vorbesc.

Oameni care m-au crescut,
Niciodata n-am crezut...
Că-ți fac rău de mii de ori,
Că nu le pasă dacă mori...

Oameni care i-am iubit,
Au fugit, m-au folosit...
Dragoste facută scrum,
Fără șansă de alt drum...

Oameni dragi mă părăsesc,
Și mai susțin că mă iubesc...
Ironia ține-o minte:
Nu poți să scrii... fără cuvinte!

2. Adio

Credeam că vrei să-mi fi alături...
M-ai aruncat...și-acum mă mături,
Mi-ai avut grijă părintească,
Tu...comoară sufletească!

Nu te vedeam ca pe-un amic,
În niciun caz ca pe-un iubit...
Te vedeam ca pe un frate,
Tu...mereu îmi țineai parte!

Înțeleg...te-ai săturat,
Ai crezut că m-am schimbat...
Dar tot ce fac e să ascund
Tu... știi tot ce nu răspund!

Ai ales să stai deoparte,
Nu înțeleg: ce nu se poate?
Ai plecat și crezi că-i bine,
Tu...care țineai la mine!

Am să trec și peste asta,
M-am obisnuit cu soarta...
Îți doresc să fi iubit,
Tu...să fi mereu fericit!

3. Ploaia




Privesc pe geam cum ploua afară
E o liniște ce mă doboară...
Ploaia în a ei privință
Îmi inspiră suferintă...

Privesc spre cer, e întunecat
Ca un suflet întristat
Mii de lacrimi varsă-ntruna
Ascunzând departe luna...

Privesc în jos, e minunat...
Bălțile ce s-au format
Tind să se transforme în râuri
Curg în vale...toate-n șiruri.

Privesc în casa, e pustiu...
Sunt singură și-aș vrea să știu
De ce nu-i nimeni lângă mine
Sufletul să mi-l aline...

Privesc din nou pe geam afară
Ploaia încă se pogoară
Pe stradă nu-i nimenea,
Sunt singură, doar eu cu ea...

4. Cosmar frumos
|






Ațipesc... și-apoi tresar
Îmi apari în vise iar...
Singurătatea mă omoară,
Amintirea mă doboară...

Lacrimi ce nu le pot oprii
Îmi mângâie acum obrajii...

În miez de noapte mă gândesc
De ce încă de mai iubesc?
De ce-ai făcut atâta rau?
De ce n-ai vrut sa fii al meu?

Ai lăsat subconștientul
Să contoleze momentul...
Te-ai speriat de obligații,
Te-ai comparat mereu cu alții...

Ai știut că te-am iubit,
Mi-ai dăruit ce-a trebuit?

5. Aparente

De-am putea citii prin gânduri
Am vedea că-n multe rânduri,
Nimic din tot ce auzim
Nu ne-ar face să zâmbim...

Și-am învăța – nu de la școală:
Aparențele înșeală!
Tot în viață-i schimbător,
Tot în lume-i trecător.

Prietenii ne sunt dușmani,
Sfaturile sunt pe bani...
Primim zâmbete forțate,
Cu multă ură în spate...

Nimeni din jur nu-ți vrea bine
Sunt invidioși pe tine...
Nu te încrede în vorba lor,
Că nu știi exact ce vor...

Privește doar înainte,
Nu te încrede în cuvinte...
Și ascultăți sufletul,
Singurul tău prieten, ești tu!

6. Alt drum

Un capitol s-a `ncheiat
Și de școală am uitat...
Îmi aleg de-acum alt drum
Sper să fie cel mai bun.

Sper să nu dezamăgesc
Pe cei care mă iubesc...
Sper să fac ceva în viață
Că am viitoru-n față...

Sper să fac alegeri bune
Să nu mai greșesc la lume...
Să n-o iau pe drum greșit
Și să zic că m-am grabit...

Sper să construiesc ceva
A fi mândră mama mea...
Nu sper... știu că va fi bine
Am încredere în mine!

7. Banii


Suntem ocupați mereu

Ban egal cu Dumnezeu...

N-avem timp de stat deloc,
Fără fum nu iasă foc...

Am uitat de sănătate,
Am uitat de bunătate...
Nu stim ce este iubirea,

Nu știm cum e fericirea...


Nu ne mai pasă de noi

Alergăm prin vânt și ploi...
Alergăm tot după bani
Nu vedem că pierdem ani...

Nu vedem că timpul trece
Ne-aruncăm și-n apă rece...
Sacrificiu pentru bani,
Care aduc numai dușmani!

Mai târziu avem regrete
Când vom fi la bătrânețe...
Realizăm că-n tinerețe
Am uitat de frumusețe...

Și am da tot ce avem la noi
Ca să dăm timpul `napoi...
Însă atunci va fi târziu
Vom lua banii în sicriu!

8. Mi-e dor




Mi-e dor de cel care credeam ca ești
Mi-e dor de viață ca-n povești
Mi-e dor de visele pierdute, De speranțele avute...


Mi-ai luat tot când ai plecat
Să te iert ar fi păcat...
Nu te las ca să revii
Ar fi jocuri de copii...

Nu mai vreau...am suferit
Nu uita că te-am iubit...
Locul tău e în trecut
Nu mi-e dor de-al tău sărut...

Aș vrea pe cineva acum
Să-mi ofere ce-i mai bun
Dragoste și afecțiune
Tu nu ai știut..pe bune!

Nu cred că ai regretat
Nimic din ce s-a întâmplat
Ai plecat...dar stai în pace
Roata mereu se întoarce!

9. Vreau doar sa știu...

Ne vedem...dar nu vorbim
Ne privim...dar nu zâmbim
Nu...nu mai avem putere,
A fost prea multă durere...

Ne-am bucurat când ne-am iubit,
Ne-am bucurat și la sfârșit...
Poate că a fost păcat,
Trebuia să fi luptat...

Despărțirea a fost grea,
Greu voi trece peste ea...
Peste tot simt lipsa ta
Făceai parte din viață mea...

Nu simt ură pentru tine,
Vreau doar să știu: acum ți-e bine?
Vreau doar să știu: ești fericit?
Vreau doar să știu: te simți iubit?

10. Scrisoare...


Dragă prieten virtual,

Te-ai lăsat cam dus de val...

Și-ai uitat, în consecință...

Că ne leagă o suferință!




Nu vreau nimic de la tine,

Vreau doar sa știu că ți-e bine,

Nu vreau ca să ne vedem,

Nu vreau nici să încheiem...




Vreau să te apreciez,

Pentru ce faci...și citez:

„Tu ești o persoană rea,

ce n-are suflet in ea..."




Mda... poate că ai dreptate,

Nu te contrazic în toate.

Mda...sunt o persoană rece,

Care poate oricând să plece!

Și dacă tu crezi că e mai bine...
Atunci...nu mai vorbi cu mine!
Din partea mea până-ai să mori,
N-ai decât să mă ignori!

11. Alte vremuri

Vreme vine, vreme trece
Ziua calda, noaptea rece...
Singură nu pot să dorm
Îmi lipsești și nu am somn.

Știu că tu nu mă iubești
Nici macar nu te gandești
La trecut, la ce-am avut
Și-acum totul e pierdut.

Știu. Nici nu mă bagi în seamă
Oare mai știi cum mă cheamă?
Ai uitat zambetul meu
Ai uitat numele meu...

Nu ai știut cat te-am iubit
Nu ai știut că am suferit
Vreau să te înlocuiesc
Nu meriți să te iubesc.

Am învățat din tot ce-a fost,
Că nimic nu are rost
Dacă iubirea nu e în doi
În relație sunt doar ploi.

Cand privesc în urmă-i fum,
Inima-i făcută scrum...
E un peisaj de război
Nu mai vreau să știu de noi.